fbpx

Cetateana, de bunavoie si nesilita decat de gura lumii, accepti sa iei in casatorie?…

de

Am invatat, ceva mai devreme decat as fi vrut, cine pe cine alege. Nu stiam nici sa scriu cand mi s-a comunicat ca, in ciuda delirului meu idealist, paunul e mai frumos decat paunita. El e cel cu coada stufoasa si coronita erecta si colorata bestial. Ea e ca o curca spalata cu albastru de metil. Asta pentru ca ele isi aleg masculii, asa ca n-au nevoie sa fie sexi. Doamne, fericite femele!

Ei sunt cei care se fataie in chinurile emotiei ca vor ramane pietroi in casa. Multa vreme am crezut ca asa e construita viata si la noi, mamiferele. Nadejdea asta mi-a murit in chinuri doi ani mai tirziu, cand soarta m-a purtat in casa unei vecine, fiindca facuse langosi. Ea s-a intrerupt din prajit cand i-a sunat telefonul si am auzit-o vorbind cu una: „Lasa, soro, ce daca-i uratel, bine c-o ia asta, ca daca n-o lua nici el, cred ca n-o mai lua nimeni, saraca”. A fost momentul in care fiu-su a trecut p-acolo si-a mormait „lasa c-o iau eu de vreo doua ori…” si ma-sa i-a tras una peste bot cu carpa de vase. N-am sa uit niciodata aceasta zi care mi-a schimbat viata si metabolismul.


Fecioara de fier si alte pasarele medievale

Societatea ne-a crescut totusi prost, daca stau sa ma gandesc (si stau adesea, din pacate). Atitudinea toapelor ne-a contaminat si pe noi cu groaza celibatului. Pana si-n povestile nemuritoare gaseam numai exemple de tampite care se maritau adolescente, fete mari, cu cate un vacar mut, ca sa nu ramana Doamne fereste-n batatura lui mamuca si tatuca pana la 19 de ani.

Cand eram copila, am observat ca toate cunostintele mele cu sani s-au maritat imediat dupa bacalaureat, indiferent daca-l luau sau nu. Pe urma au inceput sa intre-n tara, pe furis, Paris Match-uri in care se arata in limba franceza ca femeia poate fi totusi ceva mai desteapta ca o rata si ca, in occident, femeile (unu) nu se mai marita cu himenul sigilat, iar (doi) nu se mai marita pana-n 25 de ani. Pentru fetele batrane de 23 de ani din Romania, vestea a insemnat demolarea tarcului si patrunderea galagioasa in revolutia sexuala, ce-o fi aia.

Pana-n ziua de azi, varsta considerata ochei ca limita a celibatului s-a catarat spre batranete. Mirii de azi sunt de varsta socrilor de ieri – iar la nuntile contemporane, rar mai vezi o garnitura intreaga de cuscri. Nu poti sa le ceri tuturor parintilor sa traiasca 94 de ani, pana te mariti tu.

Pana la urma, amanarile matrimoniale ar putea fi privite ca pe un import masiv de libertate, daca situatia celor doua sexe ar evolua sincronizat. Dar, in timp ce masculul fara verigheta e ca o stiuca plina de icre si toata lumea se bate sa puna mana, sa guste si sa ia acasa, o femeie necasatorita apare ca un pantof refuzat la export.

Daca ai 32 de ani si nu te-ai maritat, nu stii exact care e cea mai mare groaza a familiei tale: ca ai 32 de ani si precis nu mai esti virgina, ori ca ai 32 de ani si esti tot virgina? Oare sa le spui: „Mamaie, tataie, va rog eu sa stati linistiti, daca viitorul meu sot nu poate trece de bariera fecioriei mele din cauza grosimii acesteia, exista remedii chirurgicale“ sau sa-i linistesti: „Mamaie, tataie, va rog eu sa stati linistiti, m-am culcat deja cu opt barbati si ocazional-etilic cu o femeie, asa ca nu ma compatimiti din perspectiva hormonala“?

S-a declarat stare civila de necesitate

O femeie se ingrozeste mai mult de celibat decat de un mariaj prost. Ideea ca ar ajunge singura intr-o garsoniera confort doi, plina de pisici si de reporterii de la stirile de Acasa, o face pe biata burlaca sa ia in casatorie, de bunavoie si nesilita decat de cretinismul societatii, orice ratat care crede ca nevasta e o achizitie buna fie si pentru faptul ca nu trebuie sa platesti pentru ea – ca uite, de exemplu pentru masina de spalat are rate pe doi ani. Daca stia ca-si ia nevasta, nu-si mai lua masina de spalat, e redundant.

Avea mama o prietena, cu ani in urma, care ajunsese la 29 de ani si, vorba cantecului, n-o luase nimeni. Isi conservase si fecioria, ea stie cu ce pret, tot in speranta ca intr-o zi patuta de sange de pe cearsaf va fi moneda de schimb pentru o fericire nebuneasca. Dar la 29 de ani, visurile ei au mucegait, ea s-a speriat de tropotul varstei si a fugit pe scara de incendiu a vietii: s-a maritat cu unul pe care i-l gasisera niste codoase satule de canasta. Divortat de doua ori, cu o singura buza – ca pe cealalta avea o mustata ca Tiriac – si cu dare de mana (de mana stanga, fiindca in dreapta avea vesnic un pahar). Si intermediarele cica „baiat bun, ia-l pana nu se razgandeste“.

L-a luat. Nunta porceasca, banet, zaiafet, 500 de invitati, ca ai ei au strans ceva zestre in acesti ani de calvar, in care asteptau s-o ia cineva. Dupa doua luni, la tribunalul municipal se judeca dosarul de divort in care ea ii reprosa lui nepotrivirea de caracter si el ii reprosa ei ca e curva. Ea ne-a povestit, dupa ce s-a dat sentinta, ca el era prost si n-avea ce vorbi cu el, ca intr-o seara s-a suparat pe ea fiindca se uita la partea cu arta de la Teleenciclopedie.

I-a spus ca e nebuna, ea i-a spus ca e betiv si impotent, el i-a spus ca ea nici macar n-a fost virgina, ca stie el ca l-a pacalit cu cerneala rosie, ea avand acest produs in casa, fiind profesoara de romana si corectand teze adesea, in serile lungi de iarna. Ea l-a facut nemernic si el a racnit ca ce cauta atunci calimara langa pat, ea i-a spus ca acolo corecta ea extemporale pe vremea cand era desteapta si nu se maritase, el i-a nechezat ca de ce nu corecteaza cu pix.

Nu stia acum, dupa divortul la care au venit mai multe rude ca la nunta, de ce sa stirmoceasca mai intai: ca s-a maritat cu unul pe care nu-l iubea, ca si-a pastrat himenul o viata ca sa-l decupeze unul care nici nu stia ce-i ala si-o banuise ca nu si-a scos chilotul, ca s-a conformat presiunilor imbecile ale unei societati careia ii place sa mearga la nunti? Pana la urma, s-a decis: a plans pentru ca era din nou singura.

Femei care m-au parasit in noaptea nuntii

Am derulat de patru ori DVD-ul cu „Totul despre sex“, la scena unde Carrie se uita spre cer cu sprancenele punga si cu inima-n cianura: „De ce toti barbatii buni sunt luati deja de cineva – si de ce sunt atatea femei bune pe care nu le ia nimeni?“. Si revolta nu s-a oprit aici. De ce femeile singure sunt evitate in cercurile de ipocriti cu burti, respectiv funduri casatorite fedeles? In timp ce se ruja a patra oara intr-o ora, Samantha i-a explicat cu un calm inspaimantator: „Pentru ca intotdeauna femeile singure sunt o amenintare pentru neveste. Ele sunt cele care impun excluderea burlacelor din cercurile de familisti“.

O femeie singura care mai e si draguta isi mai poate face prieteni doar printre Martorii lui Iehova, in nici un caz intr-un cerc standard de cupluri. Singurele care au o sansa realista de a se imprieteni cu domnul si doamna sunt celibatarele care arata groaznic. De mila, nevestele frumoase le lasa pe boccii prin preajma sotilor, ca sa vada tampitii cum pot sa arate unele si sa faca o comparatie. Sa fie multumiti cu ce-au la usa.
 
Alice Nastase e singura prietena care nu m-a parasit dupa ce s-a maritat. De restul m-am despartit in noaptea nuntii lor, dupa ce le-am dat darul, si nu le-am mai vazut de atunci, desi urmau sa ma sune a doua zi pe la 4.00, ca sa ne dregem cu o bere. Nu ca eram vreo frumusete si le amenintam cumva pacea caminului, Doamne fereste, dar – printr-o intamplare – multe s-au maritat cu barbati destepti, cu care mie, recunosc, imi placea sa trancanesc despre abisurile vietii. Numai eu si cu aia stiam ca nu era nimic excitant intre noi, ca ne lega doar cate-un veac de singuratate sau cate-o stacana de sonete sau rahmaninovi, dar preventiv, prietenele mele de-o viata m-au evitat salutar.

Un prieten mi-a spus ca noi, femeile, suntem singure si pentru ca asa meritam. Ca suntem mofturoase. Ca spre deosebire de noi, care vrem un barbat interesant, puternic, de succes, cu bani, frumos, destept, manierat, viril, cu simtul umorului, bun bucatar si bun sofer, ei, barbatii, au o singura pretentie: o femeie cu cat de cat fund si tate. Si daca mai e si-o bere rece-n combinatia asta, chiar ca sunt fericiti. Ma uitam la el cum batea campii si un singur lucru nu intelegeam defel, privindu-l cum se scobea intr-o ureche in timp ce-mi facea mie teoria sexelor cu citate din Internet: cum dracu’ de toti filosofii au fost barbati?

Femeia are un fund evazat, creat genetic pentru a-l aseza intr-un cuib. Barbatul are fund mic, natura l-a prevazut cu unelte care sa-i asigure mai degraba fataiala continua decat astamparul intr-un cotet. Nu sunt genul care se multumeste cu explicatii stiintifice, dar pentru ca inca nu m-am cocosat pe sub tunelul de garoafe la starea civila, vorbesc in cunostinta de cauza.

Locuiesc de ani de zile cu un barbat cu care am o relatie misto, dar pe care nu stiu niciodata cum sa-l prezint. „Prietenul meu“ suna ca-n cazarma. „Amantul meu“ suna decadent si prea frantuzesc pentru Canada. „Sotul meu“ suna ca si cum ii fac vreo aluzie. Atunci aleg sa-i spun doar numele cand il prezint cuiva, fara alte calificative, ca si cum as arata lumii un ruj nou, nu un partener de viata. Ma opresc aici, iertati-ma, continuarea acestei povesti se va prelinge in jurnalul meu personal. Stiu ca intelegeti.

 

Tag-uri:
· · ·
Categorii:
Dosar

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.