Esther Perel: A iubi nu este o stare de entuziasm, este un verb

În așteptarea evenimentului Umbrele Intimității…

Cartea sa, tradusă în limba română cu titlul Inteligența erotică (Mating in Captivity) a făcut înconjurul lumii și a schimbat și continuă să schimbe vieți și relații. Pentru că Esther Perel are un fel absolut unic și fascinant de a explica în cuvinte simple realități extrem de complexe sau despre care nimeni nu a avut curajul să vorbească. Eu am descoperit-o pe Esther Perel prin discursul său TED, și m-am regăsit și redescoperit prin cuvintele și ideile sale despre relații, despre iubire, despre pasiune, despre infidelitate. Iar apoi, datorită prietenilor mei generoși, Otilia Mantelers, Gáspár György, Simona Ghenea, organizatorii marelui eveniment Umbrele Intimității din 4 iunie 2016, am avut șansa unui interviu prin skype, în care am întâlnit o doamnă frumoasă, generoasă, care m-a făcut să uit de emoții și să mă simt recunoscătoare, voioasă, norocoasă de asemenea întâlnire, pentru mine și pentru toți cititorii mei.

Alice Năstase Buciuta: Vorbești șapte limbi, este adevărat?

Esther Perel: Nouă limbi.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Cum ai reușit?

Esther Perel: Le-am învățat acasă, la școală, pe drum și din dragoste. Acasă vorbeam cinci limbi. Părinții mei sunt polonezi și vorbesc polona, germana, olandeza, franceza și idiș. Am continuat cu spaniola, portugheza și italiana, după care am învățat ebraica și engleza.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: E totuși mai mult decât întâmplare, ai un dar, un talent special…

Esther Perel: Da. Cred că toți din familia mea au acest talent, nu doar eu. Dacă voi mai avea ocazia, voi mai învăța una și încă una… . Următoarea va fi araba.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Pe care dintre aceste limbi ai deprins-o din dragoste?

Esther Perel: Italiana.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Într-unul dintre articolele pe care le-ai scris, ai spus că există o sexualitate specific americană. De ce există aceste diferențe de sexualitate între o țară și alta?

Esther Perel: Sexualitatea este zona în care se manifestă cele mai tradiționaliste, înrădăcinate și arhaice aspecte ale unei culturi. Dar este și o zonă în care au loc multe schimbări progresive sau radicale. Sexualitatea poate fi o amenințare într-o cultură, într-o societate, prin atitudinea față de femei, față de copii și față de plăcere, în general. America, deși este o țară foarte dezvoltată în ceea ce privește drepturile pentru femei, pentru copii, dreptul la protecție și siguranță, nu este neapărat un model pentru mine când vine vorba de educația sexuală, care înseamnă milioane de dolari investiți în campanii de abstinență în ideea în care, dacă spui nu, eviți toate problemele. Drept urmare, în America sunt de trei ori mai multe cazuri de adolescente însărcinate decât în cea mai mare parte a Uniunii Europene și în alte 35 de țări în dezvoltare la un loc și mai multe cazuri de boli cu transmitere sexuală. Adolescenții își încep viața sexuală mai devreme chiar și decât cei mai nonconformiști olandezi. Cred că cel mai potrivit termen de comparație pentru America este Olanda. Nu există niciun program de sănătate publică legat de sexualitate pentru adolescenții din America, pentru că la ei factorul de risc este sexul, pe când în Europa, factorul de risc este iresponsabilitatea. Este o diferență uriașă. Vorbim de o societate protestantă, axată pe muncă și pe realizări, foarte directă, care proiectează toate aceste valori democratice în sexualitate. Când vorbesc despre sex, ei vorbesc despre performanță, despre cuceriri și Viagra, mai puțin despre satisfacție, calitate și plăcere.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Asta modifică discursul tău de la o țară la alta? Va trebui să îl adaptezi pentru România…

Esther Perel: Bineînțeles. Eu am mai fost în România. Data trecută când am venit, în 2007 când am lansat cartea, erau primii ani în care lumea trecea de la o cultură colectivă la una mai individualistă, de la un mod de viață rural la unul mai urban, de la a avea opt copii la a avea numai unul, doi sau trei. Toate aceste aspecte au schimbat fundamental relația dintre bărbat și femeie, relația dintre parteneri într-un cuplu. Că ai un copil sau opt, asta schimbă mult modul fiecăruia de a se raporta la sex. Dacă nu faci sex pentru a procrea, atunci faci sex din plăcere, din nevoia unei legături intime cu partenerul. Până nu demult, în România nu exista o legătură puternică între soț și soție, ci între prieteni, frați și surori, între familii. Acum acest lucru se schimbă. Odată cu schimbarea accentului, s-a conturat un nou ideal romantic, în care cuplul este nucleul, nu familia. De aceea există atâtea divorțuri. Sunt persoane care muncesc atât de mult, încât spun că nu mai au timp de sex. În mediul rural nu auzeai pe nimeni să spună că nu are timp pentru sex. Nu asta era problema. Dacă nu mai făceai copii, nu mai făceai sex. Sexualitatea a devenit o parte din stilul nostru de viață, o parte din ceea ce ne împlinește și din ceea ce ne face să ne simțim prețuiți. Ați intrat în rând cu restul lumii, dar sunt sigură că în România sunt încă oameni care se mai confruntă și se mai luptă cu tradițiile. Nimeni nu trăiește pe deplin noul ideal romantic. În general, femeile nu obișnuiau să se bazeze pe bărbați, ci pe alte femei. Părerea unui bărbat nu era chiar atât de importantă. Femeile voiau o părere, dar nu prea țineau cont de ea, pentru că nu aveau încredere în bărbați. Acea lipsă de încredere există în continuare pentru că așa au văzut la mamele lor, la bunicile lor. Astăzi, pentru majoritatea oamenilor, sexualitatea este o parte importantă dintr-o relație matură. Căsătoria obișnuia să fie o economie de producție, ca orice economie majoră. Dar economia majoră s-a transformat dintr-una de producție într-una de servicii. La fel și căsătoria s-a transformat într-o economie de servicii, de experiențe. Oamenii vor intimitate, comunicare, apropiere, sex de calitate. Toate astea sunt servicii, experiențe. Cred că și în România se aplică la fel.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: În prezent, chiar acum, în România, trei milioane de persoane semnează o petiție prin care se cere ca o căsătorie să rămână posibilă numai între un bărbat și o femeie. Ce părere ai despre asta?

Esther Perel: După cum am mai spus, cele mai importante dezbateri culturale sunt pe tema sexualității, avortului, căsătoriilor gay, educației sexuale, sexualității infantile, abuzului sexual, violurilor. Noi am votat pentru căsătoria între persoane de același sex abia anul trecut. Primele țări care au votat căsătoriile gay sunt cele catolice: Belgia, Spania. Este foarte interesant că au preferat să oficieze căsătorii decât să trăiască în păcat. Cele trei milioane se vor schimba. Noi avem milioane de oameni aici. Dacă republicanii aveau președinția, nu mai exista nicio căsătorie gay. Căsătoria așa cum o știm își pierde puterea, iar apărătorii căsătoriei încearcă cu disperare să o protejeze, ceea ce este de înțeles. Pe de o parte sunt cei care votează împotriva căsătoriilor gay, iar pe de altă parte, sunt din ce în ce mai multe cupluri gay care fac adopții, cresc propriii lor copii și găsesc noi forme de conviețuire.

Psihologii nu sunt, prin definiție, mai fericiți decât restul oamenilor. Uneori ei lucrează mai bine dacă nu sunt fericiți, pentru că atunci când sunt la pământ înțeleg ce înseamnă asta. Cizmarul nu poartă ghete noi, știi?

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Cunoscând atâtea lucruri despre relații, despre psihologie, îți este mai ușor decât nouă, celorlalți?

Esther Perel: Nu, nu aș zice că este mai ușor. Sunt anumite lucruri pe care cred că le-aș fi putut face mai bine, lucruri de care aș fi putut să fiu mai conștientă dacă le-aș fi dat mai multă atenție de la început. Sigur că de când am crescut îmi este mai ușor să spun ca unui GPS, „reconfigurează traseul”. Când îmi scapă anumite lucruri, acum știu ce să fac. Relația mea este foarte importantă pentru mine, pentru că face parte din viața pe care mi-am dorit-o. Psihologii nu sunt, prin definiție, mai fericiți decât restul oamenilor. Uneori ei lucrează mai bine dacă nu sunt fericiți, pentru că atunci când sunt la pământ înțeleg ce înseamnă asta. Cizmarul nu poartă ghete noi, știi?

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Te-ai gândit și tu vreodată la divorț sau la despărțire?

Esther Perel: Nu cred că există vreun cuplu care să nu se fi gândit la așa ceva. Nu-mi pot imagina că oamenii din ziua de azi, cu așteptările pe care le au într-o căsătorie, când vor totul de la o singură persoană și pentru atât de mult timp, nu ajung să spună în vreun moment că s-au săturat unul de altul sau să se întrebe cum le-ar fi cu altcineva ori să se gândească dacă nu le-ar fi mai bine singuri. Nu cred că există cupluri care să nu fie uneori în situația de a merge la culcare fără să își spună noapte bună sau care să nu gândească vreodată „mai bine singur decât să mă simt singur alături de tine”. O experiență care aduce împlinire implică și anumite înfrângeri. Este o naivitate să crezi altfel și tocmai această naivitate îi duce pe unii oameni la divorț. Ceilalți doar se gândesc la asta și pe urmă se răzgândesc și sunt din nou creativi. A iubi nu este o stare de entuziasm, este un verb.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Poveștile de tipul „Romeo și Julieta”, „Pe aripile vântului”, iubirea aceea veșnică nu este posibilă în zilele noastre, nu?

Esther Perel: Acestea sunt povești în care eroii au murit și vor fi mereu povești în care eroii vor muri. Tristan și Isolda au murit. Să păstrezi iubirea este un lucru, să menții pasiunea este altceva. Mulți oameni reușesc să-și păstreze iubirea, dragostea este un sentiment de durată. Când ai prieteni, îi iubești toată viața, îți iubești familia toată viața și uneori și partenerul. Pasiunea este ceva diferit, ceva volatil, trecător și uneori distructiv. La fel și dorința. Sunt oameni care se iubesc foarte mult, dar nu se doresc. Am lucrat și eu cu astfel de persoane care vor să aibă și ele această dorință, dar o pierd, fără să știe de ce.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Dar ce părere ai despre cuplurile în care ei au 70, 80, 90 de ani? Mai există pasiune atunci?

Esther Perel: Sigur că da, dar dacă ne gândim la pasiune ca la niște acrobații în pat, pierdem esențialul. În schimb, dacă ne referim la o dragoste intensă, la sentimentul de libertate și de posibilități nenumărate, la dorința de a fi tot timpul cu cealaltă persoană, atunci da, pasiunea este o obsesie fără margini. Pasiunea poate însemna foarte multe lucruri. Sexualitatea nu are vârstă. În general, sexul se îmbunătățește odată cu timpul, pentru că te cunoști mai bine, pentru că te accepți mai ușor, ai mai multă experiență și îți pasă mai puțin de ce fac sau cred alții. Lumea are impresia greșită că sexul este mai bun când ești tânăr. Poate ai un libidou mai mare și mai multă energie, dar calitatea, satisfacția și funcționalitatea nu sunt la fel. Întreabă majoritatea celor de nouăsprezece ani și îți vor spune că experiențele lor nu sunt atât de satisfăcătoare. Dar întreabă-i pe cei de 55 de ani și îți vor spune că se bucură de o conexiune mai strânsă, pe care nu o cunoșteau când erau mai tineri. Este un mod de gândire total diferit, care nu este ca la Hollywood.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Ce s-a schimbat la tine, ca femeie, ca om după ce ai devenit mamă?