Este una dintre vocile iubite de la Magic FM. Constantean mutat in Bucuresti de mai bine de 10 ani, barbat loial unei singure iubiri, faptura plina de umor si de onestitate. “Am ales sa fac radio pentru ca mi-a placut si-mi place sa aduc un pic de buna dispozitie celor carora le vorbesc. Inainte de toate incerc sa fiu primul meu ascultator si sa-mi placa ce aud. Restul e magie…” a declarat Eugen pentru toti ascultatorii si cititorii lui.
Eveline Pauna: Te-ai indragostit de „cutia cu minuni” ascultand la pick-up povesti. A urmat apoi perioada in care inregistrai casete, tinand emisiuni de radio… la pereti. Aveai un model, imitai pe cineva…? Voiai sa „te faci” jurnalist sau entertainer?
Eugen Huculici: „Cutia cu minuni”, era, de fapt, o combina adusa de tatal meu din voiaj. Inainte de ’89 nu prea aveai ce sa asculti la radio. Din cand in cand ascultam muzica, asa, cu taraita, sau celebrul teatru radiofonic. Dar imi placeau mai mult discurile, „placile” cu povesti. Invatasem pe de rost toate replicile. N-am avut un model anume. Imi placeau vocile actorilor… Ma gandeam ca si eu as putea fi zmeu, lup, urs, dar si „entertainer” – sa prezint o emisiune muzicala, sa vorbesc in direct cu ascultatorii, sa spun doua trei vorbe intr-un spot publicitar. Nici macar nu stiam ce-i ala spot publicitar. E de ras, dar pana sa ajung la radio, nu intelegeam cum, la publicitate, stau mai multi, inghesuiti intr-un studio si cum e posibil sa combine vocile, efectele, muzica la secunda. Nu intelegeam cum se sincronizau atat de bine. Mai tarziu am inteles ca totul era produs, inregistrat, asamblat si pus frumos in cutiuta. Si mi-am dorit sa invat tot despre radio. Cu jurnalismul am facut cunostinta din prima zi de radio. Primul meu contact cu radioul fiind reportajul radio. Am facut reportaj cateva luni bune, pana sa intru pentru prima oara in direct. Alergam cu reportofonul, zi de vara pana-n seara, faceam anchete sociale, interviuri pe strada, un fel de sondaje de opinie. Distractiv. Asa ca partea cu entertaining-ul m-a prins mai mult. Dar am aprins si flacara jurnalismului in mine. Arde si acum.
Marea Dragoste – Tango: Ti-ai dorit vreodata o cariera in alt domeniu sau ai stiut dintotdeauna ca radioul este Calea?
Eugen Huculici: Daaaa… O sa razi, dar am vrut sa ma fac „securist”. Eram destul de pusti ca sa inteleg ce inseamna. Citisem o carte scrisa de Nicolae Tautu „Enigmatica Solvejg”, un fel de aventura a unui ofiter de securitate, proaspat iesit din Academie, trimis intr-o misiune la Constanta, cred ca mai mult de-asta mi-a placut. A urmat Revolutia din 1989 si am inteles ca a fi securist nu e ceva chiar confortabil. De fapt, securistul din cartea mea nu era genul ala de securist politic, gata sa te bage la puscarie, pentru ca-l injurai pe Ceausescu. Era eroul ala, gen agentul 007, pregatit pentru orice misiune „pentru apararea patriei”, vana spioni, facea munca de teren, spiona. Micul spion din mine a renuntat la idee. M-am gandit ca decat sa-i ascult eu pe altii, mai bine ma asculta altii pe mine. Asa ca am ales, cum zici tu, Calea: radioul.
Marea Dragoste – Tango: Primul pas in radio a fost in 1993. Unde, cum?… Cine a pariat atunci pe tine?
Eugen Huculici: 17 mai 1993. In Constanta era un singur post de radio in FM: Radio Costinesti Constanta. Citisem un anunt ca sunt in cautare de colaboratori, reporteri, redactori, dj. Habar n-aveam cu ce se mananca. Imi facusem „stagiul de pregatire” distrugand casetele tatalui meu. Casete originale, cu muzica de calitate. Impulsul a venit, insa, dupa un interviu la Radio Constanta. Eram solistul vocal al trupei liceului, cantasem intr-un mega-spectacol, interviul a fost difuzat, am primit felicitari. Mi s-a spus ca vocea mea suna bine la radio. Asa ca m-am decis sa incerc. Era primul feedback pozitiv. Am prins curaj, iar dupa orele de curs, mi-am luat inima in dinti si am batut la poarta lor. Acolo am fost intampinat de o echipa tanara. Am fost scoliti de maestrii radioului romanesc, o echipa de la Radio Romania Tineret, trimisa la Constanta pentru ceea ce se numea „Radio Costinesti Constanta”. Cel care a pariat pe mine cred ca a fost Florin Helmis. A crezut in mine si ii multumesc.
Marea Dragoste – Tango: CV-ul tau noteaza si o experienta in televiziune. Cum de nu te-a vrajit sticla?
Eugen Huculici: In televiziune am invatat de la cei mai buni. Am invatat tot ce se putea invata despre imagine, lumini, montaj, regie, productie, editare video. Am invatat jurnalismul de televiziune, am facut stiri si reportaje, am fost operator de imagine, am invatat totul despre productie. Ca sora mai mare, televiziunea e un alt fel de magie, iti ofera mult mai multe perspective, trebuia invatata, altfel nu ma simteam implinit profesional. Ba mai mult, am prins magia editarii video si sunt multumit cu ceea ce stiu, cu toate ca in meseria asta nu trebuie sa te opresti niciodata din invatat. Imi place „sticla”, dar nu-mi place sa apar pe ea. Nu ma vad in lumina reflectoarelor, nici nu cred ca mi-ar sta bine. Mai bine e aici, in spate, la butoane. Vezi?! Sunt reminiscente ale „securismului” neimplinit.
In 2003 ai venit in Bucuresti. Cum te-ai adaptat? Atmosfera din radioul de aici era la fel precum cea de la Constanta?
EUGEN HUCULICI: M-am adaptat destul de repede la radio, mai greu cu Bucurestiul. Mi se parea – si e – un oras agitat, febril, alert, nervos, m-am obisnuit greu cu ritmul. Cel putin, traficul mi se parea infernal, mai ales ca nu cunosteam bulevarde, strazi, cai. Pana intr-o noapte, cand am luat o harta si m-am plimbat tot Bucurestiul, pana dimineata. A doua zi am vazut Bucurestiul cu alti ochi. Am repetat sportul si-n alte nopti albe si uite asa m-am adaptat junglei de asfalt. Atmosfera la radio, inca de la inceput, mi s-a parut extraordinara. Ii multumesc lui Vadi Rus pentru ca mi-a dat sansa sa ma alatur echipei. Am inteles ca aici, pe national, se joaca la alt nivel, a continuat sa invat, mi-am regasit colegi, plecati la Bucuresti de ani si ani. Nu pot face o comparatie cu atmosfera de la Constanta, la radio ma refer, pentru ca acolo eram 2-3 oameni in tot radioul. Cu timpul statiile locale de radio au renuntat la oameni, programe, au devenit statii care retransmit programul national, cu cateva programe locale, stiri in special, rar emisiuni spre deloc. Dar atmosfera gasita la Bucuresti a fost asemanatoare cu cea din statiile locale ale anilor ’90. Si-atunci simteai febra, agitatia unei redactii pline, veselia, glumele colegilor, idei trasnite, dar toti vorbind aceeasi limba: dragostea de radio. Am simtit ca pot mai mult, ca pot sa ofer mai mult si am considerat ca este necesar un pas inainte. Si mi-am adus aminte o vorba veche. “Orice s-ar intampla in tara, de la Bucuresti se da ora exacta”.
Marea Dragoste – Tango: Ce inseamna Magic FM pentru cariera ta de acum? Care sunt proiectele pe care vrei sa le dezvolti aici?
Eugen Huculici: Magic Fm e un pas inainte. E locul unde mi-am perfectionat stilul, m-am adaptat formatului, am fost ales sa fiu vocea postului, voice over, lucru care imi da destul de mult de lucru, aproape zilnic dau voci pentru promo-uri si alte materiale care sustin brand-ul Magic Fm. Ma simt bine stiind ca Magic Fm are amprenta mea vocala, cel putin asta se intampla de cativa ani, dar acest lucru n-ar fi posibil fara aportul unei echipe extraordinare care munceste, zi de zi, sa-l mentina in top. Aici nu mai sunt la butoane, nu mai sunt “in spate” asa cum imi placea, ci ies in prima linie, seara, in eter cu cuvinte magice alese, scrise de altii sau de mine, venind ca o completarea a ceea ce inseamna “muzica inimii tale”, aleasa zi de zi, special, pentru ascultatorii Magic Fm dar si pentru cei care abia incep sa ne descopere.
Marea Dragoste – Tango: E adevarat ca vrei sa dezvolti si un business propriu, un radio on-line? Te vezi patron?
Eugen Huculici: Mi-ar placea sa dezvolt un astfel de proiect, dar am nevoie de timp liber pentru asta. Si nu numai de timp. Am un business propriu, o firma, un ministudio de productie media. As vrea sa am mai mult timp pentru el, sa ma extind si sa am proiecte mai mari. Momentan este intr-o faza incipienta, cu tendinte de extindere spre creatie publicitara, caut, incerc colaborari cu agentii de publicitate. Nu-mi place sa ma stiu patron. Suna asa, mosieresc. Mai bine zic ca sunt asociat. Pare o formulare mai prietenoasa. Dupa ’90 s-a umplut Romania de patroni. Drumurile spre Turcia erau pline de „patroni” cu portbagajele masinilor pline de blugi, cafea, tigari, dulciuri si geci (jackete) cu „blana de penguin”. Nu, nu vreau sa fiu patron. Dar, revenind la proiectul de radio on-line, mi-ar placea sa am un „talk-radio”. Un post de radio cu foarte multe vorbe. Cu talk-show-uri, cu call-in-show-uri, sa dau posibilitatea oamenilor sa vorbeasca, sa se exprime, sa-si spuna pasurile. Simt ca oamenii vor sa transmita si ei, la randul lor, ceva. Si nu neaparat on-line. Ar putea fi un proiect radio in eter, daca ar mai exista frecvente nationale si daca cineva ar dori sa investeasca intr-un astfel de proiect. Vocea poporului se aude rar in emisiuni la radio.
Marea Dragoste – Tango: Ai blog. Dar spui ca nu e blog, ci fituica politico-pamfletista. Te pasioneaza politica? Te vezi facand si alt gen de emisiuni?
Eugen Huculici: La radio formatul nu-mi permite sa vorbesc mult, sa vorbesc despre politica, sa fac politica. Simteam nevoia sa-mi spun si eu intr-un fel opinia. M-am gandit sa n-o fac intr-un mod scortos si artagos, ci sa-i dau un pic de culoare, de umor, s-o perii putin, indiferent de convingerile mele politice.
Marea Dragoste – Tango: Esti „vocea de la radio”, care continua sa captiveze ascultatoarele, fiecare putandu-si imagina cum arati… in fel si chip. Ti s-a intamplat ca oamenii, dupa ce te-au cunoscut, sa-ti spuna ca-si imaginau ca arati altfel?
Eugen Huculici: Mi s-a spus de multe ori ca si-au imaginat ca arat altfel, chel – asta sunt, mic, burtos, gras, cu plete, ma rog, fiecare cu propria imaginatie, dar am avut si o intamplare mai haioasa. O doamna m-a intrebat odata, la un meci de fotbal, „nu te supara, am vazut ca tot vorbesti cu baietii de la Radio Costinesti, spune-mi, te rog, care dintre ei este Eugen Huculici?” Am zis „eu sunt, doamna”. Reactia ei a fost de vis: „ah, tu erai, nici ca-mi imaginam ca esti asa pusti, credeam ca ai peste 40 de ani”, a facut stanga-imprejur si a parasit stadionul bombanind. Probabil se astepta sa seman cu Robert de Niro sau Brad Pitt, nu stiu.
Marea Dragoste – Tango: Cum este Eugen Huculici dincolo de magia care te aduce in radiourile noastre?
Eugen Huculici: Un luptator. Ca orice alt roman, cred. Luptam zi de zi cu ce ne ofera viata in Romania. Incerc sa fiu optimist, sa contruiesc, sa ofer tot ce am mai bun, sa las ceva aici, sa nu trec prin viata ca gasca prin balta. Ma relaxez la un film bun, un joc bun, da….exista un copil in fiecare dintre noi, fotografiez, e o pasiune mai noua, filmez, montez, asa, pentru mine, familie. Mananc de 2 ori pe zi, gatesc, rar, dar imi ies chestii bune, asa cred, nu merg in cluburi, baruri, locuri unde e galagie, prefer linistea, natura, calatoria, imi place sa conduc si sa beau lapte. Si imi place cafeaua dimineata. Sau la orice ora.
Marea Dragoste – Tango: Iubesti? Cum este Ea, cea care iti sta la brat?
Eugen Huculici: Da, o iubesc. E inalta, frumoasa, inteligenta. O cheama Sabina si e proaspat licentiata la Comunicare si Relatii Publice, Univ. Bucuresti. Ne cunoastem de aproape 6 ani, are multa rabdare cu mine, e mereu atenta si impreuna alcatuim o echipa. Sunt 13 ani diferenta intre noi, dar nu se vad, nu se simt. Trateaza cu maturitate orice situatie si e genul de femeie de care nu ai cum sa te plictisesti niciodata. Mereu vine cu ceva nou, mereu are idei care ne apropie. E femeia de care ma indragostesc in fiecare zi. Cel mai mult imi place ca face experimente gastronomice pe mine. Gateste extraordinar, a pus monopol pe bucatarie, se uita la emisiuni si canale de specialitate iar eu … sunt pe post de cobai. I-am zis sa se scrie la Masterchef, dar e prea modesta. Nu-i nimic, o sa-i fac eu cadou un sort, de 8 martie.
Marea Dragoste – Tango: Ce inseamna Femeia pentru Eugen Huculici?
Eugen Huculici: Pentru mine femeia este un reper, un far de care ai nevoie ca marinar pe mare, acea lumina calauzitoare care-ti arata, indica, drumul spre tarm. Siguranta. Increderea. Stii ca e acolo si vei ajunge in siguranta, chiar daca e furtuna. Fara femei, barbatii ar trai intr-un gol imens. Sau, mai rau, n-ar putea exista. Femeia iti da viata si putere, incredere de sine, te completeaza, este acel tot de care ai nevoie pentru a fi desavarsit.
Marea Dragoste – Tango: Ce le spui femeilor care te asculta zi de zi la radio, dar si celor care nu o fac?
Eugen Huculici: In primul rand, le multumesc ca ma asculta, ca ne asculta. Le doresc o primavara minunata, calda, sa aiba mult succes in tot ce fac si sa fie mereu magice, pentru noi. Toate anotimpurile sunt frumoase, atunci cand ai langa tine o femeie care stie sa le faca frumoase. Le doresc tuturor cat mai multe anotimpuri, langa persoane potrivite, langa oameni care le respecta pentru tot ceea ce sunt. Celor care nu ma asculta le doresc sa descopere Magic Fm. Merita. Restul, e magie.
