fbpx

Eugen Istodor, despre 101 carti romanesti: Este Istoria Istodor, o carte stranie si frumoasa ce povesteste cultura romana pe intelesul tuturor

de

Scriitorul Eugen Istodor a povestit, intr-un interviu acordat MEDIAFAX, cum a citit volumele pe care le-a inclus in “101 carti romanesti de citit intr-o viata”, marturisind ca relatia sa cu literatura este una care alterneaza intre pacalire si lamurire, o munca plina de “pasiune si orbire”.

Scris “de-al dracului” de un pasionat de povesti care citeste “ca vulturul”, se descumpaneste “ca vrabia”, fuge “ca iepurele”, pentru ca apoi sa reia lectura “ca un fluture gata sa dispara cat mai repede, de nu citeste intr-un timp dat”, volumul “101 carti romanesti de citit intr-o viata” nu este doar o lista de lecturi din literatura romana à la Istodor, ci, mai mult, inlesneste intalnirea dintre lucrari literare romanesti si fanii lor, care le recomanda. De la “O sama de cuvinte”, de Ion Neculce, la “Capcanele istoriei. Elita intelectuala romaneasca intre 1930 si 1950”, de Lucian Boia, fiecare volum isi gaseste fanul care il recomanda.
Cartile sunt recomandate prin cate o “declaratie de dragoste” luata de la oameni dintre cei mai diferiti, de la taximetristi la filosofi – o adevarata aventura, dupa cinci-sase ani de citit sistematic, insemnand peste o mie de volume, cele mai multe parcurse cap-coada, altele doar rasfoite. Cartile sunt recomandate in ordinea cronologica a aparitiei lor si prezentate succint.
Volumul “101 carti romanesti de citit intr-o viata” a aparut la Polirom si va fi prezentat la standul editurii de la Targul de carte Gaudeamus, care are loc de miercuri pana duminica, la complexul Romexpo din Bucuresti.
Eugen Istodor a povestit intr-un interviu acordat MEDIAFAX despre modul in care a ales cartile din cel mai nou volum pe care il semneaza, despre cum a citit “Istoria ieroglifica”, de Dimitrie Cantemir, despre cate like-uri ar putea avea o recomandare catre Ion Neculce, pe Facebook, despre scriitorii necontemporani cu care ar sta oricand la taclale, dar si despre ce tip de cititor este.
Prezentam integral interviul acordat MEDIAFAX de Eugen Istodor:

Reporter: De ce ati simtit nevoia sa scrieti volumul “101 carti romanesti de citit intr-o viata”?
Eugen Istodor: De-al dracului! Ca sa citesc literatura romana care nu-mi prea place, cu cateva exceptii. De asta! Ca sa-mi arat ca-n vremuri de nebunie in jur pot sa ma adun pentru lucruri serioase. Ca sa-i arat lui Luca al meu ce e bun-palid in literatura noastra. Sa adun intr-o carte ce avem totusi bun din ce avem, nu din ce om fi avut, ca altceva nu avem. Ca sa-mi alung monstrii din manualele mele din scoala. Si dintr-o poveste personala. Cand eram in liceu, o lunga perioada de timp am copiat de mana “Istoria” lui Calinescu. Eram in clasa profesoarei Veronica Voineag si dumneaei mi-a insuflat pasiunea pentru literatura si voiam sa-i arat cat de bine pot sa scriu si eu. Naivitate: copiind “Istoria”, imi spuneam atunci ca voi invata sa scriu. Am scris cu stiloul, vreo trei caiete de cate trei sute de pagini. Intr-o zi, parintii mi-au daruit “Istoria” lui Calinescu, proaspat iesita intr-o noua editie. A fost cea mai suparata zi din viata mea de scriitor. Istoria mea de acum completeaza, deci, frustrarea de-atunci. Este Istoria Istodor – o carte stranie si frumoasa ce povesteste cultura romana pe intelesul tuturor.

Rep.: Explicati in “10+1 precizari” de la inceputul cartii ca lista de volume de citit intr-o viata a fost realizata de dumneavoastra dupa cinci-sase ani de “citit sistematic”. Care a fost sistemul?
EUGEN ISTODOR: Nu uitati: am terminat facultatea de filologie, asta inseamna ca sunt orientat destul de bine in domeniu. Stiam selectiile anterioare redutabile, cunosteam capcanele, iluziile, visele de marire ale literaturii noastre. Asa ca multe carti le-am recitit, altele le-am descoperit pentru prima oara, dar stiam unde zac suparate. Am mers catre critica si istorie literara pentru a nu ma rataci in elogii, cifre, nuantari, curente, biografii. Nopti de insomnie, zile in biblioteca, foame-sete ca-n studentie cand eram sedus de vreo carte. Blocaje, doua geamantane pline de carti si mers departe de lume. Zeci de renuntari si reluari. Consultari frecvente cu Viorel Motoc. Citit din scoarta-n scoarta, pe sarite, pe ghicite, pe stiute. O carte ma pacaleste, alta ma lamureste, una imi face pofta de alta, cealalta o cheama pe sor-sa. Eu n-am sistem. Eu citesc-scriu cu pasiune si orbire.

Rep.: In “101 carti de citit intr-o viata”, fiecare carte recomandata isi gaseste fanul cititor. Cum i-ati gasit pe cititorii care iubesc cartile din lista?
EUGEN ISTODOR: Ideea a fost a lui Viorel. Formidabila, pot spune ca ideea asta a dat farmec cartii si l-am injurat zdravan. Nu-mi placea ideea sa-si bage altii nasul in lista mea. Mi-am calcat pe inima si i-am pus pe prietenii mei sa aleaga si sa scrie. Apoi, pe Facebook am pescuit cativa oameni. N-am uitat nici taximetristii ori oamenii cu care intram in legatura ca jurnalist ce sunt. Cum simteam omul, cum il puneam sa-mi scrie. Au fost certuri adevarate, ca unul a luat cartea altuia, ca nu e buna cartea aleasa de mine, ca e de preferat alta. Pot scrie inca o carte privind aceste dispute. Ce bine!

Rep.: De exemplu, care este povestea taximetristului care il iubeste pe Alecsandri?
EUGEN ISTODOR: Dupa cum se vede, omul nu vorbeste despre toata cartea lui Alecsandri, ci doar despre “Miorita”. Asa ca, acum vreo doi-trei ani, urcandu-ma eu cu suspiciune in taxi, aud omul ca incepe sa-njure elevat de popor, de Miorita, de laie, bucalaie. I-am spus, pe loc, daca nu vrea sa-mi dea doua vorbe pentru carte. I-a fost indiferent. L-am inregistrat. A intrat in carte. Simplu.

Rep.: Dar povestea dintre Solomon Marcus si Eminescu?
EUGEN ISTODOR: Solomon Marcus este unul care mi-a mancat zilele, mi-a luminat mintile si imi bucura viata. Poetica lui matematica am citit-o de student. M-a enervat, avea dreptate, dar, socat, m-a enervat: matematica ce-are cu poezia? Apoi, “Timpul”, carte citita recent este un deliciu. Intamplarea face ca ne cunoastem, asa ca, avand inima cat un purice, i-am trimis lista si a ales, fulgerator, Eminescu! N-am intrebat mai mult. De ce as face-o? Nu tulbur farmecul unor asemenea intalniri. Prefer sa le fiu Sancho Panza.

Rep.: Despre “Ulysses” al lui James Joyce se spune, in gluma sau nu, ca este “cartea pe care toata lumea se lauda ca a citit-o, dar care a fost, de fapt, citita de foarte putini”. In acest sens, exista, in literatura romana (si in lista dumneavoastra) un “Ulysses”? (eu, personal, ma gandesc la “Istoria ieroglifica” a lui Cantemir).
EUGEN ISTODOR: Pai sa va spun cum am citit Cantemir. Intai stiam despre ce este vorba. Studiasem cartea-n studentie. Am inceput-o de patru-cinci ori, am avansat un pic, cate putin, am abandonat. Am citit despre. Iar l-am luat la baioneta. M-am plictisit de moarte. Am citit zece alte carti pana terminam o pagina din Cantemir. Am tinut cartea cu fundu’n sus de multe ori. Apoi, deodata am citit-o. Nu stiu cum. A mers. Cu vin rosu, cu somn lung si bun. Cu multe aventuri personale in timpul lecturii. Acum cred ca mi-ati dat o idee: sa fi scris cum am citit fiecare carte. Oricum, nici o clipa Cantemir nu a fost dat afara din Istoria mea. Habar n-am de ce! Cand eram satul de el, venea cu cate-o insailare de cuvinte ce ma facea praf. Sigur, pentru epoca lui era o banalitate retorica, pentru a noastra, un deliciu.

Rep.: Sunteti cunoscut in special pentru interviurile pe care le realizati. Daca ati putea sa intervievati fictiv unul dintre scriitorii “necontemporani” din “101 carti” care ar fi acela?
EUGEN ISTODOR: As sta la povesti cu Cantemir, Anton Pann, Mateiu Caragiale, Odobescu. Au viata de povestit oamenii astia. Sa ai atatea talente si sa vrei Puterea. Sa tragi pentru fiecare leu si sa traiesti calator. Sa fii in umbra unui mare tata si sa lovesti-traiesti atat de ciudat. Sa fii destept cu carul si sa te sinucizi pentr-o femeie, cand, de fapt, puteai s-o sinucizi cu iubirea ta. Astea-s aventuri, nu gluma! Astea-s romanele de aventuri, capitol ce lipseste din literatura noastra!

Rep.: Exista in volumul dumneavoastra si scriitori care sunt prezenti cu mai mult de o carte (Cartarescu este unul dintre ei). Cum ati vazut, din aceasta perspectiva, relatia scriitor-carte? Ati abordat fiecare volum ca fiind o entitate de sine statatoare?
EUGEN ISTODOR: Unitatea de masura a fost cartea, nu scriitorul. Dar santierul celor 101 Dalmatieni ai mei cunoaste multe gandiri-rasgandiri-drumuri infundate. Voiam 101 scriitori romani, dar mi-am dat seama ca nu am carbuni pentru o asemenea intreprindere, neputand sa gasesc scriitori buni in integralitatea lor. Asa ca am cautat cartea de dar si nu calul auctorial. Dar sa stiti ca in finalul cartii mele n-am uitat scriitorul. L-am incondeiat cum am stiut eu mai bine.

Rep.: Scriitorii ca scriitorii, dar cititorii- fani stiu ca sunt publicati in “101 carti”?
Bineinteles! Au fost anuntati fiecare de intentia mea “obsesiva”. Pai cum credeati? Nu umblu cu cioara vopsita! Acum trebuie sa-i anunt ca e cartea la taraba si in format electronic.

Rep.: Dumneavoastra ce tip de cititor sunteti?
EUGEN ISTODOR: Mi-e imi plac povestile. Spune-mi o poveste si ma duci de nas in lumea ta. Descopar destul de repede retorica, stilul, mecanismul, artificialul si fug sau inteleg despre ce este vorba. Ma minti frumos, ma cuceresti! Chiar daca vad atele papuseriei tale. N-am imaginatie cand citesc, dar voluptate in a iubi alaturarile slovelor, da. Citesc ca vulturul, ma descumpanesc ca vrabia, fug ca iepurele, apoi reiau lectura ca un fluture gata sa dispara cat mai repede, de nu citeste intr-un timp dat.

Rep.: Spuneati ca “101 carti de citit intr-o viata” este, intr-un fel, o Istorie a literaturii a dumneavoastra. Daca ar fi sa scrieti volumul “101 carti pe care as fi vrut sa le scriu intr-o viata”, care ar fi nr. 1?
EUGEN ISTODOR: Acum: Lucian Boia, cartea cu fanteziile mintii omenesti de la inceputuri pana astazi. Apoi, Cartarescu – “Levantul”, care-i istoria literaturii romane si ea. Urmuz, nu in ultima instanta.

Rep.: Dar daca ar trebui sa scrieti “101 carti cu care va pierdeti timpul din viata daca le cititi”, care ar fi prima?
EUGEN ISTODOR: Uite, aici nu stiu ce sa zic. Si as spune-o clar. Cu niciuna dintre cartile unei literaturi nu pierzi timpul. Fiecare om are cartea lui. Eu nu i-am inclus pe Cosbuc, Goga, pe cei din seria lacrima: Bratescu-Iosif-etc. Nu i-am inclus, nu cred ca iti pierzi timpul cu ei. Cine-i iubeste, nu-i lasa si Dumnezeu nu le da pedeapsa. Din contra.

Rep.: Scrieti, de asemenea, in acest volum, despre relatia dumneavoastra cu Facebook. Acum ca ati citit pe indelete cele 101 carti si v-ati mai “imprietenit” cu reteaua de socializare, ati putea recomanda fiecare volum din “101 carti de citit intr-o viata” intr-un status de Facebook?
EUGEN ISTODOR: Am creat hotline pe Facebook. Cine vrea sa intrebe ceva despre literatura romana s-o faca, non-stop. Si, da, ezit mult daca sa nu creez 101 statusuri, pentru fiecare carte, si sa raspund eu de toate cele 101. Sa-i imprietenesc intre ei. Pe Neculce cu Dimov, pe Pann cu Mihailescu, pe Cioran cu Creanga.

Rep.: Cate like-uri credeti ca ar primi statusul care ar recomanda primul volum din “101 carti” – “O sama de cuvinte”, de Ion Neculce?
EUGEN ISTODOR: Stii prea bine! Daca-i faci reclama cum trebuie, poate fi lider de piata, poate da virale pe net! Cartea mea este una pentru nerabdatorii de pe net. Citeste-o si ti-ai facut o impresie! Nu e asta Facebook-ul? Forta de reactie rapida.

Rep.: Exista o carte cu numarul 102 care nu a avut loc in lista, desi ar fi trebuit sa se regaseasca aici?
EUGEN ISTODOR: Exista inca zeci de carti ce ar fi putut intra in jocul meu. Zeci. In spatele fiecarei carti stau zece respinse, cam asta e procentul. Uite, n-am inclus cartile-utopii. Multe in perioada lui Heliade pana la Hasdeu. Enciclopedii, epopei, utopii. Toate neterminate. Saorme cu putin cate putin, divers, umple stomacul si, de fapt, nu ramai decat cu senzatia de depozit. Placerea, unde a disparut? Prinde-o daca mai poti! Nu poti, n-ai de ce. Esti cu burta plina.

Eugen Istodor (n. 1965) este absolvent al Facultatii de Litere, Universitatea din Bucuresti. Semneaza rubrici permanente in saptamanalele Catavencii si Dilema Veche. A predat cursuri de interviu, reportaj si blogging la Centrul pentru Jurnalism Independent (1997 – 2002), a colaborat la Cotidianul (2004 – 2009) si a realizat emisiuni la Realitatea TV si TVR. A mai publicat volumele: “Interviuri contra naturii” (interviuri cu oameni politici, Nemira, 1997), “Oameni cu care as muri de gat” (interviuri cu oameni simpli, Nemira, 2000), “Vietasii de pe Rahova” (Polirom, 2005; editia a II-a, Polirom, 2008), “Cartea vietii mele” (Polirom, 2007), “Dictionarul ideilor fixe” (Polirom, 2009), “Lipscani, ghid turistic si de chefuri (Art, 2011). Este membru al Uniunii Scriitorilor din Romania (2008).

 

Categorii:
Interviuri

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.