Geraldine Chaplin, invitata speciala a Festivalului International de Film Transilvania (TIFF), s-a intalnit pentru prima data cu publicul roman vineri seara, la Cinema “Florin Piersic”din Cluj-Napoca. Eleganta si agila, imbracata lejer, alb-negru, actrita a pozat pentru presa, inclusiv in spagat.
Geraldine Chaplin a asistat vineri la proiectia filmului “In orasul fara limite/ En la Ciudad sin limites” (Spania/ Argentina) si a fost prezetata de criticul de film David Robinson, expert in viata si arta lui Charlie Chaplin.
“Este o placere enorma si ne-necesara, sa prezint pe cineva care este o legenda in cinematografie”, a spus acesta. “Trebuie sa iti marturisesc ca am fost prezent la premiera mondiala a primului tau film”, a continuat Robinson, indreptandu-se spre actrita („Luminile rampei”, 1952, alaturi de tatal sau, Charlie Chaplin). „Iti stiu si prima replica pe de rost”, a spus el.
Charlie Chaplin, 112 filme. Geraldine Chaplin, 130.
“De atunci a mai durat ceva pana la ‘Doctor Jivago'”, a spus criticul, remarcand ca actrita a realizat mai multe filme decat tatal sau – 112. “130, dar unele sunt atat de proaste inct nici nu au mai aparut”, a glumit Geraldine Chaplin. Daca tatal ei a debutat la 25 ani, aceasta a intrat in lumea filmului la 8 ani, a mai remarcat criticul. “Peste 2 ani se va implini un secol de cand familia Chaplin este in industria filmului”, a spus David Robinson.
Actrita a descris filmul proiectat in onoarea sa drept “copilul” de care este cel mai mandra. “Nu stiu cum sa il prezint. Nu pot sa ii spun povestea, pentru ca ati pleca din sala (…). Este vorba despre familii, trecut, secrete, vina, mame si fii, boala, moarte… toate chestiile astea”, a spus ea. “Ai luat si un premiu Goya pentru filmul asta”, a mentionat Robinson. “Da, da, Goya este un fel de Oscar spaniol”, a raspuns actrita.
Celebra actrita Geraldine Chaplin va primi premiul pentru intreaga cariera oferit unei personalitati din cinematografia mondiala, la gala de inchidere a festivalului, sambata.
Spectatorii TIFF o vor vedea pe Geraldine Chaplin in cateva dintre filmele sale, inclusiv intr-unul dintre cele mai recente, printre care “Et si on vivait tous ensemble?” (regia Stéphane Robelin, 2011), in care apare alaturi de Jane Fonda si Pierre Richard.
Comedia are ca protagonisti cinci prieteni vechi care decid, atunci cand unul dintre ei sufera un infarct, sa se mute impreuna, ca alternativa la azilul de batrani. Un student (Daniel Brühl) care face o cercetare despre populatia imbatranita a Frantei supravegheaza “experimentul”. Filmul a avut premiera mondiala anul trecut, la Festivalul International de Film de la Locarno.
Geraldine, al patrulea copil al lui Charlie Chaplin si primul dintre cei opt pe care actorul i-a avut cu cea de-a patra sotie, Oona O’Neill, fiica dramaturgului Eugene O’Neill
Geraldine Chaplin s-a nascut in 31 iulie 1944, fiind al patrulea copil al lui Charlie Chaplin si primul dintre cei opt pe care legendarul actor i-a avut cu cea de-a patra sotie, Oona O’Neill, fiica dramaturgului Eugene O’Neill. De-a lungul vietii, asemanarea izbitoare cu tatal ei si numele Chaplin au atras o atentie considerabila asupra lui Geraldine.
Cel care a adus-o pentru prima data in fata camerei de filmat, intr-un rol minor din “Limelight” (1952), a fost chiar tatal ei. De atunci, au trecut 60 de ani si peste 100 de filme.
“In tot acest timp, Geraldine Chaplin si-a construit propria identitate, diferita de a parintelui ei, si o cariera impresionanta. Aerul enigmatic si vulnerabil, privirea patrunzatoare si forta interioara pe care o emana au propulsat-o in roluri dramatice de substanta, in filmele unor cineasti precum David Lean, Robert Altman, Pedro Almodovar, Carlos Saura, Claude Lelouch, Martin Scorsese, Alain Resnais, Jacques Rivette sau Franco Zeffirelli”, potrivit unui comunicat.
A renuntat la balet, pentru ca “nu poti fi mediocru cand porti numele Chaplin”
Geraldine Chaplin si-a petrecut doar primii opt ani din viata in orasul natal, Santa Monica (California), intrucat familia s-a mutat in Elvetia. Visand sa fie balerina, a studiat la Royal Ballet School din Londra, insa a realizat in cativa ani ca prestatiile ei sunt mediocre si ca “nu poti fi mediocru cand porti numele Chaplin”. Cealalta optiune era actoria – meseria in care numele i-ar fi deschis enorm de multe usi, ceea ce s-a si intamplat, dupa cum povesteste adeseori actrita in interviuri.
In 1965, aparea pe afis langa Jean-Paul Belmondo, in “Par un beau matin d’été” (regia Jaccques Deray), si alaturi de Omar Sharif in “Doctor Jivago” (regia David Lean). Ecranizarea dupa romanul lui Boris Pasternak i-a adus si prima nominalizare la Globurile de Aur din cariera.
In 1967, a inceput cea mai prolifica si interesanta perioada din cariera actritei, marcata de intalnirea cu regizorul spaniol Carlos Saura. Atunci s-a lansat celebrul thriller psihologic “Peppermint Frappé” (Ursul de Argint la Festivalul de la Berlin), in care actrita este tinta obsesiei unui barbat. Au urmat “Ana and the Wolves” (1973), “Cría cuervos” (Premiul Special al Juriului, Cannes, 1976), “Elisa, vida mía” (1977) sau “Mamá cumple cien años” (1979), filme care i-au consolidat reputatia de actrita exigenta si de o profunzime rara.
Fluenta in spaniola, franceza si engleza, Geraldine Chaplin s-a miscat cu usurinta intre cele trei cinematografii. In aceeasi perioada, impresionat de talentul ei, cineastul american Robert Altman i-a oferit un rol de reporter BBC in “Nashville” (1975), care i-a adus o nominalizare la Globul de Aur pentru cea mai buna actrita in rol secundar, a distribuit-o apoi in “Buffalo Bill and the Indians” (1976) si “A Wedding” (1978), iar ca producator – in “Welcome to L.A.” (nominalizare la BAFTA, 1976) sau “Remember my Name” (1978), ambele regizate de Alan Rudolph.
Cu rolul sotiei criminale din “Remember My Name”, Chaplin a primit elogii in presa, partener de platou fiindu-i Anthony Perkins.
Filmografia ei cuprinde roluri remarcabile si in “L’amour par terre” (regia Jacques Rivette), “La vie est un roman” (regia Alain Resnais), “The Age of Innocence” (regia Martin Scorsese), “Jane Eyre” (regia Franco Zeffirelli), “Hable con ella” (regia Pedro Almodovar), “En la ciudad sin límites” (regia Antonio Hernández) – premiul Goya pentru cea mai buna actrita in rol secundar – sau filmul horror “El Orfanato” (regia Juan Antonio Bayona).
In 1992, a fost pusa in ipostaza inedita de a o juca pe bunica sa, Hannah Chaplin, in filmul biografic despre tatal ei, “Chaplin”, regizat de Richard Attenborough, iar interpretarea i-a adus inca o nominalizare la premiile Globul de Aur.
Cand am inceput, tata a devenit cel mai mare fan al meu
Vegheata de sotul ei, actrita Geraldine Chaplin a vorbit, la conferinta de la Cluj Napoca, din cadrul celei de-a 11-a editii TIFF care se incheie duminica, despre cum isi adora meseria, cat de “misto” este orasul transilvanean si despre filmul de groaza “oribil, cu canibali”, pe care il va filma in Spania.
“Numele meu magic a deschis orice usa. A fost mereu un avantaj”, a spus actrita, care a povestit ca, atunci cand era mica, se imprietenea cu cea mai buna eleva din clasa si ii promitea ca, daca ii face lucrarea la latina, o va invita acasa la ea, sa il cunoasca pe Charlie Chaplin. “Am fost putin tarfa cu numele meu”, a glumit aceasta.
Pentru ea, Charlie Chaplin a fost un tata minunat care nu si-a dorit nicio clipa ca fiica lui sa fie actrita, pentru ca stia “capcanele meseriei”. “Cand am inceput, tata a devenit cel mai mare fan al meu. (…) Am dorit sa aud critici constructive, dar tot ce imi spunea era: ‘Tu esti cea mai buna din filmul asta'”, a spus ea.
Pentru Geraldine Chaplin nu a existat niciodata o diferenta intre tatal ei de pe ecran si cel din filme. “Stiam ca ala era tata”, a spus aceasta. “Una dintre cele mai proaste zile din viata mea a fost aceea in care eu si fratele meu am fugit din curte si, afara, si am inceput sa strigam la o femeie care trecea pe acolo: ‘Noi suntem copiii lui Charlie Chaplin, noi suntem copiii lui Charlie Chaplin!’, iar ea ne-a intrebat: ‘Si cine e asta?'”. Am fugit repede in casa, spunandu-ne ‘Nu e adevarat… poate totul este o minciuna si tata nu este cel mai grozav om din lume'”.
Actrita a mai spus ca obiectele cele mai dragi pe care le are de la Charlie Chaplin sunt o jacheta cumparata in Tokyo, in 1931 si o vesta roz, pe care le poarta cu drag.
Geraldine Chaplin: Daca Tudor Giurgiu mi-ar propune sa joc intr-un film al lui, nu m-as gandi de doua ori
Geraldine Chaplin descrie Clujul ca fiind un loc “misto”, folosind chiar cuvantul romanesc pe care l-a invatat in timpul sederii. “Am fost atat de rasfatata aici in trei zile… nu pot sa cred”, a spus ea.
Actrita a mai spus ca a fost absolut miscata de filmul lui Tudor Giurgiu, “Despre oameni si melci”. “M-a facut sa ma gandesc la filmul tatalui meu, ‘The Kid’. Pana la ‘The Kid’, lumea ii spunea tatalui meu ca nu poate fi combinata comedia bufa cu drama si el a aratat ca se poate”, a povestit ea, adaugand ca nu s-ar gandi de doua ori daca Tudor Giurgiu i-ar propune sa joace intr-un film al lui.
Chaplin a mai vorbit despre cat de fericita era in prima zi pe platoul de filmare al primului ei film, “Luminile rampei”. “Eram foarte fericita ca nu trebuia sa ma duc la scoala, tata era pe platou, se prefacea ca e beat … dupa aceea ne-am dat seama ca daca erai copil si filmai, trebuia sa faci scoala la studiouri”, si-a amintit ea.
Despre perioada in care a lucrat impreuna cu Carlos Saura, in Spania lui Franco, Geraldine Chaplin a spus ca a fost “minunata”. “Atunci am dansat un dans macabru cu cenzura. Inca credeam ca filmul poate sa schimbe lumea. Acum cred ca filmul poate sa iti schimbe felul in care gandesti”, a marturisit actrita.
“Imi ador meseria”, a mai spus Geraldine Chaplin, adaugand ca, pentru ea, momentele dificile sunt cele in care nu lucreaza. “De obicei, cand nu lucrez, stau langa telefon”, a spus ea.
Actrita a mai mentionat ca unul dintre cele mai noi proiecte ale sale este un film de groaza “cu adevarat oribil”, cu canibali, filmat in Spania, cu un buget de doar 400.000 de euro
Celebra actrita Geraldine Chaplin va primi premiul pentru intreaga cariera oferit unei personalitati din cinematografia mondiala, la gala de inchidere a TIFF 2012.
Mediafax
