Este nu doar una dintre cele mai iubite doamne ale teatrului si filmului romanesc, ci este si scriitoare inspirata si prolifica. Vorbeste cu substanta despre orice si isi spune parerile cu onestitate si deschidere, chiar si cand acestea ar putea deranja. Un interviu cu Olga Delia Mateescu se transforma intotdeauna intr-un indemn la reflectie, intr-un prilej de a invata lucruri noi despre viata.
Marea Dragoste / Tango: Stiu despre mama dvs. ca a fost actrita. Cat de mult a contat asta in propria dvs. alegere profesionala? Mama v-a deschis apetitul, curiozitatea, pasiunea pentru actorie?
Olga Delia Mateescu: Mama (Aura Ramniceanu) si Teatrul erau totuna pentru copilul care eram, mama mirosea a teatru si teatrul a mama. Lumina, povestile, irealul palpabil erau una cu lumea. Scoarta copacilor din carton, atat de reali din sala, costumele stralucitoare sau jerpelite vorbeau despre o lume mult mai linistitoare decat cea de afara, pentru ca puteai sa o revezi, sa retraiesti povestea ori de cate ori era spectacol. E o forma de securitate, aceea oferita de teatru, sau de pictura, sau muzica.
Marea Dragoste / Tango: Daca ar fi sa o luati de la capat, ati mai alege aceeasi profesie?
Olga Delia Mateescu: Ar trebui sa ma fac tot actrita daca nu mi-ar reusi dorinta de a fi cosmonaut sau arheolog.
Marea Dragoste / Tango: Mai predati cursuri la UNATC?
Olga Delia Mateescu: Da, sunt profesor universitar doctor la UNATC, clasa mea are deja o premiera pentru licenta, ,,ZBOR DEASUPRA UNUI CUIB DE CUCI”, la Sala Noua a Teatrului de Comedie (George Mihaita ne-a ingaduit acolo, ca un frate mai mare). Am predat cu acest studiu o stafeta, (am comasat personaje, problematici, in asa fel incat sa fie gasite modalitati proprii de asumare a personajelor si a situatiei), respectand dramaturgia, dar si personalitatea grupei de studenti-actori. Spun stafeta pentru ca, desi dificil, proiectul a reusit si se joaca in fata unui din ce in ce mai numeros public, cum era pe vremuri la National.
Marea Dragoste / Tango: Cum vi se pare noul val de actori romani? Cine va place cel mai mult, pe cine ati remarcat?
Olga Delia Mateescu: Mereu apare un nou val de actori, e firesc; spectacolele, ca in viata, se joaca de catre oameni de diferite varste, nu vad o ruptura. Vad insa o incremenire in ceea ce deja s-a valorizat . Sunt doua tendinte: ridicam in slavi orice in virtutea amintirilor sau negam orice a existat pana la noi. Lipsa de nuante face sa nu existe un Nou Val, el ar fi energia unei miscari coagulate in teatru. Ideea de soc, de mutilare a conceptelor, a regulilor, convenientelor vinde snobilor iluzia apartenentei la o aristocratizare spiritual capabila de largirea sferei unor notiuni. Snobii sunt de folos consumului de arta, entuziasmul lor intolerant creaza mode, curente, grupuri, sunt catalizatori, dar nu trebuie confundati cu creatorul sau cu un curent novator structurat. E placut sa fii snob, mergi, vezi, critici, scrii sau discuti, nu te doare spatele, mana, capul, nu ragusesti, mananci cand vrei, dormi asisderea, ai mintea odihnita si corpul la fel! E mai comercial! E cool! Sa fii actor, varstnic sau tanar nu e comercial! Nu e cool!
Marea Dragoste / Tango: De fiecare data, la moartea unui mare actor, se vorbeste mult despre faptul ca “ni se duc geniile si nu mai are cine sa le inlocuiasca”. Credeti ca este intr-adevar asa? Avem lipsuri atat de grave in ce priveste noua generatie? Care ar fi acelea?
Olga Delia Mateescu: Vorbim de lipsuri grave in noua generatie?! Dar in vechea generatie? Egoismul feroce al vechii generatii care nu lasa tinerii sa conduca tara se simte in toate domeniile. Noroc ca in teatru e nevoie de toti, iluzia are reguli mai stricte decat realul, trecerea e obligatorie. Ce ne-am face numai cu mosi sau numai cu tinerei pe scena? Sau acasa? Sau in guvern?
Marea Dragoste / Tango: In ce va priveste, ce anume nu v-a placut la propria dvs.persoana, pe scena, de-a lungul carierei? Care au fost minusurile pe care vi le-ati reprosat cel mai des?
Olga Delia Mateescu: Imi reprosez un anume gen de curaj, uneori atipic. Alteori, un simt al masurii. Mi le reprosez pe amandoua. Nu mi-e confortabil cu niciunul. De asemeni, de multe ori, nu i-am inteles pe cei dragi la timp, singuratatea mamei mele am perceput-o prea tarziu.
Marea Dragoste / Tango: A existat vreun rol anume, vreo ipostaza pe care v-ati fi dorit sa o interpretati, dar nu ati avut prilejul? Care a fost aceea?
Olga Delia Mateescu:,Din jale se-ntrupeaza Electra” – O’Neil este textul pe care mi l-am dorit o viata. De Lavinia am trecut, am ajuns la Christine, mai e timp. Sa vedem! E greu sa se monteze acest text pentru ca s-a pierdut gustul pentru saga, pentru grava introspectie, se aluneca pe epiderma faptului divers. Si mai sunt si altele, multe alte roluri. Daca pe scena am jucat si roluri-visuri (vezi,,Domnisoara Nastasia”, de exemplu), in film nu am avut un personaj care sa ma incite.
Marea Dragoste / Tango: In perioada aceasta, unde va mai putem vedea jucand?
Olga Delia Mateescu: “Acul Cumetrei Gurton” – comedie, renastere engleza, la Masca, partener MihaiMalaimare si trupa valoroasa de acolo.
Marea Dragoste / Tango: La ce carte mai lucrati acum? Va fi un roman sau vor fi povestiri?
Olga Delia Mateescu: Am terminat o piesa, “Catuse pentru inger”, si scriu, sau e gata, nu stiu, o carte de nuvele. Habar n-am de ce scriu in continuare teatru, atat timp cat mitul regizorului-dramaturg e in voga, iar textele, oricare ar fi ele, nu conteaza. S-a tot clamat ca nu exista dramaturgie contemporana romaneasca, ne asumam in montari doi –trei dramaturgi, unii atat de rasverificati, incat ne curbam pana si realitatea dupa ei. Nu cred, de exemplu, ca lumea lui Caragiale este cea care ne caracterizeaza, cred ca ne caznim de o suta de ani sa semanam cu ea!
Marea Dragoste / Tango: Cum va raportati la protestele de zilele acestea? Ce sentiment aveti cand vedeti oamenii in strada? Aveti credinta ca revolta lor va aduce rezultate, schimbari?
Olga Delia Mateescu: Protestele au inceput de la un cuvant – RESPECT -, iar definitia lui cere consideratie pentru valoare. Oamenii nu sunt resurse pentru un stat devenit societate comerciala, cum avem noi, un stat in care majoritatea politicienilor traiesc o realitate paralela si in care nu se respecta Constitutia si drepturile omului. Piata protestatara are cereri diverse, nu este de mirare, pentru ca toate aberatiile guvernului au fost mai intai suportate, si mai apoi respinse. Sunt mandra de oamenii din Piata (am fost si eu acolo, pana m-am imbolnavit), e un semnal al unei adevarate societati civile. Chiar multi care nu ies in strada gandesc la fel. Cred ca oricare ar fi urmarea protestului (cade sau nu Guvernul sau presedintele – n.r. interviul a fost realizat inainte de caderea Guvernului), nu va putea fi ignorat glasul care se aude acum. Iar ideea cetatenilor nevoiasi si cu duhul, si cu buzunarul o mai sustin cei care inca nu inteleg fenomenul. Deja se fac fel de fel de ridicole concesii din partea autoritatii fara a se descoperi ceva simplu, ca demnitate si respect inseamna o radicala schimbare de atitudine. E o ruptura majora intre politic si normele vietii.
.
Marea Dragoste /Tango: Cand va ganditi la Guvernul Boc, ce imagine va vine in minte?
Olga Delia Mateescu: O imagine pe care, fara sa ma gândesc, mi-o genereaza Guvernul, este cea a unei bataturi mari cu o strachina mare în mijloc, înconjurata de câini comunitari satui, marcati la urechi cu câte un banut verde.
Marea Dragoste /Tango: Ce faceti intr-o zi obisnuita, ce va place si ce va displace din ceea ce faceti?
Si care sunt bucuriile dvs. cele mai mari?
Olga Delia Mateescu: Zi obisnuita este o zi în care faci ce ti-ai propus, iar pe deasupra mai descoperi ceva nou. Îmi place sa calatoresc fara sa plec de unde sunt, daca plec nu vreau sa ma intorc, îmi plac ierburile, padurile, animalele, stancile golase, peisajul arid, lunatec, cetatile vechi, muntii de tuf vulcanic, tinuturile carstice, îmi plac bunii povestitori, joaca de-a orice cu nepotii, cartile, muzica, sculpturile si grafica. Nu îmi plac oamenii care se pretind ce nu sunt. Nu-mi plac cei care considera ca se pricep la tot, au solutii pentru orice, acei oameni care încep asa: ,,sa-ti spun eu cum e” sau ,,asculta-ma pe mine”. Nu îmi place ca nu se apeleaza la specialisti sau la experienta si ca nu ne iubim valorile decât dupa ce dispar ca existenta uman, si atunci o facem cu iz de parastas.
Marea Dragoste /Tango: Cum vedeti casatoria astazi? Credeti ca mai este o institutie viabila sau nu?
Olga Delia Mateescu: Casatoria, ca orice institutie, si-a schimbat specificitatea, uneori scopul initial, acela de a asigura viitorul speciei, pare pervertit. Are forme mai diverse, adaptate noilor conceptii. Dar omenirea crescuta în eprubeta, generatiile spontanee, clonele, replicile, sunt deja realitati, tot astfel cum iubirea ramâne totusi cea mai puternica forma a continuitatii si conditiei umane.
Marea Dragoste/Tango: De ce credeti ca mor iubirile, relatiile, casniciile…?
Olga Delia Mateescu: Dincolo de studiile care arata cum dragostea este o maladie tâmpitoare pentru 2-3 ani, cred ca acest sentiment se instaleaza în timp si trebuie ocrotit daca îl vrei proaspat. Se bazeaza pe stiinta de a-l pretui pe cel de alaturi. Relatiile sau casniciile destramate au pierdut cândva, pe drumul egoismului, mândria unicitatii, acel sentiment de fericire ca esti cu adevarat pretuit.
Marea Dragoste/Tango: Cum v-ati mai simti azi in interiorul unui astfel de angajament precum casatoria?
Olga Delia Mateescu: Nu stiu daca eu la vârsta mea ma mai pot casatori, sunt prea lucida si vreau ori prea mult ori prea putin de la lume.
Corina Stoica
