GILDA LAZĂR: În Germania. Tatăl soţului meu fugise în Germania cu foarte mulţi ani înainte şi, de 18 ani el, nu îşi mai văzuse fiul. Decembrie ne-a prins cu bagajele făcute, cu paşapoartele în buzunar şi cu primul refuz de viză din partea nemţilor. Aşteptam răspunsul la o a doua aplicaţie. Numai că a venit Revoluţia şi am hotărât că rămânem.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Şi cum s-au reaşezat atunci lucrurile pentru tine?
GILDA LAZĂR: Pentru mine lucrurile s-au schimbat fundamental, fiindcă Revoluţia m-a transformat dintr-o tânără timidă, care nu deschidea gura pentru că se temea să nu spună prostii, într-un om care avea ceva de spus şi care chiar putea să dea lecţii, am devenit una dintre vocile presei româneşti în perioada respectivă, nu eram poluată de nici un fel, veneam dintr-un mediu normal şi consideram că am ceva de spus.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: De ce ai renunţat la ceva atât de preţios, la vocea ta, și ai ieșit din presă?
GILDA LAZĂR: Aşa cum ţi-am spus, de multe ori, contextul decide pentru noi. Într-un anume context suntem obligaţi să luăm anumite decizii. În 96 în alegeri ieşiseră ai noştri, adică fosta opoziţie, iar România Liberă fusese pentru multă vreme parte din opoziţie, suplinise multe absențe ale opoziei politice. După ce au ieşit ai noştri, mi-aduc aminte că am fost responsabil de număr în noaptea aia, şi am scos trei ediţii, m-am dus în Piaţa Universităţii, se terminase petrecerea, erau pe jos tot felul de gunoaie şi de stice de şampanie şi m-am întâlnit acolo cu Cornel Nistorescu – care și el ajunsese tot aşa, aproape de miezul nopţii. Și ziceam : “Uite, acum a murit şi speranţa, o să vezi că nu mai avem în ce să credem, cei care au fost în piaţă în noaptea asta nu asta sunt cei din Piaţa Noastră – adică din Piaţa Universităţii”. Şi cam aşa s-a întâmplat, la România Liberă a intevenit cenzura, nu mai puteam să scriem ca până atunci, apăruseră aşa numitele decizii de oportunitate – dacă e cazul să publici un articol, dacă e cazul să ataci pe cineva, şi atunci am zis că dacă tot e nevoie să îi ajutăm, hai să îi ajutăm din interior. Îl refuzasem pe domnul Ciorbea să fiu purtător de cuvânt la guvern, dar în 31 decembrie ‘96 am acceptat oferta domnului Severin de a mă duce la Externe, am acceptat pentru că ştiam că pot să ajut într-adevăr, dat fiind că în calitate de jurnalist beneficiasem de două burse în SUA şi cunoşteam o mulţime de oameni acolo care ar fi putut să ajute la relansarea României pe o altă orbită. Şi m-am dus la Externe şi am trecut dintr-o lume a libertăţilor absolute într-o lume a constrângerilor absolute. A fost foarte greu, iar perioada aia m-a transformat, plus că am devenit uşor o ţintă, aşa numitul caz Gilda Lazăr a fost practic o breşă creată şi întreţinută pentru a ilustra disensiunile dintre palate la momentul respectiv şi a fost extrem de frustrant pentru că eu mi-am impus să tac. Am stat câteva luni în minister fără să ies, fără să declar nimic, fără să dau niciun interviu. Ulterior am refuzat să plec la post şi m-am întors în presă şi am lansat minunatul ziar Curentul, care arăta superb şi era într-adevăr un ziar occidental. Dar după perioada aceea de Externe eu nu am mai putut să scriu la fel cum scriam înainte, începuse autocenzura, care e un cancer îngrozitor. Și am avut atunci o ofertă dinspre o multinaţională.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Și ai acceptat din prima?
GILDA LAZĂR: Cu greu, am ezitat, dar am spus pentru început să fac trei luni consultanță, să vedem cum este. Firma se numea atunci R.J. Reynolds, actualul JTI, iar eu am spus că nu am nicio legătură nici cu domeniul tutunului, nici cu economia, în general, în afară de ce am scris ca jurnalistă. Dar, după trei luni, am hotărât că îmi place şi că am ce să fac aici. Şi uite, sunt 20 de ani de când lucrez în acest domeniu. Iar dacă am decis că îmi place, am decis și să o fac aşa cum trebuie, să nu mă împart într-o mie de locuri, ci să-mi fac treaba aici cu dedicare şi cu seriozitate. Și am rezistat 20 de ani şi sper să mai rezist o vreme. Am rezistat pentru că nu e zi de la Dumnezeu să nu se întâmple ceva nou, oamenii nu sunt aceiaşi şi de fiecare dată subiectele sunt escaladate. Nu există o industrie mai reglementată decât industria tutunului şi nu există atacuri mai puternice asupra unui sector economic decât cele împotriva acestui sector.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Dincolo de ceea ce se cheamă afaceri corporatiste, există o legătură extraordinară cu zona culturală pe care compania voastră a dezvoltat-o…
GILDA LAZĂR: În 98 am lansat primul nostru program social destinat bătrânilor din sectorul 2, l-am lansat, inițial, pentru trei luni, dar mai durează şi în zilele noastre, pentru că odată intrat într-un joc nu mai poţi să îl abandonezi când e vorba de oameni. Sunt mereu 45 de bătrâni care beneficiază de o masă caldă şi medicamente, pe care cineva din compania noastră le cumpără pentru ei. Iar în ‘99 compania a fost achiziţionată de JTI şi am continuat să încercăm să fim altfel, mai ales că erau puține multinaţionale la vremea respectivă. În anul 2000 au început Întâlnirile JTI, care au loc în fiecare an de atunci.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: În ce constau?
GILDA LAZĂR: Întâlnirile JTI înseamnă un eveniment anual dedicat dansului contemporan, în cadrul căruia au venit la Bucureşti cele mai mari companii de dans contemporan, clasic prin valoare. De fiecare dată este din ce în ce mai dificil să alegem, mai ales că încercăm
să aducem doar companii care nu au mai venit în România. Acesta a fost începutul, dar, în timp, compania şi-a făcut un nume în a susţine evenimentele culturale şi am devenit parteneri ai marilor evenimente, Festivalul Internaţional de teatru de la Sibiu, Festivalul Internaţional de Fim Transilvania, într-o vreme, întâlnirile JTI au fost parte din festivalul Enescu, dar între timp festivalul s-a scurtat. Întâlnirile au rezistat şi au intrat în conştiinţa publicului, oamenii nu mai întreabă cine vine la Întâlniri, ci când au loc.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Cum se explică constanţa asta, cum au evoluat lucrurile în aşa fel, încât să te facă să devii parte din această companie pentru atâția ani?
GILDA LAZĂR: Există o cultură a oamenilor… Eu nu am avut mobilitate decât un singur an în cei 20 petrecuți aici. Dacă eşti mobil, dacă ai disponibilitatea de a lucra în străinătate, asta se ştie.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Imobilitatea sau mobilitatea au avut legătură şi cu familia?
GILDA LAZĂR: Singurul meu an în care am fost mobilă a fost anul în care eram aproape de divorţ şi decisesem că trebuie să schimb ceva în viața mea, iar atunci era, poate, o oportunitate să schimb tot. Numai că nu a fost să fie aşa, iar de divorţat tot am divorţat. Fiul meu era atunci elev de liceu şi ar fi fost pentru el o oportunitate să studieze în Elveţia, numai că nu a mai studiat în Elveţia, a studiat în SUA, iar eu am rămas la Bucureşti, după care și el s-a întors, fiindcă nu i-a plăcut în străinătate. Deci tot răul de atunci a fost spre bine, pentru că viaţa mea din România e foarte frumoasă, am un echilibru al vieţii personale şi profesionale de care puţini se bucură. Am o casă frumoasă – de fapt, am mai multe case frumoase – am o familie frumoasă, o slujbă care îmi place, vin cu drag la birou în fiecare dimineaţă de 20 de ani, am o echipă formidabilă, am colegi pe care îi stimez şi care mă apreciază, ce aş putea să îmi doresc mai mult?…
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Ce face fiul tău?
GILDA LAZĂR: Fiul meu are 34 de ani, a lucrat în diverse instituţii, şi-a încercat ideile creatoare, iar deocamdată pasiunea lui către domeniul artistic se materializează într-o companie pe care şi-a făcut-o, o companie de sunet, face sonorizare pentru diverse spectacole, și încă îşi mai caută drumul.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Iar tu te-ai recăsătorit, ai reîntâlnit dragostea, ai o familie aşa cum ţi-ai dorit de la bun început.
GILDA LAZĂR: Am divorţat după 18 ani şi am reînceput o altă relaţie după mai bine de 15 ani, deci sunt căsătorită pentru a doua oară, şi cred că fiecare merită o a doua şansă, aşa cum am avut-o eu. Avem o relaţie foarte frumoasă, care se bazează atât pe sentimente, cât şi pe comunicare, vorbim mult, ne spunem tot ce avem de spus, pentru că dacă laşi lucrurile să se acumuleze, explodează şi e păcat. Şi încercăm să ne trăim viaţa noastră făcând abstracție de ceilalţi, trăim foarte mult în prezent, deși, desigur, avem şi planuri de viitor.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Există şi maturitate a iubirii ?
GILDA LAZĂR: La 18 ani e mai degrabă îndrăgostirea, după 40 de ani sentimentele capătă alte valenţe şi citeam undeva că dragostea, ca şi matematica, porneşte de la lucruri simple, dar în final este foarte complicată. Însă teoremele sunt întotdeauna simple.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Şi dincolo de simplitate, care sunt, totuși, nebuniile, hobby-urile, evadările?
GILDA LAZĂR: Nebuniile sunt comune, eu şi soţul mei avem preocupări comune, pe lângă faptul că ne place să scriem, citim foarte mult, călătorim foarte mult și avem un plan de călătorii, am decis că, pentru a ajunge să parcurgem cât mai multe ţări, e nevoie să mergem în fiecare an în patru ţări noi şi până acum am ajuns la 142 de ţări pe care le-am văzut împreună. Mai avem multe, pentru că lista Naţiunilor Unite e într-o continua schimbare.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Ai simţit transformările vârstei sau nu le-ai luat în seamă?
GILDA LAZĂR: Nu am simţit transformările vârstei, dar le-am văzut. Eu nu cred că m-am schimbat şi nu îmi simt vârsta, deşi câteodată mă mir că au trecut atâţia ani şi eu mă simt tot de 25! Nu am avut niciodată o criză că anii trec, dimpotrivă, cred că e o mare realizare să atingi o anumită vârstă, şi cu cât câştigi mai mulţi ani, cu atât câştigi mai multă experienţă, iar vârsta e o binecuvântare, fiecare an vine cu ceva nou, mai ales dacă nu o simţi.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Și e adevărat că vârsta aduce și mai multă înțelepciune?
GILDA LAZĂR: Nu neapărat înţelepciune, poate mai mult cumpătare, eu așa cred…
Pagini: 1 2
