“Love by design” filmul produs de Giulia Nahmany și lansat în 2014, cu Giulia în rolul principal, jucând alături de celebra Jane Seymour, a uimit întreaga lume, depășind și așteptările, și bârfele, și cârcotelile. Giulia Nahmany a adunat alături de ea o echipă de cineaști de excepție și a lansat în întreaga lume o delicioasă comedie romantică, debutul perfect pentru o carieră de mare succes. Din păcate, lansarea filmului a avut loc după ce mama Giuliei, bolnavă de cancer la sân, a plecat dintre noi. Un moment de grea cumpănă, despre care Giulia a reușit să vorbească abia acum, alăturându-se, cu trup și suflet, campaniei de preschimbare a lumii prin cunoaștere, frumusețe și prevenție, în octombrie, luna internațională a luptei împotriva cancerului la sân.
GIULIA NAHMANY: După ce am lansat filmul, durerea mea sufletească generată de pierderea mamei a fost atât de mare, încât a început să se manifeste fizic. La un moment dat nu mai puteam să îmi simt mâna, apoi să îmi simt un picior. Un neurolog mi-a spus că am o depresie mascată, n-am ce face, că e o stare normală de doliu, trebuie să trec prin toate etapele astea şi am două posibilităţi: să încep să iau pastile antidepresive sau să accept ce mi se întâmplă și să îmi revin, pentru că am totuşi două fete de crescut şi trebuie să fiu responsabilă. Mi-am zis: ok, am să transform această durere în putere şi o să ies din asta o învingătoare. Atunci am început să fac foarte mult sport, alerg cinci kilometri pe zi, am învăţat să mănânc sănătos şi am început să îmi cunosc organismul, ştiu de ce are nevoie, am început să mă cunosc pe mine. Înainte făceam lucrurile superficial: vreau să slăbesc trei kilograme, hai să fac asta repede, repede, în două săptămâni. Nu, acum e un mod de viaţă. Ţin un program, practic. De revenit unde am fost nici nu mai vreau, am devenit o nouă persoană. Dacă mama m-ar vedea, ar fi foarte mândră de mine. Am auzit multe persoane care au spus că m-am operat, dar spun cu mâna pe inimă şi pe suflet că nu am făcut nicio operaţie. Dacă aş fi făcut, mi-aş fi asumat acest lucru.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Cum le-a afectat pe fetele tale perioada asta, suferinţa prin care ai trecut, schimbările? Cum ai reuşit să le ţii într-o stare de normalitate?
GIULIA NAHMANY: Cred că soţul meu a fost cel care a influenţat lucrurile foarte mult. Dacă nu îl aveam pe el lângă mine, nu ştiu dacă făceam faţă. El a preluat multe dintre responsabilităţile mele, a fost tată şi a fost şi mamă până când m-am stabilizat, adică vreo şapte-opt luni. M-am închis foarte mult în mine, plângeam mult în fiecare zi, de câteva ori pe zi, numai cât îmi aduceam aminte. Faptul că acum pot să stau să vorbesc despre mama şi să nu plâng e un mare lucru.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Personajul tău din film poartă numele Danielle, numele mamei tale…
GIULIA NAHMANY: Da, e incredibil! Care sunt şansele ca eu să fi ales acest nume? Michael îi dăduse un alt nume. Cu un an înainte, stăteam acasă cu mama, nicidecum să mă gândesc că ea nu va mai fi după unsprezece luni. Şi îmi vine așa, să îl sun și să îi spun: “Michael, ştii, putem înlocui numele personajului principal cu Danielle, cum o cheamă pe mama?” “Sigur”, a spus el, și toate s-au legat. Tot castul a fost o minunăţie. Cu Jane Seymour, de fiecare dată când mă duc în L.A., mă văd cu ea. Am filmat de curând, un rol mic, pentru un alt film în care joacă ea, un film care va ieşi iarna asta, un film superb, despre dans, un fel de „Step up”, se cheamă „High Strung”. Va fi distribuit de Disney! Sunt pe drumul cel bun, mai am multe de făcut și de oferit.
IN MEMORIAM Daniela Nahmany
Ea era iubirea
După ce a hăituit-o vreme de 14 ani, vrăjmașul ei cel mai de temut, cancerul de sân, dușmanul perfid cu care ea dorea să fie prietenă, la final a rânjit victorios luând-o de lângă cei ce o iubeau. Dar i-a luat doar viața, nu și demnitatea. Nu și puterea ei de a zâmbi și de-a lupta. Nu iubirea cu care a îmbogățit zilele tuturor celor ce au cunoscut-o. Nu forța de a nu se da bătută, nu bucuria ei de-a trăi onest și frumos cu ea și cu cei de lângă ea.
Daniela Nahmany a fost o femeie frumoasă și plină de o veselie molipsitoare, o femeie dăruită cu o inteligență sclipitoare. Și care a pornit un război lung și dureros cu Răul Cel Mai Rău, la doar 45 de ani. Zic eu război. Dar Daniela era atât de bună, încât i-a spus prietenie, pentru că și-a iubit până și moartea. Pur și simplu așa era ea construită, din iubire, nu din carne și oase. Ea era Iubirea.
(text de Carmen Voinea Răducanu)
