“Love by design” filmul produs de Giulia Nahmany și lansat în 2014, cu Giulia în rolul principal, jucând alături de celebra Jane Seymour, a uimit întreaga lume, depășind și așteptările, și bârfele, și cârcotelile. Giulia Nahmany a adunat alături de ea o echipă de cineaști de excepție și a lansat în întreaga lume o delicioasă comedie romantică, debutul perfect pentru o carieră de mare succes. Din păcate, lansarea filmului a avut loc după ce mama Giuliei, bolnavă de cancer la sân, a plecat dintre noi. Un moment de grea cumpănă, despre care Giulia a reușit să vorbească abia acum, alăturându-se, cu trup și suflet, campaniei de preschimbare a lumii prin cunoaștere, frumusețe și prevenție, în octombrie, luna internațională a luptei împotriva cancerului la sân.
GIULIA NAHMANY: Da, mama a fost în continuare alături de mine. Altă explicaţie pentru forţa, puterea pe care am avut-o anul acesta, pentru lucrurile pe care am reuşit să le fac, nu am, decât ştiind că am avut-o pe ea în spatele meu. Acum s-a dus. Dar când am nevoie de ea, ştiu că vine. E ceva foarte greu de explicat, pentru că spiritualitatea, credința nu reprezintă ceva palpabil, pe care putem să punem mâna. Eu știam că trebuie să duc la capăt proiectul şi să lansăm filmul. Ştiam că i-am făcut o promisiune, că o să fiu puternică, că nu vreau să o dezamăgesc. Cu forța acestei promisiuni am mers în continuare.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Nu cred că ai putut să te bucuri cu adevărat de realizarea ta.
GIULIA NAHMANY: Nu. Ţii minte momentul acela în care ai văzut-o pe ecran, când aplauda? A fost ceva suprarealist pentru cine a cunoscut-o, să o vedem pe marele ecran, cum mă aplauda pe mine, în film. Pentru că Michael Damian, regizorul filmului, a insistat foarte mult să o filmeze, cu un an înainte. Cum explici asta? Ea rămâne acolo, veşnic. Frumoasă, blondă, aşa cum era ea. Avea doar 59 de ani şi cred că merita cel puţin încă 25 de ani…
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Acum, dacă ai putea să dai timpul înapoi, există ceva ce crezi că ai fi putut să faci?
GIULIA NAHMANY: Ea a avut încredere sută la sută în oncoloaga ei, care într-adevăr e o doctoriță de excepţie, dar părerea mea este că întotdeauna trebuie să mai ai şi o a doua şi o a treia opinie medicală. Nu e ca şi cum ar fi fost neglijentă. Făcea tratamente pe care alţii nu puteau să şi le facă, cu nişte medicamente pe care poate că alţii nu şi le permiteau. Trebuie să faci tot ce îţi stă în putere ca să învingi boala.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Dar pentru prevenţie? Ce trebuie să facem în continuare?
GIULIA NAHMANY: Părerea mea este că întâi şi întâi prevenția vine din interior, din partea sufletească. Din fericirea, din mulțumirea pe care o ai. Dacă ceva îţi face rău, să te retragi. Să faci doar ceea ce îţi place. Să fii cu persoanele pe care le iubeşti. Dacă nu eşti bine cu partenerul tău, nu este ok să rămâi pentru copii. E un punct comun al femeilor care au fost doborâte: toate au avut o piatră pe suflet. Apoi, bineînţeles, să avem grijă de noi, de ceea ce mâncăm, de stresul zilnic. Iar după treizeci de ani să facem mamografii, să facem testul acesta ereditar, BRCA, şi dacă ai gena respectivă, atunci trebuie să vorbeşti cu nişte specialişti în genetică, cu oncologi, să vezi ce ai de făcut mai departe… Poate minimizezi şansa de a te îmbolnăvi, cum a făcut şi Angelina Jolie. Sunt lucruri serioase la care mă gândesc și eu. Pentru mine lupta împotriva cancerului la sân nu mai este o cauză abstractă, eu însămi aș putea moșteni…
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Luna octombrie este luna internațională a prevenției cancerului la sân. Folosesc la ceva mişcările de conștientizare, marşurile, campaniile?
GIULIA NAHMANY: Sigur că folosesc. Absolut, creează awareness. Oamenii simpli nu au de unde să ştie ce pot să facă dacă nu sunt informaţi, dacă nu există o campanie de conștientizare. Din păcate, aceasta este boala secolului XXI, din ce în ce mai multe femei se îmbolnăvesc. Trebuie să vedem care este cauza pentru care am ajuns aici. Așa cum am mai spus-o, după părerea mea, cauza este cea sentimentală, sufletească. Nu este dovedit ştiinţific, dar eu cred că se va găsi această corelaţie între boală şi partea sufletească, în ceea ce privește cancerul la sân.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Ce se va întâmpla în continuare cu proiectele tale, cu magazinele?
GIULIA NAHMANY: Am intrat în lumea cinematografică, mi-am deschis propria mea casă de producţie, simt că mi-am găsit, în sfârşit, vocaţia. Aceasta este vocaţia mea şi tot ce am făcut eu până acum a fost o pregătire pentru ceea ce am început să realizez. Prefer să mă axez pe producţie, cinematografie şi actorie, decât pe alte domenii, pentru că simt că asta este ceea ce mă reprezintă. Munca este extrem de dificilă, dar recompensa pe care o primeşti este de şapte mii de ori mai mare decât orice business pe care poţi să îl faci. Am avut norocul şi am în continuare noroc că mi-am făcut destul de multe relaţii în Los Angeles. Am reuşit să vând filmul în aproape toată lumea, iar asta e mare, mare lucru. Tocmai am primit vestea că s-a vândut în Germania şi m-am bucurat, e deja în Franţa, în America, în Asia, Grecia, Turcia, Belgia. Este o comedie romantică despre o fată simplă, umilită de redactora ei şefă, care reuşeşte să dovedească ce poate, cu talentul, perseverenţa şi întoarcerea ei acasă. Acasă, la rădăcinile ei. M-am bucurat enorm de mult că am reuşit să aduc România în film, că am pus-o acolo într-un plan pozitiv. Multe producţii ascund România sau o prezintă în termeni de groază, eu am promovat-o. Când am fost în Newport Film Festival, am avut norocul să mă duc la acest festival cu mama. Când a văzut mama cum aplauda lumea din sală, a plâns de fericire. Şi Jane Seymour, care era acolo, a vorbit atât de frumos! Sunt mândră de ce am reuşit să facem şi mândră că am adus o actriţă de acest calibru în România. Pentru viitor, m-am apucat să lucrez la două producţii, un scurtmetraj şi un muzical. Scenariile sunt superbe. Vor fi nişte surprize foarte frumoase. N-o să dezvălui mai multe acum, pentru că nu e momentul. Eu simt o obligaţie morală şi sufletească să continui în acest domeniu, cred că am foarte mult de oferit, din ce în ce mai multe. Am vorbit cu un profesor din America în legătură cu ce înseamnă să fii un actor bun, iar el mi-a spus că un actor bun este un actor care are profunzime. Şi profunzimea de unde vine? De la o suferinţă. Probabil că acesta este cel mai mare cadou pe care mi l-a lăsat mama. Dacă n-ai trecut prin ceva care te marchează, să ai un şoc, n-ai cum să transmiţi emoția aceea specială… Dacă te uiţi la marii actori ai lumii, ai să vezi că toţi au trecut prin suferinţe mari, toţi şi-au pierdut ba o nevastă, ba un copil…
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Arăţi mai bine ca niciodată, ce ai făcut pentru asta?
