Kristina Dragomir: Da, a meritat cu siguranţă. În anul 2006, piaţa de modă românească era în plină transformare, iar acest tip de proiect axat doar pe accesorizare vestimentară, cum a fost cel dintâi proiect al meu, a fost foarte bine primit. Am primit un feedback extraordinar din partea vedetelor şi a clientelor pe care am reuşit să le fidelizăm în scurt timp şi, peste noapte, ne-am trezit asaltaţi de comenzi. La început, acest proiect a pornit în jurul unui studio foto, dar s-a dezvoltat spectaculos odată cu cerinţa pieţei, reuşind performanța ca, într-un an de zile, să se transforme într-un brand. De atunci şi până astăzi, ne-am perfecţionat şi autodepăşit permanent, linia de accesorii mărindu-se de la an la an. Am reuşit să creăm într-un timp relativ scurt un univers extraordinar de poveste, pe care l-am prezentat după doi ani de muncă susţinută în cadrul unui eveniment multimedia la Palatul Bragadiru.
Marea Dragoste/revistatango.ro: Aveai experiență în zona de evenimente?
Kristina Dragomir: Evenimentul l-am organizat împreună cu soţul meu. Experienţa pe proiecte de BTL am deprins-o în primii ani de lucru susţinut în agenţie. Am lucrat direct pe proiecte mari, proiecte care au inclus branduri ca Tuborg şi Carlsberg în primii lor ani de existenţă, Connex, Pepsi sau RomTelecom. Ideea acestui eveniment multimedia a fost transformarea Palatului Bragadiru într-o seară de poveste, completată de un decor spectaculos – o carte uriaşă de poveşti, care, la fiecare filă deschisă, prezenta o altă poveste. Evenimentul a fost un succes, palatul s-a dovedit la un momendat neîncăpător, plin cu vedete şi copiii vedetelor. În cadrul acestei colecţii au fost prezentate şi primele modele de pălării. Și aşa s-a născut prima colecţie de pălării.
Marea Dragoste/revistatango.ro: Un foarte mare succes…
Kristina Dragomir: A fost, de altfel, prima colecţie dedicată exclusiv accesoriului de înaltă ţinută – pălăria. Am lansat-o în anul 2008, la începutul lunii septembrie, iar succesul enorm pe care l-a înregistrat această colecţie m-a luat ca de fiecare dată prin surprindere. Colecția a fost structurată în jurul unor concepte îndrăznețe și a unor forme nonconformiste, reinterpretate prin intermediul artei plastice. Această colecție a fost răsfățată de presa de specialitate, s-au scris multe articole pe această temă, am primit coperte în reviste glossy, iar pălăriile au devenit peste noapte vedete în pictorialele de modă. Perioada de început a fost foarte frumoasă… Eram motivați, încărcați cu o energie extraordinară și ne bucuram de succes. Greul a venit după un an, când ne-am dorit să ne extindem, să completăm colecția de pălării cu modele personalizate, ne-am dorit să folosim materiale din fibre naturale lucrate 100% manual, fluide și fără fibre de carbon. Atunci am realizat și ne-am izbit de sărăcia acestei piețe și de indiferența oamenilor față de o meserie dispărută de mult din România și din nomenclatorul CAEN de meserii. Fabricile care produceau materiale pentru pălării erau închise demult, meșteșugarii cu tradiție care să te inițieze în modelarea pe calapod sau meseriașii specializati care să producă, încă, calapoade, se reorientaseră demult către alte meserii. E o meserie extraordinar de frumoasă, uitată, o industrie îngropată, care nu mai interesează pe nimeni în aceste vremuri moderne. Din păcate, ne rezumăm doar la a importa produse de proastă calitate și atât. Așa că am fost nevoiți să ne orientăm către piata londoneză, de unde am achiziționat materialele couture pe care ni le doream, am colaborat cu meșteșugari priceputi, slujitori ai Reginei Angliei, pentru realizarea unei linii complete de calapoade personalizate, respectând propriile mele schițe, și am urmat împreună cu sotul meu mai multe cursuri de tehnică online. Tot acest proces a durat aproape un an până când am reusit să utilăm complet atelierul, să deprindem tehnica modelării pe calapod și aşa, uşor-uşor, a început minunata noastră “aventură”. Este momentul de care sunt cel mai mândră în toată experienta pe care am acumulat-o până acum, faptul că am reusit performanța ca, la o distanță de 60 ani de la perioada interbelică, să fiu primul artist român care a reintrodus pălăriile în limbajul stilistic de zi cu zi al româncelor.
Marea Dragoste/revistatango.ro: Și ați renăscut o meserie…
Kristina Dragomir: Am reușit să revitalizăm această meserie uitată în România și aproape inexistentă pentru tinerele generații. Și am demonstrat într-un timp record că acestă meserie poate fi dusă la un nivel performant prin tehnică și design. Am transformat pălăria într-un obiect concept, devansându-i funcţiile sale primare de acoperire şi protecție, am transformat calapodul într-un teren predilect de expresie, iar pălăria într-un instrument atât estetic, cât şi simbolic. Transformarea calotei într-un personaj este un exemplu elocvent al faptului că o formă clasică poate fi încontinuu reinterpretată. În plus, ca artist multimedia, am reușit să transpun limbajul artei plastice prin intermediul acestor forme tridimensionale, transformându-le în obiecte sculpturale. Formele pălăriilor mele sunt forme moderne care se refugiază astăzi în fictiune, luând modele neobișnuite de supereroi, cranii umane sau forme animaliere, iar prin intermediul acestor forme am reușit să introduc conceptul de fashion head. Am devenit un model aspirațional pentru tinerele generații și am reusit într-un interval scurt să pozitionăm brand-ul international, pe aceeaşi listă de brand-uri cu toate marile case de modă din lume.
Marea Dragoste/revistatango.ro: Sunteti deja cunoscuți la nivel internațional?
Kristina Dragomir: Creaţiile mele au depăşit demult graniţele ţării. Pălăriile marca Kristina Dragomir se regăsesc acum în cele mai selecte şi exclusiviste concept store-uri internaţionale. L’Eclaireur, unul dintre cele mai vechi şi renumite concept store-uri pariziene, prestigiosul concept store japonez Beams Internaţional din Japonia, Muzeul de Artă Contemporană din Chicago, Swinger Internaţional Milano sau Marc by Marc Jacobs din Bruxelles sunt doar câteva exemple de magazine la nivel mondial care comercializează brand-ul Kristina Dragomir, poziţionându-l pe aceeaşi listă de brand-uri cu toate marile case de modă din lume. Începând din această primăvară creaţiile mele fac parte şi din cea mai mare instalaţie de artă – The Residency/Who You Are, curatată de Bea Akerlund, care prezintă lumii întregi o selecţie a celor mai emergenţi designeri direct în inima Hollywood-ului.
Marea Dragoste/revistatango.ro: Iar aici aveți o colaborare cu Casa Regală, nu-i așa?
Kristina Dragomir: Un alt moment important în creşterea notorietăţii brandului Kristina Dragomir a fost când Principesa Margareta a României mi-a purtat creaţiile atât la Royal Ascot – The Queen’s Diamond Jubilee, cât şi la Royal Marriage din Luxembourg. Colaborarea cu Familia Regală a României, începută în urmă cu trei ani, reprezintă pentru mine o onoare deosebită. Alteţa Sa Regală Principesa Mostenitoare mi-a oferit, în numele Majestăţii Sale Regelui Mihai I, certificatul de Furnizor al Casei Regale a României ca semn de recunoaştere şi de apreciere a calităţii deosebite, pentru pălăriile create.
Marea Dragoste/revistatango.ro: Cum a mers în paralel povestea ta de viaţă? La un moment dat ai trecut, povestind, de la persoana întâi singular la persoana întâi plural… De la “eu” la “noi”… Când ţi-ai cunoscut soţul, când v-aţi căsătorit, când a venit copilul?
Kristina Dragomir: Ne-am cunoscut la 21 de ani, în primul meu an de facultate. Suntem două jumătăţi perfecte ale unui întreg care se completează perfect unul pe celălalt şi de 21 de ani formăm o echipă puternică şi unită. Pe tot parcursul carierei mele artistice, el mi-a fost alături, m-a ajutat enorm şi m-a încurajat tot timpul. Preocuparea sa a fost dintotdeauna muzica, a mea zona artei plastice. Iar copilul a venit foarte repede, ca o completare a acestei uniri. Și toţi trei formăm de atunci o echipă, am crescut şi ne-am maturizat împreună.
Marea Dragoste/revistatango.ro: Cine te-a ajutat, totuşi, la început, având şi copil mic şi făcând atât de multe?
Kristina Dragomir: Când Mihnea a apărut, eu eram studentă. Mama m-a ajutat în primii trei ani şi cum nu am mai avut pe cine ne baza în următorii ani a trebuit să ne descurcăm singuri. Poate fiind şi foarte tineri, ni s-a părut totul firesc, nimic complicat. Am găsit nişte metode extraordinare de a ne completa unul pe celălalt. Și acum după atâtia ani gestionăm foarte bine acest echilibru, menținând și o afacere solidă de familie. Când mi se ia un interviu, îmi este foarte greu să vorbesc doar despre mine, pentru că noi de fapt formăm o echipă. Și facem totul împreună, de la schița unui model pe hârtie la produsul finit. De exemplu, eu desenez modelele, selectez materialele, mă ocup de importul lor din Londra, accesorizez pălăriile și mă ocup de comunicarea online. El însă face partea cea mai dificilă, modelarea pe calapod și toate etapele finisării produsului. Petrecem fiecare zi în atelier și fiecare etapă a activității noastre zilnice face parte din munca de echipă într-o sincronizare perfectă. La început nu i-a fost usor, a trebuit să renunţe la multe dintre proiectele sale muzicale, ca să se poată concentra doar pe proiectele de atelier, altfel n-am fi putut să funcţionăm și să evoluăm.
Marea Dragoste/revistatango.ro: Lumea e împărţită, sunt oameni care nu pun de fapt niciun fel de preţ pe lucrurile exterioare. De ce contează hainele, până la urmă?
