Stiam de multa vreme ca Nae Caranfil traieste, asa cum fac artistii veritabili, arsi de visul creatiei, cu capul in nori. Dar acum a facut inca un pas spre a ajunge mai aproape de luna cu filmul sau care se anunta a fi una dintre marile emotii ale anului ce vine, fiind asteptat pe ecrane in luna aprilie sau mai a anului 2012.
“Closer to the Moon” este un film care dezvolta tema “marelui jaf comunist”, cunoscuta lovitura data Bancii Nationale a Romåniei in 1959, intr-un registru original, surprinzator, asa cum marele regizor ne-a obisnuit cu fiecare dintre operele sale. Filmul ii are ca producatori pe celebrul Michael Fitzgerald si pe la fel de inspiratul Bobby Paunescu, cei doi coordonand o coproductie internationala care, cu siguranta, va fi un mare succes. Castingul cuprinde mari actori americani si englezi, iar rolul principal i-a revenit Verei Farmiga. Regizorul a decis ca filmul sa fie vorbit in limba engleza – o engleza curata si pura, nu aceea cu accent estic folosita adesea in productii de acest gen – tocmai pentru a asigura o mai larga deschidere spre lume si o viata mai lunga creatiei sale. Filmarile au inceput pe 5 septembrie si se apropie vertiginos de sfarsit…
SINOPSIS
Vara anului 1959.
Vazuta de la Bucuresti, planeta albastra a devenit rosie.
Pentru populatia ramasa nearestata, viata pare destul de calma. E ceva mai putina teroare decat pe vremea lui Stalin, ceva mai multa paine si ceva mai mult «circ»: televiziunea, jazzul si filmele straine au devenit accesibile, in doze homeopatice. Femeile viseaza la Chanel 5; tinerii, la un disc cu Elvis; batranii, la o sticla de Dom Perignon. Nimic grav, cu conditia ca lucrurile sa se opreasca aici. Dar nu – lucrurile o iau razna!…
Intr-o frumoasa dimineata de august, cinci tovarasi mascati si inarmati pana in dinti ataca masina Bancii Nationale si dispar cu echivalentul unui milion de dolari in lei romanesti. Un hold-up rapid, spectaculos, executat in plina zi, sub privirile siderate ale trecatorilor. O lovitura demna de cele mai «tari» filme politiste americane.
Dupa o luna de cercetari, Securitatea reuseste sa-i aresteze pe vinovati. Stupoare totala…
Cei cinci «gangsteri» (patru barbati si o femeie) sunt toti intelectuali; mai mult, sunt personaje cu functii importante in ierarhia de partid. Unul dintre ei este insusi cumnatul Ministrului de Interne. In plus, au fost cu totii activi in timpul razboiului, in cadrul actiunilor conspirative antifasciste. In fine – sunt cu totii evrei…
Intr-o «tara de tovarasi», unui profesor de istorie al Universitatii, unui astrofizician celebru, unui ziarist reputat si unui sef al departamentului judiciar din Militie nu le-ar lipsi ocaziile de a-si umple buzunarele fara riscuri. Si atunci, de ce ar recurge la un atac armat?…
Iata cateva declaratii ale celor implicati, referitoare la Closer to the Moon…
Nae Caranfil: O productie facuta in limba romana este condamnata sa ajunga la un public extrem de rastrans
Nae Caranfil: Christian McKay este interpretul profesorului de istorie Sasha Musat. Cristi Niculescu este scenograful. Bobby Paunescu e producatorul roman al filmului, iar omul fara eforturile caruia acest film ambitios nu ar fi vazut niciodata lumina zilei este Michael Fitzgerald, producator american, pe care il cunoasteti sau nu ca fiind cel care a produs, printre altele, doua filme ale lui John Huston, Wise Blood si Under the Volcano.
Era un foarte vechi vis al meu, adolescentin, sa fac un film care sa semene cu cinematograful care m-a crescut si care m-a format, un cinematograf anglofon intr-o mare masura. Astazi, e un challenge pe care il duc in spate cu relativa dificultate, pentru ca de multe ori e foarte greu, in tensiunea momentului, in stresul pe care fiecare cadru din film ti-l ofera, sa-ti gasesti foarte rapid cuvintele, sa gasesti formula limpede pentru actori sau pentru starea pe care vrei s-o sugerezi. Din celalalt punct de vedere, al scenariului care fost initial scris in limba romana si gandit pentru o distributie, pentru un casting de actori romani, schimbarea are mai degraba aspecte pozitive, mi se pare foarte interesant sa lucrez in cadrul unei conventii clar asumate. Suntem intr-un film care se inscrie intr-o lunga traditie a cinematografului anglofon, care preia universuri neanglofone, de la Doctor Jivago si pana la lucruri foarte recente… Pe de alta parte, sigur ca exista o parte din savoarea replicilor in romana care se pierde in mod firesc, dar se castiga alte lucruri si in special prestatia acestor actori. Si nu vorbesc de cativa actori, ci de o mica armata de 30 si ceva de actori veniti din Marea Britanie, cu exceptia Verei Farmiga, care vine Statele Unite. Este o experienta formidabila, de nepovestit. Cat de frumos se poate lucra cu aceasta echipa!
O productie facuta in limba romana este condamnata sa ajunga la un public extrem de restrans. Din pacate… Dar asta e realitatea. Ca un film sa aiba expunere, trebuie sa fie in engleza. Nu e usor, pentru mine nu e usor, pentru ca trebuie sa gandesc cu o imensa viteza observatii, diagnostice sau idei de terapie, insa probabil ca multi ani in care am scris scenarii in engleza, in care am trait in tari straine, in care trebuia de multe ori sa fac fata unor situatii nu intotdeauna foarte relaxante, ma ajuta sa fac fata acestei provocari. Eu am mai fost in situatia de a face un film, de data asta delocalizat total din punctul meu de vedere, in Italia, un film franco-italian, pe un subiect total strain de Romania, unde nu aveam pe nimeni in echipa care sa ma inteleaga in limba materna, dimpotriva, in cea mai mare masura echipa era formata din italieni, iar italiana nu o stapanesc prea bine nici astazi, dar ma salvam prin franceza si engleza. In acelasi timp, cred ca acest film se preteaza acestei conventii, indelung exersate de cinematograful anglofon, de a adopta povesti care se petrec in alte limbi si de a le asuma in limba engleza. In acest film incercam sa pastram o engleza neutra, nu vrem sa distorsionam limba engleza pentru a deveni mai aproape geografic de unde filmam.
Vera Farmiga: Conteaza foarte mult sa inteleg istoria acestei tari, care a trecut prin comunism
Cum m-am pregatit pentru acest rol? Sa fiu sincera, simt ca inca explorez, inca incerc sa o cunosc, sa cunosc misterele personajului si nu pretind ca imi cunosc pe deplin personajul, dar trebuie sa spun ca explorez maternitatea, cu sacrificiile ei, cum dai totul pentru copilul tau, cum renunti la tot pentru copilul tau. Fiind aici ma ajuta foarte mult sa inteleg ce inseamna comunismul, nu e ceva ce poti intelege traind in America. Ok, am cunoscut comunismul prin intermediul bunicii mele care a fost ucraineanca. Dar pentru mine, sa inteleg cu adevarat este o satisfactie, sa inteleg revolutia, revolta, lucruri pe care nu le-am trait in America. E frustrant sa vorbesc despre un personaj care inca e un mister pentru mine, pe care inca il descopar. Dar conteaza foarte mult sa inteleg istoria acestei tari, care a trecut prin comunism, sa intalnesc oameni care sa imi povesteasca despre acele vremuri.
Bobby Paunescu: Nu este neaparat un pasaport pentru Cannes, dar ne dorim sa ajungem acolo…
Filmul este o coproductie intre Franta, Romania, Italia, Polonia si SUA. Bugetul este de 7 milioane de dolari. Ca si asteptare, ne dorim sa fie distribuit in cat mai multe teritorii, speram sa avem si o prezenta la un festival de marime, asa cum ii sta bine lui Nae, lui Michael si cum le sta bine actorilor. De detalii ne putem da seama cand filmul va fi gata si putem face estimari atunci, dar asteptarile sunt importante, mai ales ca filmele lui Michael Fitzgerald au avut succes si de Box Office, pe langa succesul de critica. Nu este neaparat un pasaport pentru Cannes, dar ne dorim sa ajungem acolo, asta e tot ce pot sa spun.
Nae Caranfil: 75% din acest film s-a petrecut in realitate, celelalte 75% sunt basm
Cum incepe filmul? Incepe cu un insert scris: 75% din acest film s-a petrecut in realitate, celelalte 75% sunt basm.
