Și totuși după toate calculele
e anul soarelui fierbinte,
al tigrilor în piei de lup
anul rulotelor pline cu mâncare
pentru tot anul,
anul inimicițiilor confuze
al vizitatorilor care-ți fură scaunele
și al încurcării limbilor.
Deci, trebuie să se întâmple ceva:
o mare iubire să bântuie ca ciuma,
rufele ude să se stranguleze pe frânghie,
mările să latre, pentru că, iată,
alaltăieri un trandafir s-a înțepat într-un deget,
acum cinci săptămâni un copac a sărit în aer,
a atins viteza luminii și a aterizat apoi,
transformat în palmiped, de nerecunoscut.
Deci, trebuie să se întâmple ceva,
altceva,
discursurile să se rostească în gând,
să se cojească munții,
să apară „Arta fugii”, sau totuși nu, mai degrabă
o mare, o mare, o mare, o mare iubire…
Nina Cassian – Antologia “O mie de poeme”- Editura Cărțile Tango, 2020 (din Marea conjugare, 1971)
