fbpx

Numai ea intelege

de

Cateodata intru intr-o cochilie ca sa respir in voie nisipul perlat si resturile de cristale de mare. Simt aici pielea incinsa a calutilor de mare si gustul rosiatic al sepiei in agonie… Zgomotul mut al marii imi creste tensiunea si ma izbesc printre oasele calcifiate ale melcului mort de sute de ani…

Distribuie:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Nici nu stiu ce vreau sa imi amintesc… Nici nu cred ca vreau sa imi amintesc ceva… E numai sangele inchegat al piratilor stramosi, in cautarea cutitelor aducatoare de moarte.

Numai iubita mea intelege vuietul meu si il asculta ascunzand sub san melcul in care ma refugiez. Daca ar sti ca urechea ei mi-a fost un vechi refugiu, si-ar adanci buzele in praful macinat al scoicilor aruncate de valuri peste orizont.

Imi plimb algele astea batrane peste genele mele deja incaruntite si simt in gropile din buze clocotul lacrimilor prabusite din ochi… Ce soare violet iti intuneca sanul in agonie! Ce tipat al palmelor mele mangaindu-ti pielea inzapezita imi coloreaza sangele in clepsidra! Durerea timpului masurat cu rigla si desertul in care mi-am pierdut ochii… Nisipul, fosta apa, naste camile, si apa, viitor nisip, naste scoici… Asa, prin aceleasi batrane trupuri vom respira cand alge, cand scorpioni rosii…

Ce cautam in mlastinile de azi? Ce picioare de plumb ne fac sa nu mai atingem cu narile murdare nuferii abia infloriti de la suprafata? De ce ne sunt ochii plini de noroi si de viespi moarte? Plete rupte, purtate de curentii marini spre vechile vapoare naufragiate… Suflete tipand din intunericul amforelor pangarite de eunuci desfranati…

Urla Marea de neputinta valurilor sfaramate in luna. Urla Soarele in asfintitul ars de sarea marii insangerate…

Ma retrag in cochilia mea pustiita cu bucati de vise si ma acopar cu o pleoapa sarata, de fecioara batrana. Plang de fericire ca iubirea mea ma va baga cu grija sub perna…

Maine, camila va strabate din nou desertul crud. Ochii arabului batran imi spulbera amintirile de pe fundul marii. Ma intunec in sclipirile soarelui si aprind focurile in sufletele moarte.

Ciresii infloresc in decembrie…

Distribuie:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

 

Tag-uri:
· · · ·
Categorii:
Dosar

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.