Initial, dupa ce am suparat mai mult de jumatate din populatia Bucurestiului pentru insensibilitatea de a aprecia deplasarea acestora in restaurante cu ceata de plozi, as fi vrut sa fiu mult mai indulgent si sa fi conceput un articol despre fapte si lucruri frumoase.
Asadar, ma asez in fata modernei masini de scris, calculatorul, si inainte de a asterne ce gindisem timp de o saptamina, imi arunc privirea pe un cotidian ce era deschis la un articol referitor la o noua „disputa“ mondena.
Cum eu sint loial prietenilor si, mai mult, stiu extrem de multe dedesubturi ale acestui oras, nu ma pot abtine sa nu dezvolt un subiect ce are in vizor „o creatoare de moda“ (sa mori de ris daca te gindesti la cei 20 de metri de poliester si fix 5 modele repetate pe aceeasi taietura in 15 culori, dar am mai vazut si altele care au facut cariera, in alte scopuri, jucind rolul de designer) si un star tv care, basca, imi este prietena, si inca una sincera. Citesc cu viteza cum cea din urma alearga sa recucereasca un fost iubit si cum doamna „creatura“ joaca rolul lesinat al unei tragediene depasite, care incearca de cind o stiu eu sa isi faca loc tiris printre alte vip-uri de „ciocolata“ (intelegeti exact ceea ce doresc eu sa spun si sa nu deranjez prea mult CNA-ul) ce apartin tarii noastre mindre.
In acest context stau si ma intreb de ce sa faci atita fals scandal socotind ca de vreun an ne tot povestesti (pe rind, ce-i drept) despre cum te vei marita ba cu primul B.F., ba cu Tudor Vasile, iar acum cu naivul Chivu.
Eu daca as fi fost atit de dorit, sincer nu m-ar fi deranjat nimic din ce s-ar fi intimplat in jurul meu… sau poate lumea imaginara nu se reflecta si intr-o minuscula viata reala?
Sigur ca nu este colegial sa comentezi despre altcineva din bransa ta, dar in cazul de fata cine este din bransa mea?!
Si uite asa depasesc momentul dulcegariilor despre care vroiam sa scriu si sar la o idee nu tocmai civilizata de a vorbi despre necontenita lipsa de respect pe care ne-o purtam.
Nu spun ca eu as tine cont de asta, dar in fond toata cariera mea am cam facut doar ceea ce am avut chef si nu am pretins niciodata ca as fi un „domn“ in a-mi expune punctul de vedere.
Insa atunci cind da peste tine, gata sa te rastoarne pe o scara minuscula, o femeie insarcinata, care ar fi dorit ca tu sa te arunci in cap de pe balustrada pentru a-i face loc si te mai si apostrofeaza pentru ca nu ai facut-o, nu poti sa nu te gindesti ca daca ar fi fost barbat i-ai fi spus „mitocanule“.
Sincer, pentru mine conteaza… deloc, numele de Berecleanu al doamnei de care va povestesc si asta mai ales dupa ce in grandomania domniei sale ameninta des ca paraseste orice incinta si orice manifestare daca nu ocupa un loc (impreuna cu al sau copil) in primul rind.
La acelasi capitol pot vorbi si despre „feti frumosi“ care vrajesc tinere fete si apar la emisiuni de stiri vorbind despre casa si masina pe care le-au lasat fostelor iubite (actuale cintatoare), asta in speranta ca se vor inghesui vreo mie de dornice de vedetism cistigat pe asternut sau chiar pe o bancheta de masina.
Sigur ca ma refer si la alte domnite care stau linistite si birfesc, pe banii sotilor sau ai altora, la mese sau la vreo sesiune de cumparaturi din depozitele hotilor de haine din Bucuresti (sigur ca sintem o tara de fitosi imbracati in Dolce&Gabbana cumparat cu mult mai putin de 50% din valoare, mai demn mi se pare sa respecti brand-ul si sa nu incurajezi deprecierea acestuia prin astfel de mici minarii).
Sigur ca le recunosc dorinta de a fi „publice“ cu orice chip, insa nu inteleg de ce nu fac ceva benefic in acest scop. Poate pentru ca sint in confuzie si nu stiu ca sexul nu este acelasi lucru cu prestatul unei profesii de star?
In acelasi fel am descoperit si „prietene“ mai vechi ce acum sint mai mondene si inca nu au inteles ca una de 38 de ani nu prea se mai poate lansa (tot pe o bancheta de masina), la fel cu cea de 18. Si tot asa as putea continua inca vreo… suta de articole.
Inca ma mai minunez de cum din prieteni buni ajungi sa nici nu mai saluti (mie personal asta mi se pare de neiertat) sau si mai grav, sa nu ti se raspunda la salut. Sau cum pot doua femei sa-si povesteasca totul despre viata lor ca, ulterior sa se supere atit de tare, incit sa vinda articole despre asta.
Probabil mai pastrez in mine ceva din idealismul unui incepator, dar sincer sper ca toate lucrurile astea sa se mai indulceasca (macar aparent) si sa nu mai transformam in razboaie personale nimic din ce se intimpla in afara
familiei sau a cercului nostru de super prieteni.
Mai sper inca sa dobindim inteligenta de a intelege ca o banala critica vestimentara nu este egala cu vreun conflict de caracter, asa cum rautatile noastre gratuite nu pot trece neobservate sau nepedepsite.
J’aime vraiment votre article. J’ai essaye de trouver de nombreux en ligne et trouver le v?tre pour être la meilleure de toutes.
Mon francais n’est pas tres bon, je suis de l’Allemagne.
Mon blog:
credit immobilier ou Rachat de Credit pour locataire