La un an de la moartea Madalinei Manole, Sanda Ladosi povesteste, intr-un interviu acordat site-ului Marea Dragoste, ca se atasase mult de „fata cu parul de foc” in ultima ei perioada de viata. Cantareata isi aminteste, insa, ca Madalina era o fire introvertita si ca rareori ii lasa pe cei din jur sa vada in sufletul ei.
Marea Dragoste / Tango: Astazi se implineste un an de cand Madalina a murit. Ce amintiri pregnante ai tu despre ea?
Sanda Ladosi: In primul rand, nu-mi vine nici acum sa cred ca nu mai e…Nu m-am obisnuit deloc cu ideea. A trecut deja un an si mi se pare de necrezut. Poate ca acum am sa reusesc sa vorbesc mai detasat despre subiectul asta, pentru ca atunci cand s-a intamplat, n-am vorbit deloc. N-am putut. Nu inteleg ce s-a intamplat cu ea si regret ca nu am reusit niciodata s-o cunosc cu adevarat. Am crezut ca o cunosc, si de fapt, n-am cunoscut-o deloc. Ma atasasem foarte tare de ea in ultima perioada, ne-am legat mai puternic decat atunci cand eram colege si-atat. Ne-am apropiat in vremea cand ramasese insarcinata, si-apoi, dupa ce a nascut. A avut incredere in mine, nu stiu de ce, si vorbeam tot felul de lucruri, ne sfatuiam mult in legatura cu cresterea copiilor. Comunicam altfel decat atunci cand eram doar colege de breasla. Ne vizitam destul de frecvent. Si totusi… si totusi!
Marea Dragoste / Tango: Dar in perioada de dupa ce a nascut, inainte de moara, ai remarcat ceva aparte in felul in care se purta?
Sanda Ladosi: Nu. Nu, pentru ca ori mima foarte bine, ori n-a fost niciodata foarte deschisa, nu stiu. Era o persoana mai introvertita, in orice caz. Era o combinatie stranie: era intr-un fel deschisa, pe tot felul de teme, dar zona ei privata era zona ei privata. Si asa cred ca a ramas.
Marea Dragoste / Tango: Niciodata nu si-a pus sufletul pe tava, in discutiile voastre?
Sanda Ladosi: Foarte greu, extraordinar de greu, era total diferita de mine din punctul asta de vedere. Eu sunt extrem de deschisa si de franca. Dar este o mare greseala pe care multi dintre noi o facem: ne uitam la un om prin prisma noastra. E gresit, fiecare este particular, suntem diferiti, gandim si ne comportam diferit, si atunci nu poti cataloga pe cineva in functie de cum esti tu. Celalalt poate fi absolut altfel de om.
Marea Dragoste / Tango: Dupa ce a nascut, ai observat o schimbare in bine in privinta ei? Nu era mai fericita?
Sanda Ladosi: Asa arata, arata ca fiind completa, dar gestul pe care l-a facut a spus cu totul altceva.
Marea Dragoste / Tango: Din afara, viata artistilor se vede foarte stralucitoare, foarte frumoasa…
Sanda Ladosi: Asa si trebuie, pentru ca oamenii se agata de ideea asta, ca poate altora le merge mai bine decat lor. Pe undeva, poate ca asa trebuie sa fie lucrurile. Dar la urma, si noi, in clipa cand coboram de pe scena, suntem oameni ca si cei care ne privesc.
Marea Dragoste / Tango: Voiam sa te intreb daca viata de artist este, intr-adevar, asa de apasata de presiuni. De multe ori auzim ca un artist sau altul a recurs la droguri sau si-a luat viata pentru ca n-a mai suportat “presiunea”.
Sanda Ladosi: E discutabila problema atsa. Plecam din medii diferite, nu poti generaliza. Venim din familii diferite, avem vieti diferite, fiecare acumuleaza experiente si cunostinte in felul sau. Depinde de cat de bine reuseste acel artist sa se descurce cu o provocare de genul acestei meserii, in asa fel incat sa nu recurga la metode de “alinare” mai putin sanatoase si ortodoxe. Conteaza enorm increderea de sine, si asta depinde de cat de bine a fost dezvoltata de mediul in care te-ai format. Cu cat esti mai puternic, cu atat esti mai ferit de presiuni si le tratezi cu mult mai multa luciditate si intelepciune.
Marea Dragoste / Tango: In cazul tau cum a fost?
Sanda Ladosi: Nu am avut probleme, extreme de genul acesta. Acum, eu sunt si un om foarte lucid si cerebral. Toata viata am cautat sa-mi vad de treaba mea. Intotdeauna am fost fascinata, pasionata de meseria mea, dar nu cred ca m-a luat vreodata valul atat de rau, incat sa ma pierd. Dar mai e ceva: in momentul in care eu am debutat, echilibrul social era cu totul altul. Acum, stam destul de prost la capitolul acesta. Iar cel mai important lucru, in discutia asta, este felul de a fi al fiecaruia. Eu am o fire foarte atipica pentru un artist, o altfel de constructie mentala. Pe mine nu m-a imbatat niciodata succesul, nu m-a coplesit scena in sensul asta. Eu m-am vazut acolo ca un muncitor in fabrica, ma urcam pe scena si cantam si gata. Imi ador meseria, dar n-am simtit ca am avut un merit iesit din comun pentru ca sunt artista. Poate ca asta m-a ajutat sa-mi pastrez echilibrul. Dar totul e in regula, daca nu se ajunge la sinucidere. Orice se poate vindeca, se poate remedia, dar un gest ca asta, cu o urmare atat de tragica, nu mai poate fi reparat…
Marea Dragoste / Tango: Mi-ai spus, nu demult, ca in perioada asta lucrezi sa-ti deschizi o afacere in domeniul wellness. De ce ai ales zona asta?
Sanda Ladosi: Pentru ca m-am gandit la ce mi-ar placea sa fac cu adevarat, daca ar fi sa am un business si pentru ca m-a interesat foarte mult mereu, si mai ales in ultimii ani. Cred ca este un domeniu de viitor, caci preocuparea oamenilor pentru sanatate si frumusete e tot mai mare. Ce fac acum e foarte interesant, e grozav. Si prefer sa ma ingrijesc de viitor, e mai important decat orice in momentul de fata, in conditiile in care toata lumea se vaita.
Marea Dragoste / Tango: Daca tu ai fi trait doar din muzica, toata viata, ai fi fost un om bogat sau sarac?
Sanda Ladosi: Nu vreau sa ma plang, nu vreau sa manii pe Dumnezeu, viata a fost generoasa cu mine si am primit destul de mult, chiar daca a trebuit sa muncesc pentru asta. Problema, insa, nu se pune pentru prezent, ci pentru ce se intampla, de exemplu, peste 10 ani.
Marea Dragoste / Tango: Deci este un fel de rezerva pentru viitor.
Sanda Ladosi: Eu as vrea sa-mi fac mai mult decat o rezerva. Nu pot imbatrani pe scena. Si vreau sa cant de placere, nu pentru bani.
Marea Dragoste / Tango: Asta e foarte bine, pentru ca multi artisti alearga de la un concert la altul, dintr-un oras intr-altul, ca sa mai castige un ban.
Sanda Ladosi: Intre 20 si 34 de ani, am facut si eu asta. Din pacate, in Romania lucrurile nu se intampla asa cum ar fi normal. Nu vreau sa intru in detalii, pentru ca nu vreau sa jignesc pe nimeni si sa creez discutii in plus, dar stim, cel putin noi, cei care lucram in domeniul asta, ce inseamna sa fii artist in Romania. Situatia nu se compara nici macar cu Turcia, darmite cu Statele Unite sau alte tari mai rasarite din Europa. Dar daca asta ne-am ales…
ACEST MATERIAL ESTE PROPRIETATEA EXCLUSIVA MAREA DRAGOSTE / www.revistatango.ro SI NU POATE FI PRELUAT, INTEGRAL SAU FRAGMENTAR, FARA ACORDUL SCRIS AL DETINATORILOR ACESTUI SITE.
contact mareadragoste@revistatango.ro
Corina Stoica
E prima si ultima oara cand scriu asta: este CLAR ca lumina zilei ca aceasta femeie minunata a fost ,,sinucisa”. Dar, legea divina face ca adevarul sa iasa INEXORABIL la iveala. Un pic de zabava…