Sezonul reducerii sentimentelor cu pana la 70%

de

Am apreciat intotdeauna o tesatura fina de parca aveam de-a face cu un gest tandru menit sa-mi dezmierde sufletul. Am cautat in orice vesmint un croi desavirsit intocmai ca relatia ce tinjeam sa strabat. Mi-am burdusit, an dupa an, sifonierul cu rochii vaporoase si accesorii delicate cu nesatul cu care achizitionam fapte si fapturi romantice, cu gindul mereu la barbatul ce stiam ca-mi vine ca turnat. Si pe care, la inceput abrupt de vara, l-am intilnit. Dar, contrar visurilor, pina-n sold-urile de iarna, l-am parasit, reducerile consistente poposind in magazine odata cu imputinarea drastica a dovezilor de iubire, in viata mea.

Era iarna. Ma convingeam de asta doar cind aruncam un ochi la nametii impinsi spre buza trotuarului, pentru ca sufletul meu cunostea, pe-atunci, doar fragezimea primaverii. Planul de concediu, fixat in detaliu de-atita timp, respecta intocmai pofta noastra nebuna de a ne retrage intr-un cotlon de lume unde doar iubirea sa ne insoteasca. Am printat biletele de avion, am verificat rezervarea pentru hotel si-am legat iute bretelele valizei ticsite cu tesaturi de soi pentru momente alese. Am facut loc, in geamantan, numai pieselor de pret din garderoba mea, asa cum in sufletul meu erau indesate doar sentimente de cea mai buna calitate. Mi-am incheiat nasturii supradimensionati ai paltonului pepit, am inhatat toarta gentii asortate cu manusile si in nici un caz cu cizmele, si am iesit val-virtej pe usa. Tot drumul l-am petrecut mina in mina, eu si el, intocmai cum ne promiseseram. Traseul inapoi aveam sa-l parcurgem, insa, separat, asa cum am hotarit subit, in prag de An Nou, ca ne vom duce viata pe mai departe.
In primele zile, orasul mi-a parut prietenos, cu localnici imbracati sic ce taiau soselele pe bicicleta si puhoaie de turisti dotati cu pufoaice si fulare colorate care se ingramadeau prin muzee si buticuri doldora cu produse numai unul si unul. Ca veni vorba de tentatie, eu n-am putut rezista sa parasesc Amsterdamul fara sa-mi intregesc garderoba cu ceva piese procurate la jumatate de pret, cum nici el, aveam sa aflu mai tirziu, n-a fost in stare sa alunge, atunci cind i-a dat tircoale, gindul tradarii. Trebuie sa se fi intimplat cind eu inca nu ma decisesem, cind inca pendulam intre camasa cu patratele ce se potriveste de minune cu puloverul lui bleumarin, si manusile din piele pentru care puteam pune ramasag ca se va bucura. Da, da, pina sa apuc eu sa achit cadoul pentru el si sa pasesc spre magazinul de unde mi-am cumparat doua perechi de jeans la pret de una, totul trebuie sa se fi terminat. Intocmai ca viata mea. Cel putin asta am simtit cind, intr-un final, a admis el, spasit, sa-mi povesteasca cum si-a petrecut dupa-amiaza de 31 decembrie. Si atunci, brusc, camera noastra de hotel, care fusese pina atunci, martora unei povesti de amor ce schimba destine – sau, cel putin, asta era inchipuirea mea – , imi parea acum goala, amarita. Rochia mea fara spate cu care planuiam sa-i dau gata pe toti cei adunati deja in restaurantul hotelului unde aveam sa ne petrecem si noi, impreuna, inamorati, noaptea dintre ani, isi pierduse si ea frumusetea, stralucirea. M-am strecurat atunci usor printre pungile cu cadouri din incapere, mi-am indesat picioarele in pantofii aurii cei noi si m-am indreptat incet, indurerata spre ce mai ramasese din viata mea. Am invatat apoi sa cred ca dragostea ucisa astfel se poarta. M-am indopat ulterior numai cu verdicte convenabile ale unor specialisti cu oarece faima care invita la probarea noului, pentru a te dezbraca de monotonie si a savura aceleasi trairi cu altcineva. Cine stie?! Poate, cu adevarat, dragostea cu termen scurt de valabilitate nu ar trebui sa dauneze, poate indragostelile declansate asa, intr-o doara, si asortate doar sentimentelor ce se demodeaza un sezon mai tirziu, sint cea mai buna oferta pe care ne-a pregatit-o viata. Poate.

  • Credit: Neil Beckerman

 

Categorii:
Moda

Comentarii

  • Bun titlu, a la Simona, asha. Nu stiu de ce-om da atata importanta scaparilor intamplatoare ale partenerilor de cursa lunga. Statistic vorbind, un barbat ejaculeaza in maxim 3 min. Pentru alea 3 minute de interactiune fizica cu o adancitura oarecare facem o depresie kareniana viagera, sa povestim si la saituri si la bloage si la stranepoate ce-a nea facut unu’, maica…. odata. Mare tragedie cu sexul asta, mai degraba mort, vorba aia, decat cu mutu" la peshtera straina. Hai tanti, aduna-ti finetzurile jerpelite si fii mai ingaduitoare, mai ales cu oameni pe care sustii eroic ca-i iubesti. Iubire inseamna intelegere, iertare, dorinta de a-l sti pe celalalt fericit si mai ales inseamna LIBERTATE.

    mandragora februarie 18, 2011 3:54 pm Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *