Cand eram mai mica si mai proasta – si citeam carti asemeni mie aveam foarte multe certitudini (ce vremuri…). Printre ele era si ideea ca un act sexual nu se premediteaza, el se isca pur si simplu. Ca atare, trebuie sa porti mereu chiloteii buni, nu pe cei cu danteluta hartanita de masina de spalat. Bunicile ne spun mereu sa ne imbracam frumos pe dedesubt, in caz ca ne loveste o Dacie si ajungem la spital – ca sa nu ne mai facem si de ras dupa ce ne-am facut bucati. Noi, fetele cu sange condimentat, am retinut prima parte a discursului: trebuie sa ne imbracam frumos pe dedesubt. Orice-ar fi. Mai frumos ca pe deasupra.
Cum se ferfeniteste o ispita
In liceu aveam o colega al carei libidou era direct proportional cu indarjirea parintilor de a o sti virgina pana la nunta. Ca sa fie sigura ca nu cade prada vreunui penis persuasiv, purta numai chilotei porecliti in popor moartea-pasiunii. Tetra, decolorati, cu gaurele. Ea ne-a spus asta – ca oricum vazuseram toate la vestiar, inainte de ora de sport. Mi-a ramas in cap imaginea asta, atunci tin minte ca am barfit fata, dar azi imi pare rau. O alta colega imi spunea, dupa ani de zile: „O mai tii minte pe Ralu, fata cu chiloteii avariati? Mai stii ce radeam de ea atunci? Ei, daca ai sti de cate ori in viata mea mi-as fi dorit, dupa aia, sa fi avut pe mine numai chiloti urati, ca sa nu ma mai culc cu toti dobitocii sperand, de fiecare data, ca am gasit iubireavietii mele…!“Mi-au dat lacrimile. Am realizat atunci cat de putin ne trebuie ca sa ne ordonam vietile: sa ne dezordona m desuurile. De cate ori m-am epilat proaspat si cosmeticienele mi-au cremuit trupul din cap pana-n talpi, am plecat cu regretul ca nu are cine sa se bucure de asta pe moment, alaturi de mine. Daca treceau doua zile, nu mai aveam aceeasi multumire. Unii spun ca dichiseala nu ne danumai confort, ne da si idei. Prietena mea a cusut la loc o relatie sfasiata pentru ca isi cumparase niste sutiene bestiale. Mi-a zis franc: „Toata viata mi-am dorit sa am sani misto, iar acum ii am, de la sutienul minune. Dar trebuie sa vada si nemernicul, ca sa stie ce-a parasit“. S-a impacat cu nemernicul si traiesc (fericiti, nefericiti, ei stiu cum) si in ziua de azi impreuna. La nunta lor, n-am putut sa nu observ ca amica mea avea un piept de divizia C. Am intrebat-o ce naiba s-a intamplat si de ce nu poarta sutienele miraculoase. Mi-a zis ca, de fapt, erau incomode si ca, oricum, isi atinsese scopul, acum nu mai era nevoie sa aiba carcei si rosaturi de elastice ca sa puna mana pe un barbat.
Jurnalul, libidoul, desuurile si robotul lui Bridget Jones
Victoria’s Secret e cea mai lunga si lata firma de desuuri de lux. Costa de lesini, te uda cu apa, te trezesti si lesini iar. Dar cumperi oricum. S-a creat mitul ca Victoria a pecetluit mai multe casnicii decat toti proprietarii de wedding-chapels din Las Vegas, la un loc. La prezentarile ei de colectii, vin mai multi barbati decat la fotbal si li se parleste retina de cat se uita intr-acolo, stiti unde. Avem toate cam acelasi echipament genetic. Dar nu trebuie sa fii psiholog slefuit la Harvard ca sa stii ca perceptiile difera, iar viata nu exista, viata e doar perceptie personala. Se dau doua planse: un sex de femeie frumos, roz, dispus, fierbinte, curajos – invelit in plapumioara stupida a unor chiloti sarcastic de babesti. Apoi: un sex cam inestetic, caraghios, uscativ, cutat – innobilat intr-o pereche de bikini dantelosi, tesuti parca de paianjenelul sultanului din Brunei, personal. Cu fir de matasica si fir de purpura ispititoare. Cu broderie sexy centrata in punctul zero al dorintei. Sa mai intreb care dintre cele doua ornamente anatomico-industriale face o cariera mai acatarii? Dupa cum uneori nu poti sa scapi de soarta. O pocnesti in nas, dar ea nu cade, vine dupa tine, asa sangeranda cum e. In „Jurnalul lui Bridget Jones“, eroina principala are vise erotice cu seful ei (Hugh Grant, acum ma credeti?…), dar pentru ca nu voia cu nici un chip sa se culce cu dumnealui de la prima intalnire, s-a imbracat in chiloti cu manecuta, oribili, bej, imbecili. Ca sa fie sigura ca nu se dezbraca nici daca se impicateste de dorinta. Rezultatul: doua ceasuri mai tarziu, cei doi faceau sex nebuneste. Ea cedase sub febra mainilor si saruturilor lui, desi stia ca stratificarea crancena a infrastructurii ei textile poate inhiba ostilitatile. Ohoo, surpriza: satul de cohortele de chiloti feminini de lux pe care ii azvarlise pe lustra la viata lui, Grant a fost fascinat si excitat de echipamentul lalau al damei din bratele lui. A iesit o partida cu scantei (multiple) de placere. Chiar daca zile mai tarziu robotul telefonului ei o anunta sarcastic: „You have absolutely no messages!“. Daca si robotul s-a obraznicit in halul asta, poti sa treci pe vodca si injuraturi, asta inseamna ca life sucks si da-o-n ma-sa. Sedeti mumos, filmul are un fel de happy-end.
Intre ghinion erotic si lama cu doua taisuri
O pedichiura la care doamna de la beauty-center a lucrat o jumatate de zi trebuie folosita pe post de afrodiziac, altfel nu-si merita banii si osteneala muschilor. Ai stat cu piciorul catarat in poala pedichiuristei nu ca sa ai la ce sa te holbezi acasa, in pauza publicitara de la „Iarta-ma“, ci ca sa faci pe cineva partas la sex-appeal-ul tarsienelor si metatarsienelor tale. Ai degete ca niste drajeuri de capsuni, scoate-le in lume! Aveam o vecina care spunea ca viata face intentionat: ca, daca o singura data pe luna se intalneste cu barbatul visurilor ei, exact atunci nu e epilata proaspat inghinal. Intr-o vreme, se epila cu ceara din trei in trei zile, pana cand dermatologul sculat noaptea din somn de racnetele ei i-a zis ca boala ei nu e pentru dermato, ci pentru spitalul de nebuni. Ea i-a atras atentia ofuscata ca nu se spune „nebuni“, se spune „persoane cu afectiuni psihice“, dar prea tarziu, venise tonul. De nervi ca ironia soartei era mai virila decat toate calculele ei, fata a intrat in dezechilibru psihic pe fond de epilat. Vazand ca pielea nu mai suporta ceara si arata ca un ardei kapia, titulara trecuse la actiunea cu lama. Avea un Bic in poseta si, cum ajungea la o toaleta, mai radea cate-un capetel invizibil de puf, pentru orice eventualitate. Dupa ce intr-o zi a uitat lama acasa si tocmai atunci barbatul pe care il curta de trei luni a dezbracat-o hulpav, vecina mea s-a insanatosit brusc de maladia epilatului compulsiv. Azi, este o nevasta stabila si capetenie de organizatie care promoveaza valorile paranormale: despre soarta care e ceva ce nu poti schimba nici dac-o tai cu lama si despre adevarul abisal ca cine te place te place oricum. Si cine vrea sa te sarute oriunde te saruta oriunde – mai ales acolo
unde au inceput sa incolteasca perisori care inteapa.
Piatra trece, fetele raman
Niste cercetatori carora le era cumplit de lene sa faca dus in fiecare zi au lansat ideea ca mirosul de transpiratie e afrodiziac. Cum in epoca de aur in care am citit prima data asta (intr-o revista frantuzeasca luata de la bisnita) pe la noi nu se gasea nici sapun, multi au aderat voiosi la doctrina. Studiul fusese insa rezumat de un redactor care se grabea sa plece acasa si nu spunea tot – mai tarziu s-a aflat, din cartea cuiva, ca mirosul de transpiratie e afrodiziac numai si numai daca partenerul transpira de dorinta in bratele tale, nu daca a venit imbracat in tricoul pe care-l transpirase frate-su la fotbal, alaltaieri. Tot din neintelegeri s-au ouat marile mituri false ale vietii sexuale interne si internationale. S-a auzit la un moment dat ca femeile se topesc dupa barbatii care poarta chiloti stransi, stransi pe fund si pe omologul din fata al fundului. Dupa cativa ani in care experimentele nemiloase au aratat urmarile posace ale acestor chiloti sexy – pana de erectie, in masa – femeile au ajuns la concluzia ca de fapt le plac mai mult chilotii masculini larguti, de bumbacel, fluturanzi pe pulpite. Ce frumos, ce tentant, ce proaste-am fost pan-acum… Ne-am nascut cu glande si instrumente anatomice, dar logistica o construieste fabrica de tesaturi. Bunicile aveau dreptate: trebuie sa ne imbracam frumos pe dedesubt, indiferent ce-ar fi. Aveau dreptate. Am aflat asta atunci cand un coleg de serviciu elimina de zor o piatra de la rinichi si, cand pacostea a ajuns in uretra, a racnit asa de tare, de-am chemat Salvarea. Un coleg barbat s-a dus cu el sa-l ajute, iar la intoarcere ne-a spus: „Am doua vesti, una buna si alta proasta. Cu care sa incep?“. Am vrut cu aia buna. „Nelu a eliminat piatra, acum ii dau ceaiuri“. Si aia proasta? „Aia proasta e ca va trebui sa uitati de el ca posibil amant: avea chilotii svaiter, zici ca eliminase pietrele prin ei.“
Articol publicat in Revista Tango nr.5, septembrie 2005
Articol publicat in Revista Tango nr.5, septembrie 2005
