Sambata, daca pierzi vremea in parcarea de la mall (nu stiu de ce-ai face asta, dar ma rog, e multa lume necajita), ai sa asisti la doua tipuri de tranzactii. Una e bascularea cumparaturilor in portbagaj, cealalta e schimbul de copii dintre mamele si tatii pe care soarta si tribunalul i-au descaierat la timp. Ca sa nu se melodramatizeze situatia inutil (dar si ca sa nu se bosumfle actualii celor doi fosti), schimbul de odrasle se efectueaza la ore de varf, in public.
Copilul tau il uraste pe-al meu si-l iubeste pe-al nostru
„Avem cinci copii!“, mi s-au grozavit odata niste subiecti importanti, pe cand le luam un interviu, ei fiind casatoriti bustean de ceva vreme. Am dat sa cad de pe scaun, coplesita de prolifica reproducere, precum si umilita de pacatoasa mea lipsa de raspundere pe fata pamantului. Dar, cand am masurat cu coada ochiului taliuta si cariera ei, am constatat ca nu pareau deloc maltratate de cinci sarcini duse la termen. N-am pus intrebari suplimentare, fiindca se purtau amandoi de parca ar fi stat gramada pe acelasi cuibar, toata viata.
Ulterior, curioasa ca o veverita, m-am mai interesat si eu in dreapta si-n stanga, prin mijloace specifice. si am aflat ca, de fapt, ea avea un copil din prima aventura (in vremuri aspre, cand erau prea multe decrete si prea putine contraceptive), el avea trei iezi cucuieti din prima casnicie, apoi mai facusera unul impreuna, pentru conformitate. Mai mult, dintre cele cinci progenituri, numai una avea domiciliul stabil cu mami si cu tati. Al ei era student si se mutase deja cu una, ai lui erau la ma-sa, iar al lor n-avea de ales, deci.
Cei cinci carlani nu se intalnisera niciodata in jurul aceleiasi mese, fiindca razboiul rece – care inlocuise de vreo doi ani razboiul oparit – sedea in calea fericirii lor mixte. Fosta lui nevasta n-avea niciun chef ca puisorii ei sa stea prea mult cu actuala. Iar tatal primului ei baiat nu-l suporta pe copilul ei comun cu actualul. Era o vraiste totala, asta micu’ nu pricepea nimic, il intoxicasera cu mandria ca mai are patru frati, dar lui nu-i ieseau la socoteala niciodata si habar n-avea pe unde umbla toti telelei.
Copiii astuia cu care facusem interviul erau majori si, teoretic, nu mai aveau nevoie sa-i descarce nimeni in poarta lui, sambata. Doar ca ei se vedeau cu taticul biologic pe sest, ca sa nu aiba scandal acasa si, mai ales, ca sa nu se agraveze cardiopatia ischemica a mamucai, argumentul suprem al interdictiei sale. Copiii lui si copilul ei il iubeau pe copilul lor comun, dar nu se sufereau intre ei, pe principiul ca nu-i unea niciun strop de ADN sau alte afinitati moderne.
insa, revenind la intervievatii mei, de cate ori ieseau in lume – televizati sau nu – cadelnitau ce familie fericita si stufoasa au, cum sunt ei parinti impliniti si cum isi cresc responsabil cei cinci boboci. La capatul celalalt al cablului TV, prima lui nevasta si primul ei amant isi aprindeau tigarile, de nervi.
Asa mi-am pierdut eu entuziasmul fata de familia de tip american, aparent o formatiune fascinant de fecunda, in realitate o mixtura de prezenturi duioase si trecuturi dubioase.
Avantaj la (de)serviciu
Eu nu stiu ce simt parintii care-si plimba copiii intre casa si platitorul de pensie alimentara. Eu stiu, in schimb, ce simt copiii care au o mama de luni pana vineri si un tata de sambata pana duminica. La inceput, ai mei au divortat. De fapt, la inceput, s-au iubit enorm, dar asta e o divagatie de la tema discutiei de azi. Bun, deci au divortat cand eu aveam 15 ani si, dupa ce dom’ judecator a binecuvantat, cu ciocanelul, noua oranduire civila, ai mei au mai locuit un an impreuna, din inertie.
intr-o zi, vazand ca tata se instala din ce in ce mai confortabil in divanul cald al casei noastre, mama i-a amintit delicat ca, oficial, se despartisera de mult – asta dupa ce scapase de vreo doua ori pe jos, subtil si zadarnic, hotararea de divort, doar-doar scapara vreun flashback in mintea lui. El si-a dat cu palma peste frunte – uitase. Ma rog, intr-un final, s-a mutat in alt apartament, noi il vedeam teoretic sambata – iar practic il vedeam zilnic, intrucat era profesor in liceul unde invatam eu si fratele meu.
Nu vreau sa-L manii pe Dumnezeu (oricum, presupun ca il enervez destul, mai ales cand imi organizez viata erotica in functie de orice, numai in functie de Biblie nu). Eu n-am fost un copil vitregit de divortul parintilor. Mama imi dadea bani de buzunar acasa, tata imi dadea bani de buzunar la scoala (deci toti copiii mancau eugenii in pauza, eu mancam prajitura Dobos). Cu mama barfeam acasa, cu tata ma ciondaneam la scoala. Era o relatie complementara: tata nu era de acord cu iubitul meu din liceu, dar – ghinionul lui – mama il placea. Tata n-avea drept de veto, deci cand imi spunea ca frumosul meu cu ochi albastri era cam golanas, ridicam obraznica din umeri si saream in brate la mama, pentru ca ei i se parea simpatic.
Daca esti copil intr-o familie bifurcata, avantajul e ca iti traiesti adolescenta prin test-grila. Alegi raspunsul care-ti place. Bun, mai departe: cand mergeam in vizita la tata acasa, scotoceam in sertarele lui, fiindca banuiam ca ascunde ceva. Atunci am avut un soc, am vazut cate eleve derutate erau indragostite de el si-i dadusera scrisori si poze, in nadejdea ca vor ajunge, intr-o zi, doamna Catrina, mama Simonei si-a lui Bogdan. Tata n-a catadicsit sa-mi prezinte niciodata o alta femeie, cu at?t mai putin s-o ia de nevasta, desi stiam ca erau multe candidate a caror fantezie secreta era sa le spun eu „mama“. Dar cum, potrivit zvonurilor, ultima mea posibila mama vitrega avea doar cu vreo trei ani mai mult ca mine, mi-am luat dreptul de a refuza aceasta prietenie cu mastera, mi se parea ca ar fi o relatie vatamata psihic, din start.
Zgariat de remuscari tardive, tata ajunsese sa-mi faca toate mofturile, in speranta ca, pe scurtatura asta psihologica, va ajunge s-o recucereasca pe mama. Eu stiam ca n-are nicio sansa, dar va spun deschis ca-i alimentam iluzia reconcilierii, intrucat n-aveam decat de castigat din asta. Cand tocmai ma pregateam sa-i spun totusi adevarul (pe vremea aia, inca mai candidam la un post in Rai), am vazut in vitrina la Romarta o geaca alba de piele, cu tinte metalice, care mi-a luat mintile. stiam ca tata are resurse lichide sa mi-o achizitioneze (era perioada tezelor si multe loaze voiau sa scape de corigenta, cu taxa de rigoare). Asa ca, atunci cand el i-a cumparat maica-mii frezii – intr-un asalt menit sa-i inmoaie inima si genunchii – eu l-am incurajat, in loc sa-i spun verde ca era prea tarziu. Bine dispus, mi-a cumparat geaca – iubeam un rocker si muream sa am si eu jacheta cu tinte, dintotdeauna rockerii destepti si curati mi-au fost un fetis incontrolabil – iar disperarea mea sentimentala era mai robusta decat mila fata de taica-meu. Mi-am scuzat frivolitatea prin faptul ca adulterul cronic din familia mea a fost inaugurat de el, in fond.
Sweet child in time of divorce
Fiindca proveneam dintr-o familie dezorganizata (ca s-o citez pe secretara de partid de la invatamant, de pe vremea aia), invatam numai de-a naibii, ca sa le arat ca sunt, cu totii, niste nomenclaturisti idioti. in clasa a zecea, chiar dupa divort, eram olimpica furibunda, m-am calificat la faza pe tara la patru materii – romana, engleza, chimie, biologie (nu ma hotarasem la ce facultate sa ma reped, inca ma balanganeam intre Medicina si Filologie, inainte sa aleg prost). Daca n-as fi trait in acest climat nefavorabil (o citez pe aceeasi ingramadita de la partid), poate ca ma blazam precoce, poate ma multumeam cu nota opt, in loc de nota zece. Poate era mai bine, as fi ajuns hostess, secretara sau hairstylist. Dar asa, in dramatica inversunare de a le demonstra tuturor ca divortul alor mei mi se pare amuzant si constructiv, capiasem iremediabil: luam o claie de premii la disciplinele de invatamant, la dans modern, la concursurile de poezie, la gimnastica, la pictura, la competitiile medicale de prim ajutor. Scriam, dansam, desenam si fixam atele pe fracturi ca nimeni alta – iar asta numai datorita minunatei mele familii dezmembrate.
Colega mea de banca nu era la fel de privilegiata ca mine, la ea in casa cronologia era nervos-diferita. Parintii ei divortasera abia dupa ce-i despartise militia de cateva ori. Ea ramasese cu ma-sa. Nu din dragoste. Optase pe baza de licitatie, iar la data ostilitatilor, mami era inginer-sef la o ferma viticola, datorita minunatei campanii de promovare a femeii. Partea proasta era ca n-avea si pensie alimentara, taica-sau fiind fara ocupatie (in societatea socialista multilateral dezvoltata, nu existau someri, sa ne-ntelegem). Tatal venea sa ia copilul sambata dupa-amiaza, iar colega mea nu si-a explicat foarte multa vreme de ce ma-sa era atat de amabila, incat ii strecura lui taica-sau cate-o bancnota in buzunar, s-o duca p-asta mica la cofetarie si la film. Fetita a crescut siderata, venerand nobletea mamei. Pana cand, intr-o zi, a inteles: ma-sa avea vesnic unul pana la trei amanti si voia sa scape de copil macar la sfarsit de saptamana. Cu orice pret. in cazul ei, pretul promotional era de 50 de lei.
