fbpx

Tudor Caranfil – Multumescu-Ti, Doamne!

de

Un film al marelui cineast israelo-american Amos Gitai m-a cutremurat. Conform lui, traditia le impune evreilor religiosi, pentru fiecare noua dimineata, aceeasi rugaciune teribila in dezvaluirile ei:
“Iti multumesc, Doamne, ca nu m-ai facut femeie!”

Aceasta invocare exprima fidel cat de stramb a asezat, divinitatea sau natura, pe umerii plapanzi ai Evelor pamantene, povara blestemului post-edenic. Fara sa rostesc aceasta invocare, am fost mereu constient de ascutita ei concluzie, si pot sa va spun ca in modul meu personal de a-mi manifesta masculinitatea, oricat de infierbantat as fi devenit, iubirea mea a ramas mereu un amestec de atractie neinvinsa si compasiune adanca. Dincolo de toate castelele de nisip ale ritualului erotic, intrevedeam capcana naturii care ne absorbea in rosturile ei de neocolit.
Din elogiul pe care revista TANGO ma indeamna sa-l adaug cititoarelor sale, nu putea lipsi aceasta marturisire.
Cand spun “femeie”, imi revad soata, pe atunci atat de frageda, care m-a trezit la ceas de noapte rostind “Apa”. Am fugit sa-i aduc un pahar, dar, calma si increzatoare, mi-a raspuns: “S-a rupt apa, prostule!” Si apoi a sorbit paharul meu inveninat de angoasa, pornind, calma, pe drumul ei impresurat de primejdii, pentru 20 de ore de chin si creatie.
Ceea ce a urmat, de atunci, a fost constructia omului…
Aceasta viziune e omagiul pe care-l pot aduce atat femeii mele, cat si tuturor femeilor lumii…
Multumescu-Ti, Doamne, ca mi-ai trimis femeie…

 

Categorii:
Personalitati

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.