Nu stiu altii cum sunt, dar eu, de cate ori ma pomenesc in fata unei alte zile de 15 septembrie, sunt zgaltaita de fiorii temerii ca n-am sa fac fata atator treburi, atator griji, atator vrafuri de teme, atator cheltuieli si, desigur, atator kilometri pe care ii am de strabatut in traseele intortocheate ale drumurilor catre cele trei scoli diferite in care invata cei trei copii ai mei.
Stiu, primul indemn al celor care ma aud este ca ar trebui sa-i grupez intr-o singura scoala sau sa-i mut, in asa fel, incat sa glisez firesc intr-un traseu prietenos si rotund prin cartierele bucurestene ca sa-i duc si sa-i aduc. Dar pasiunea pentru muzica a Ilonei nu tine seama de sistematizarea parcursului zilnic, Iza e prea mica s-o mut dintr-o gradinita in alta, iar Victor isi adora invatatoarea, deci nici nu se pune problema sa-l pedepsesc despartindu-l de ea, economisind astfel timp si benzina, dar risipindu-i lui sufletul si increderea. Asa ca totul porneste de la o premisa ce nu poate fi schimbata: am trei copii, in trei scoli diferite. Celelalte variabile ale ecuatiei le cunoastem cu totii, cu toate amanuntele lor dureroase: traim in Romania, in miez de criza economica si, sa recunoastem, nu stim prea multe despre cum s-o scoatem la capat cu bine.
Pe deasupra, traim vremuri in care copiii au nevoie atunci cand incep scoala nu doar de hainute si pantofi noi, de ghiozdane rezistente si de rechizite, de manuale pe care, nu stiu cum s-a facut, ca oricat de multi bani am cotiza la bugetul statului nostru cu invatamant obligatoriu, tot parintii ajung sa le cumpere, ci si de tot felul de gadgeturi, telefoane si alte brizbizuri electronice pe care nici Jules Verne, cat era el de vizionar, n-a indraznit sa le imagineze in cartile lui care ne-au fermecat copilaria.
Inceperea anului scolar ne readuce in suflet nostalgia propriei copilarii si dorul de puritatea anilor fragezi pe care noi insine i-am strabatut. Dar are si deruta si panica de parinte care nu stie cum sa mai faca fata atator raspunderi, intr-o societate moderna sau chiar postmoderna, in care psihologii iscusiti au grija sa-ti reaminteasca pana la nebunie ca in mainile, alegerile, conturile si rabdarile tale sta intreaga fericire a odorului tau. Ca orice decizie gresita, orice refuz mai abrupt sau interdictie mai raspicata s-ar putea sa-i anihileze pe veci sansele la o viata traita in puful increderii in sine. Si atunci, cand incepe scoala, avem grija sa… CITESTE MAI DEPARTE pe SigurantaFinanciara.ro
