fbpx

Alice Nastase Buciuta – Lumea nu e perfecta

de

Copiii se nasc fara sa stie ce e teama. Vin pe lume curati si increzatori si se arunca in viata cu capsorul inainte – cel mai adesea la propriu –, convinsi fiind ca va fi intotdeauna langa ei cineva care sa-i scoata din orice incurcatura. Sa-i apere de orice amenintare. Sa-i prinda, inainte sa cada.
Cu timpul, invata, insa, ca, uneori, nimeni nu-i poate feri de lovituri, de dureri. O data cu prima vanataie, deprind adierea fricii. Dupa prima dimineata in care se trezesc singuri si nimeni nu le aude plansul, inteleg ca, totusi, lumea, chiar daca e minunata, nu e perfecta. O data cu prima cearta, cu prima pedeapsa, pricep ca si atunci cand iubesti si esti iubit, trebuie sa te temi.

Distribuie:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

In noua, in marea mea dragoste, la inceput nu m-am temut de nimic. Mi s-a parut ca existenta isi reia cursul de la inceputul absolut, redandu-mi nu doar dreptul de a zambi din nou, ci si inocenta, puritatea, lipsa de teama pe care le avem cu totii in cea dintai bucata de viata. Am crezut ca am dreptul la nemurire, la incredere, la lumina, la liniste. Pentru totdeauna. Dar, o data cu primul ascunzis, am redescoperit aroma neincrederii. O data cu prima minciuna mi-am amintit, pe de-a-ntregul, nuantele, durerile, culorile fricii. Iar dupa prima cearta am redevenit eu, cea plina de rani si de spaime. Femeia care stie, dintotdeauna, ca si atunci cand iubesti si esti iubit trebuie sa te temi.
Traiesc, dar mi-e teama ca n-am sa mai traiesc. Iubesc, insa ma tem ca n-am sa mai iubesc. Sunt fidela, temandu-ma ca voi trada in curand. Sunt frumoasa, dar port in mine amenintarea clipei cand nu voi mai fi. Ma bucur de dragostea nemarginita care mi se ofera, fara sa pot sa uit cat de cumplit de teama imi este de clipa in care n-o voi mai primi.
Cum sa invat sa traiesc fara sa ma zgaltai de frisoanele fricii? Cum sa invat sa nu-l mai dau pe azi pentru maine, sa nu mai otravesc miezul lui aici pentru acolo, sa nu mai privesc catre atunci cand exista acum?
Nu stiu decat o cale, nu am decat un gand. Sa redevin copil. Sa fiu iarasi curata la trup si la suflet si sa ma indragostesc din nou. Sa nasc. Sa cresc. Sa ard. Sa sper. Sa mor. Sa iau, iar si iar, viata de la capat.
Dar e cu neputinta.

Distribuie:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

 

Categorii:
Scrisoare

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.