Coperta revistatango.ro – Marea Dragoste, Bianca Mărgean / Urania Cremene și Gáspár György, octombrie 2017

de

Fiecare ediție a revistei noastre vine cu emoție nouă și cu bucurie proaspătă, dăruind cititorilor săi un pic din sufletul celor care au realizat-o sau care au ales să își deschidă baierele inimii în mărturisiri și imagini originale și unice. Și de data aceasta, ediția de octombrie a revistei Marea Dragoste/revistatango.ro aduce cititorilor săi o colecție excepțională de povești emoționante de viață, interviuri cu mari artiști și personalități remarcabile, fotografii superbe, istorii de dragoste și texte literare splendide.

Soprana Bianca Mărgean, eroină a uneia dintre cele două coperte, aflată în plină pregătire a rolului Aida pe scena Operei Naționale București, a fugit de la repetiții pentru a îmbrăca rochia de mireasă într-o ceremonie intimă așezată, desigur, tot sub semnul muzicii. Cum a fost drumul artistei până la clipa aceasta de fericire? Plin de obstacole, de încercări, de capcane aflate la tot pasul într-o lume ce stă sub semnul concurenței acerbe. Și plin de voința și de ambiția de a nu renunța, de a găsi soluții pentru a slăbi zeci de kilograme, pentru a îndura sărăcia trăind doar cu banii câștigați cântând în corul bisericii, pentru a înfrunta gura lumii și a-și alege un soț care nu e artist.

“Acum, la nuntă, am plâns, mai ales că biserica unde m-am cununat e biserica în care cânt și eu… Am început să cânt în cor în perioada aceea când nu aveam niciun serviciu, nu aveam niciun ban şi corul bisericii era singura mea sursă de venit, câștigam 250 de lei pe lună. Aşa am stat cred că vreo doi ani… Îmi făcusem şi o rată şi aveam 150 de lei datorie, iar cu 100 trăiam”, povestește Bianca Mărgean, solistă de operă apreciată și îndelung aplaudată astăzi.

Alături de ea, alți invitați minunați ne-au vorbit despre izbânzile lor născute din iubire pentru arta și pentru profesia lor.

Geni Brenda Vexler, actriță a Teatrului Evreiesc de Stat venită din Serbia la București, ne-a încredințat în exclusivitate povestea sa de viață și de dragoste, demonstrându-ne, încă o dată, că nu există granițe între suflete, că distanțele între țări se fac mici atunci când pasiunile sunt mistuitoare, că poți juca și cânta în orice limbă a pământului cu același mesaj de pace, de liniște și de iubire.

Scriitoare Agnes Martin-Lugand, autoarea best-sellerului Oamenii fericiți citesc și beau cafea, prezentă în România pentru lansarea cărților Îmi pare rău, sunt așteptată și Viața e ușoară, nu-ți face griji, ne-a vorbit despre familie și despre maternitate, despre curajul de a-și fi editat prima carte singură și despre uimirea în fața succesului său internațional.

Două filme românești de excepție, abia intrate în cinematografe, sunt prezentate pe larg în paginile revistei.

Un pas în urma serafimilor, debutul în lungmetraj al regizorului Daniel Sandu, a prilejuit redactorelor noastre nu doar valoroasele revelații ale spectatorilor uimiți de frumusețea și profunzimea proiectului cinematografic, dar și interviuri inedite cu o parte dintre actorii din distribuție (marele, extraordinarul Vlad Ivanov, alături de tinerii și nespus de talentații actori aflați la început de drum, Ștefan Iancu, Cristian Bota, Ștefan Mihai, Ali Amir, Ilie Dumitrescu Jr.) și cu excepționalul director de imagine, de două ori nominalizat la Emmy, George Dăscălescu.

Despre Octav și curajul întoarcerii acasă pentru a propune spectatorilor români un splendid film al nostalgiei ne-a vorbit regizorul Serge Celebidachi, fiul marelui muzician Sergiu Celibidache, lămurindu-ne nu doar cum e să crești în lumina unui geniu, dar și… care este misterul diferențelor de ortografiere a numelui lor de familie complicat.

“Am avut o copilărie absolut unică, plină de un amestec de libertate și de responsabilități timpurii. Tatăl meu a insistat asupra acestor două aspecte: libertatea deplină de acțiune, dar și responsabilitatea deplină asupra acțiunilor și consecințelor. Bineînțeles, tatăl meu m-a influențat enorm. Nu neapărat prin succesul său, ci prin bunătatea și generozitatea față de oameni. Indirect, și probabil fără să-și dea seama, a pus o mare presiune asupra mea. O presiune pe care am învățat de-a lungul anilor să o prețuiesc și să o asum. Dar a fost nevoie de ceva timp, într-adevăr”, ne-a mărturisit regizorul filmului Octav, Serge Celebidachi.

Adrian Naidin, artistul care aduce strălucirea fără egal a muzicii din Caramitru, Mălăele, câte-n lună și în stele și care va susține pe 16 octombrie spectacolul Pân’ la rai, un omagiu adus Mariei Tănase, o plecăciune nonconformistă transpusă într-un experiment acustic uluitor, este, la rândul său, eroul unui interviu de zile și ediții mari.

“Am descoperit violoncelul ceva mai târziu. La început îmi doream să ies afară să mă joc, dar nu puteam, pentru că trebuia să studiez. Și atunci mă jucam cu el, imitam copiii care râd, sunetele maşinilor, o fetiţă care plânge, o pasăre care cântă… M-a ajutat foarte mult această joacă şi încă simt că mă ajută.

Primii ani sunt foarte grei! Încercam să cânt, dar nu se auzea decât un gâjâit insuportabil. E foarte greu să ţii arcuşul la 90 de grade, acuma pare foarte uşor, dar până a ajuns să mi se pară şi mie uşor au trecut nişte ani. A venit odată la fratele meu un prieten în vizită, eu studiam în altă cameră, iar el a crezut că am uitat aspiratorul pornit (râde). Durează ani până începe să se audă un sunet cât de cât plăcut”… a povestit, cu umor, muzicianul Adrian Naidin.

Deși respins la selecțiile blind de la Vocea României, cunoscutul cântăreț și compozitor Paul Panait, fost solist al trupei Gaz pe foc, ne-a mărturisit că vocea lui merge mai departe, fără să se împiedice de un mic insucces. Ce a mai făcut Paul Panait în ultima vreme? Veți afla din materialul inclus în paginile ediției de octombrie a revistei Marea Dragoste.

Cum au trecut cei zece ani ai dispariției atât de iubitului Florian Pittiș? Nu au trecut, au stat în loc, iar soția lui iubită, Anda, pe care Florian o adora, spunând că este darul lui de la Dumnezeu, nu s-a despărțit niciodată de bărbatul care i-a întregit sufletul. “Da, este absența, dar nu despărțirea. Nu m-am despărțit nicio clipă de Florian”, a spus Anda, într-un material plin de farmec, de emoție, de zâmbet și lumină.

În pregătirea unui mare eveniment dedicat educației, Cultivarea inteligenței parentale prin curaj, compasiune și conectare, ce va avea loc pe 29 octombrie, doi dintre cei mai recunoscuți specialiști ai transformării înspre bine a relației noastre cu propriii copii, eroii noștri de copertă Urania Cremene și Gáspár György, alături de colega lor Diana Stănculeanu de la organizația Salvați Copiii România, ne-au dezvăluit câțiva pași pe care putem să îi facem înspre mai buna înțelegere a copiilor noștri și mai strânsa conectare cu ei.

“Primul pas este să ne acceptăm umanitatea, nu suntem perfecți și nici atotputernici, ca părinți avem bune intenții, dar mai mult ca sigur mai devreme sau mai târziu vom greși și atunci trebuie să ne permitem curajul de-a fi blânzi față de noi și folosindu-ne de #puterearelațiilor să ne adunăm curajul pentru a-i cere copilului iertare. Nu-i deloc un proces ușor, dar este profund uman, și poate reprezenta cea mai valoroasă zestre de auto-valorizare pe care o lăsăm moștenire copiilor, nepoților și strănepoților noștri”, ne-a spus, printre multe alte informații extrem de valoroase, Gáspár György.

Din scrierile fermecătoare ale minunatei noastre Simona Catrina, într-o selecție de citate legate de reviste și articolele uimitoare apărute în pubicații de odinioară, am selectat, din nou, câteva fragmente, pentru că v-am promis că o veți reîntâlni pe Simona întotdeauna în paginile revistei care a iubit-o și pe care ea a iubit-o, pentru care s-a luptat, în care a scris cele mai frumoase texte din presa românească.  La fel ca dățile trecute, la rubrica MISSING YOU veți lăcrima de dor, dar și veți râde mult…

Stau aici cocoțată în Canada și – de groază că uit limba și literatura română și ajung să scriu ca unii jurnaliști ai timpurilor noastre – cumpăr antidotul. Adică opera lor. V-am spus, am descoperit un loc în Toronto unde cineva aduce presă cât de cât românească. La secțiunea “românească”, am pe masă un teanc mic. La secțiunea “cât de cât”, am în brațe un teanc mare. Am turtit marcărele din casă sleind cu ele pagini întregi, crucindu-mă dramatic în acest exil plin de surprize-surprize de prin presă, nevenindu-mi să cred că, deși s-au întâmplat atâtea lucruri proaste de când am plecat din România, sunt atâtea lucruri bune care nu s-au întâmplat”, scria Simona Catrina în primii ani de Tango.

Radar de septembrie, rubrica semnată de Dara Codescu, comentează cele mai absurde, mai caraghioase, mai uimitoare știri ale lunii din urmă, în timp ce editorialul din Dara’s Dreams ne dăruiește o nouă temă de reflecție: La modul neutru, despre genul feminin.

“Parlamentarul Călin Matei s-a trezit vorbind elevilor şi, într-o criză de sinceritate, le spune că lui nu i-a plăcut cartea. Avem toate motivele să-l credem şi putem identifica uşor că a chiulit la lecţiile despre pronumele personal, de vreme ce, în discursul său scris, apar greşeli de ortografie. “Pune-ţi mâna pe carte!” – scrie el, răpus de o nebuloasă care, în afurisenia ei, acceptă şi “puneţi”, şi “pune-ţi”, dracu’ ştie când se scrie cu cratimă şi când nu! Dracu ştie, el nu!”, comentează cu umor Dara Codescu una dintre știrile lunii trecute.

Marele scriitor Alex. Ștefănescu, guest-star editor al revistei noastre, aduce, în rubrica sa, Timp Retrăit, o tulburătoare evocare a copilăriei, în textul numit “Casa bântuită de stafii”, colegele noastre Manu Pencea și Raluca Kișescu vorbesc cu har și cu umor despre frumusețe și condiționările ei încălcate cu voluptate, iar Alice Năstase Buciuta dăruiește cititorilor săi două scrisori pline de emoție, două editoriale care vorbesc despre Libertatea în cuplu și despre Ziua în care n-ai mai fost copil.

În cea mai frumoasă rubrică din presa românească dedicată vinului bun, talentatul scriitor și cunoscător într-ale licorilor magice create din struguri, Radu Rizea, ne dezvăluie, în stilul său inimitabil, povestea vinului Pinot Noir de la Domeniul Coroanei Segarcea.

“Din păcate, cei mai mulți dintre noi știm doar să plimbăm vinul pe interiorul obrajilor, să mormăim despre taninuri perfect integrate, despre aromele de pământ pe care le dă frigul platourilor din Chile sau dulceața de fragi moștenită din fierbințeala Siciliei. Sau nici atât. Pentru că nu ne poate nimeni învăța cum miroase un suflet, unde se ascund disperarea și lacrimile între nucșoară și vanilie, unde stau speranța și zâmbetele, la sud de mușchiul de pădure sau la nord de pielea tăbăcită… Și, înghițind acele picături, nu ne dăm pe deplin seama de ce suntem cu un strop mai bogați, și parcă și sufletul e mai mare și mai blând”, scrie Radu Rizea.

Călătoare fără astâmpăr, invitata noastră Marina Almășan ne povestește cum a fost, de data aceasta, în Xi’an – Orașul celor 13 dinastii.

“În antichitate Xi’an se numea Chang’an, iar astăzi este cunoscut în întreaga lume ca fiind un important centru istoric și cultural. Deși locuitorii săi sunt îmbrăcați în brandurile internaționale ale lui 2017, conduc mașini bengoase, butonează mobile și călătoresc în întreaga lume, Trecutul respiră prin fiecare por al orașului. 3000 de ani este o vârstă pe care Xi’an și-o poartă cu mândrie, transformând fiecare părticică de trecut descoperită prin străfundurile Pământului, în cate un muzeu, numai bun de vizitat”, scrie Marina Almășan.

Iar Gilda Lazăr, fostă jurnalistă devenită corporate affairs manager la o mare companie privată, ne-a destăinuit, în stilul ei elegant și surprinzător, nu doar de ce iubește arta dansului și sprijină spectacolele acestui domeniu, dar și de ce dragostea seamănă cu matematica.

“La 18 ani e mai degrabă îndrăgostirea, după 40 de ani sentimentele capătă alte valenţe şi citeam undeva că dragostea, ca şi matematica, porneşte de la lucruri simple, dar în final este foarte complicată. Însă teoremele sunt întotdeauna simple“, ne-a spus Gilda Lazăr.

Revista mai cuprinde două cronici de spectacol de teatru, UFO – la Teatrul Național- și Demnitate, o producție a Teatrului Avangardia, care se joacă la Cinema Pro, ambele excepționale și care trebuie, neapărat, văzute. Așa cum și revista Marea Dragoste de octombrie trebuie citită!

Căutați în zilele următoare la chioșcuri ediția de octombrie a revistei noastre, știind că, astfel, vă veți face un dar de preț, căci o revistă bună e un răsfăț meritat, ce redeșteaptă în noi bucuria de a trăi, de a iubi, de a citi.

SCRISOARE

  1. Libertatea în cuplu

de Alice Năstase Buciuta

DOMENIUL COROANEI

  1. Atenție! Au pus ceva în Pinot!

de Radu Rizea

SPECTACOL

  1. UFO – din creasta Cosmosului, în miezul sufletului
  2. Când ți se face dor de Demnitate
  3. O seară cu Marcel Iureș

INTERVIU

  1. Serge Celebidachi: Tatăl meu a fost cu adevărat unic. Geniile nu se întâlnesc foarte des

Fotografii de Adrian Marineci

  1. Un pas în urma serafimilor – Filmul și îngerii lui

de Ilona Năstase și Alice Năstase Buciuta

INTERVIU

  1. Bianca Mărgean: Sunt foarte fericită acum…
  2. Geni Brenda Vexler: Dacă ești sincer în ceea ce faci, succesul vine negreșit

BODY & SOUL

  1. Propria versiune de frumos

de Raluca Kișescu

  1. Avem drepturi de autor pe viața noastră

de Manu Pencea

  1. Octombrie, luna națională a sănătății orale la KidOdent

TRAVEL

  1. Xi’an – Orașul celor 13 dinastii

de Marina Almășan

SCRISOARE

  1. Ziua în care n-ai mai fost copil

de Alice Năstase Buciuta

 

DARA’S DREAMS

  1. La modul neutru, despre genul feminin

de Dara Codescu

 

INTERVIU

  1. Agnes Martin-Lugand: Fericirea se construiește, apoi trebuie întreținută

de Alice Năstase Buciuta

 

TIMP RETRĂIT

  1. Casa bântuită de stafii

de Alex. Ștefănescu

 

RADAR DE SEPTEMBRIE

  1. Zboară vești contradictorii, se-ntretaie știrile…

Ce e?… Ce e?… Spre podgorii toți întorc privirile.

de Dara Codescu

 

MISSING YOU

  1. Presa, a patra durere în stat

de Simona Catrina

 

INTERVIU

  1. Anda Pittiș: Nu m-am despărțit nicio clipă de Florian
  1. Gáspár György: Primul pas important este să ne acceptăm umanitatea
  2. Urania Cremene: Universul are un fel aparte de a echilibra lucrurile
  3. Diana Stănculeanu: Copiii noștri sunt încă de la început și ființe sexuale
  4. Adrian Naidin: Uimirea, dorul, speranța vin din același loc de unde vine muzica
  5. Paul Panait: Vocea mea merge mai departe
  6. Gilda Lazăr: Dragostea, ca și matematica, pornește de la lucruri simple

de Alice Năstase Buciuta

 

 

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *