Spre deosebire de catei, hainele se demodeaza. Ar fi stupid si aproape patologic sa ne atasam de ele ca de un patruped blanos. N-am crescut toala de mica, nu i-am dat lapte cu biberonul, n-am dresat-o si n-am scarpinat-o. Paltoanele si ilicele n-au sarit niciodata pe burta noastra, cand am venit acasa, seara. Nici un fas nu da din coada, nici o fusta nu te linge pe fata, nici o camasa nu latra recunoscator.
Are rost, in consecinta, sa ne uitam la ele cu fata aia bleaga, dependenta, disperata? Sa le idolatrizam subiectiv? Nu. Sunt niste bumbace sau laneturi care stau ca niste sarle in dulap, unde dupa ce ca nu produc senzatii tari (daca sunt vechi), mai cer si naftalina sau lavanda.
Avem in permanenta nevoie de haine noi, de accesorii noi, de senzatii noi! Altfel incremenim in propriile blazari, in acelasi ambalaj de-o viata. Carpa nu mai e nemuritoare de pe vremea mumiilor impachetate fedeles in tifoane.
Sigur, colportorii de truisme de la TV vor spune mereu ca haina nu conteaza, conteaza numai si numai sufletul omului – caz in care sa-mi spuneti-mi mie de ce o femeie cu suflet mare si fusta-n patru clini n-are noroc, timp in care o frivola semidocta cu ambalaj textil uschit si modern invarte orasul pe degete, de zici ca Bucurestii ar fi andreaua ei personala.
Nu v-ati saturat de hainele din sifonier, impaturite si inseptite si inzecite exasperant? Pe unele nu le-ati imbracat de sase ani, fiindca (unu) v-ati ingrasat, (doi) si-a luat tot palierul la fel, (trei) s-au decolorat sau/si (patru) nu mai au nasturi, iar merceriile socialiste s-au desfiintat de mult.
Credeti sau nu ca a cam venit momentul sa demolati turnurile de pulovere de PNA, fuste clos, veste de buclé, jerseuri vernil, mohairuri roscate sau stiva de bascute cu ciucuri? Oferta comertului cat de cat contemporan se adapteaza la toate stadiile materiale. Ca atare, un minim efort de abtinere de la dulciuri si reinvestirea fondurilor (alocate initial prajiturilor) intr-o noua garderoba zimbeste grav sanatatii.
Hainele de care v-ati plictisit sunt deja nocive. Fara sa realizati, devin o pacoste, degeaba cautati sa faceti sex acrobatic, sa mincati caracatita la micul dejun sau sa stati in cap la cursul de yoga pana cadeti late cu spinarea de parchet. Daca va imbracati cu aceleasi haine de acum trei ani, rutina se lateste direct proportional cu aria scamosata de pe vesminte.
Targul e plin de zorzoane atractive, care doar ca nu va racnesc in ureche sa le luati. Sau poate va racnesc, dar nu auziti din cauza cracilor grei ai ochelarilor, priponiti in dosul pavilioanelor. Nu va mai intra o data in cap ca, desi aveti ochelari identici cu ai minunatei, mirificei, inegalabilei Sophia Loren, traiti totusi in epoca Britney Spears.
Va convine sau nu, noutatea atrage mai mult decit ornamentul. Parafrazand o gluma aproape filosofica, de mult ori nu schimbi hainele pentru ca alea noi sunt mai ieftine, mai frumoase sau mai bune, ci pentru ca sunt altele.
