fbpx

Simona Catrina – Respond to Friend Request. YES. Forever!

de

Doru Roman a venit in viata mea intr-o patratica albastra, pe Facebook. De-acolo a alunecat pe blogul meu, a comentat ceva (frumos), eu i-am raspuns cu politete, apoi conversatia s-a mutat, o vreme, in registrul diplomatic. Il puricasem pe Facebook, asa cum facem toate cu toti barbatii interesanti. Acolo, el aparea ”in a relationship with”. De altfel, si eu eram ”in a relationship with”. Titulara lui Doru era o femeie frumoasa, isteata si persuasiva.

Distribuie:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

 

 Un viciu care si-a platit datoriile catre mine

L-am considerat, multa vreme, o coada de cometa din spatiul virtual. Fulgera pe cerurile insomniilor mele, de pe la miezul noptii, pana in zori, la 4.00-5.00. Presupuneam ca era intervalul orar in care iubita lui facea nani, iar el statea de vorba cu mine, pe mesageria privata, despre muzica, presa, iubire si noroc.
Imi spunea lucruri superbe, imi citise cartile, textele, blogurile, gandurile. Dar nu va ascund, asemenea lucruri imi mai spusesera si alti barbati din viata mea. Ma mai amagisem de o vesnicie de ori, mai gasisem o infinitate de iubiri perfecte, asa ca romantismul nocturn al lui Doru – un barbat frumos, destept si (cel mai grav) cu cinci ani mai tanar decat mine – ma gasea intr-o criza de scepticism.
Im noiembrie 2011, redactia revistei Tango avea o actiune la Constanta, o intalnire cu cititoarele. Cu cateva zile inainte de asta, conversam cu Doru pe Facebook si, marturisesc, incurajata de cocktail-ul pe care-l beam in timp ce-l chestionam artistic, m-am trezit scriindu-i: ”Ce-ar fi sa vii si tu la Constanta?”. Eram convinsa ca ma refuza. Mi-era deja rusine ca am sarit peste trei cai. Poate ar fi trebuit sa va spun ca, la acel moment, el locuia in alt oras, deci transmutarea era cam in scurt si cam prea putin probabila. Mi-a raspuns in zece secunde – ”Da, vin!”. Datorez asadar unui viciu fericirea mea. Daca as fi avut alcoolemia zero, n-as fi indraznit niciodata sa-i propun omului aflat ”in a relationship” sa ma intalneasca pe malul marii, acolo unde ne-am indragostit fara sa rostim o vorba.

Taxa pe trecutul adaugat

A venit, a ramas langa mine, s-a dovedit ca relatia lui afisata pe Facebook avea termenul de garantie depasit, era doar o inertie a statusului (lucru care n-a impiedicat-o pe distinsa doamna sa ma scoata ostentativ din lista ei de prieteni, ca si cum i-as fi furat oglinzile retrovizoare, fericirea sau codul PIN). Ne-am mai despartit doar de vreo doua ori pana s-a mutat in Bucuresti, la mine, pentru mine, pentru noi.
De atunci, am tot infruntat previziunile celor care inca mai cred ca un barbat cu cinci ani mai tanar decat mine va pleca dupa o femeie cu cinci ani mai tanar decat el.
Doru nu va pleca niciodata dupa nimeni, asta stiu. Eu si el nu vom pleca decat dupa moarte. Iar daca viitorul ma va contrazice cu obraznicie, am sa ma supun ironiei generale, am sa accept ca niciodata nu esti prea batran ca sa fii prea tanar. Ca niciodata nu esti prea experimentat ca sa fii prea naiv. Doru a trecut multe probe autoimpuse, eu nu l-am verificat niciodata.
Fosta lui sotie nu e de acord cu povestea noastra, asta ca sa ma exprim in limite publicabile. Mai mult, prietenii ei m-au injurat pe bloguri, intr-un trist anonimat, intr-o trista incercare de a salva cauze pierdute. Ei erau despartiti cu doi ani inainte de a ne cunoaste noi, insa acesta este, pare-se, un amanunt nesemnificativ.
Mi-a fost teama de convulsii sentimentale, Doru are doi copii din prima casnicie si, desigur, ei nu sunt fanii mei inraiti. Mie imi sunt dragi, fara sa-i cunosc, fara sa fac uz de ipocrizii constructive, fara sa gandesc prea departe. Caut sa-l conving pe Doru ca, desi ei sunt niste adolescenti care nu-si gasesc timp, energie sau minute nationale sa-l sune, el va fi intotdeauna tatal lor, eroul lor, amintirea lor frumoasa. Si ca va veni o zi cand ii vor intelege optiunile.
Cand au divortat parintii mei, nici eu n-am descalcit toate codurile, de la inceput. Pe parcursul filmului, insa, am priceput. Si, mai ales, am priceput totul atunci cand eu insami am luat decizii ciudate, bruste, definitive. Copiii sunt condamnati, uneori, sa-si inteleaga parintii prea tarziu.

 Simona Catrina-Roman

Doru ma iubeste oricum. Stiu, o sa-mi spuneti ca e prea curand ca sa stiu asta. Credeti-ma, Doru ma iubeste frumoasa, urata, grasa, slaba, epilata, neepilata, calma, nervoasa, harnica, lenesa, beata, treaza, bogata, saraca, sanatoasa, bolnava, coafata, ciufulita. Doru ma iubeste si cand facem dragoste, si cand eu nu vreau sa facem dragoste. Si cand eu evit sa facem dragoste, fiindca am hepatita, am nervi, am arsuri sau am probleme exitentiale. Si cand sunt Simona Catrina, si cand am sa fiu Simona Catrina-Roman.
Doru e cel mai bun amant pe care l-am capatat vreodata. Uneori ma sperie, am senzatia ca stie suspect de multe lucruri despre trupul unei femei. E bun, isi inghite nervii lui cand eu ii improsc pe ai mei, ma ajuta atat de mult, incat ma enerveaza, odata am tipat la el fiindca voia sa-mi lege el sireturile, fiindca a vazut ca ma durea spatele. I-am spus ca nu sunt baba sau handicapata, l-am impins si l-am repezit. Apoi am plans in hohote, cu remuscarile ciorchine, in timp ce el imi mangaia mainile, ochii, sireturile de bumbac. Atunci am stiut ca e al meu pentru totdeauna, ca nicio toana, indigestie sau dilema de-a mea nu conteaza. Ca sunt copila lui, femeia lui, prietena lui.
Il iubesc pe Doru intr-un fel care imi era strain, pana sa-l cunosc. Am adunat in iubirea asta erotism, suspans si devotament, prietenie si obisnuinta, curaj si onestitate. El m-a dezvatat de frica, de frici paguboase, de scepticism, de reflexul de a ma apara inainte de a fi atacata. Daca Doru va lipsi vreo noapte de acasa si n-am sa pot da de el la telefon, am sa ma tem ca a murit, ca s-a imbatat intr-un cenaclu de poeti neintelesi sau ca a adormit in tramvai, in drumul spre casa, si-a ajuns la depoul Dudesti. Dar niciodata, jur ca niciodata n-am sa ma tem ca m-a parasit sau ca l-a furat somnul in asternuturile de satin ale amantei. Si de aceea stiu, acum si intotdeauna, ca eu si Doru nu vom scapa niciodata unul de celalalt.

Distribuie:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

 

Categorii:
Dragoste · Simona Catrina

Comentarii

  • in seara asta m-am intors in Atena de la Bucuresti dupa o mini vizita la tatal meu…am fost la Simona,caci ii promisesem ca ne vom reintalni dupa mai mult de 30 de ani…,nam apucat sa o imbratisez,am fost insa la Bellu..nu stiam unde sa o gasesc,acolo,intre nenumaratii ei vecini nemuritori…de fapt cautam si pe unchiul meu,si el un nemuritor “vultur”al Buzaului,Bucur Chiriac…am apelat la serviciile unui domn cumsecade care vegheaza ca locuitorii de la Bellu a nu fie deranjati…dupa o cautare de 2 ore l-a gasit pe unchiul…am fost fericita,i-am dat un mic dar banesc si i-am vorbit de Simona,de care nu stiam decat ca e pe aleea artistilor…i-am povestit ca vine foarte des la ea sotul…si,ca sa termin toata aceasta poveste,concluzionez…paznicul m-a dus la Simona,de care nu stia decat ca era tanara si ca o iubeste foarte mult sotul…asa am gasit-o…culmea este ca este chiar peste drum de unchiul meu…nici macar 20 de metri nu-i despart…am aprins o lumanare,am lasat flori si i-am soptit ca o sa o strig cand voi ajunge langa mare,stiu ca-mi va raspunde si va veni sa ma salute si imi va zambi strengar cu zambetul ei frumos!!!Doru,iti multumesc ca ai facut-o sa se simta iubita si nemuritoare!!!!

    alina mai 30, 2017 9:23 pm Răspunde
  • Ești NEMURITOARE….Simona… Dumnezeu știe mai bine ca noi…de ce și când trebuie sa “plecam”.Rămas bun și zbor lin în lumina. Ai grija si de Doru, de acolo.

    Simona Anghel martie 24, 2017 7:15 pm Răspunde
  • Din păcate moartea cea cruda a stricat o frumoasa poveste de dragoste, a murit când tocmai își găsise perechea ,când în sfârșit îi venise rindul la fericire

    Viorela martie 23, 2017 12:53 pm Răspunde
  • Eu nu cred că am citit vreodată ceva mai frumos și mai plin de căldură. Să rămâneți la fel,vă rog.

    Oana februarie 12, 2017 8:36 am Răspunde
  • ma bucur nespus ca esti fericita si ti-ai gasit iubirea cea mare! sa fii asa mereu !

    andreea februarie 25, 2016 1:45 pm Răspunde
  • Doamne, femeie…. te iubesc. Te iubesc asa cum o fiinta iubeste harul din alta fiinta. Ma bucur tare pentru fericirea ta. Este o confirmare ca lumea aceea existam in ciuda carcotasilor care le stiu ei pe toate , din intelepciunea celor care au trait feriti de lume si singurele zgaibe le-au facut au fost cand s-au lovit de marginile cutiei in care traiesc, din care incercau sa iasa. Va doresc o vesnicie 🙂

    Madalina A iulie 3, 2013 10:51 pm Răspunde
  • Buna Simona,
    Sa ai zile frumoase si pline de fericire!
    Imi dai speranta si incredere.

    Ileana

    ileanadenes iulie 3, 2013 1:12 pm Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.