fbpx

Fata babei si amanta mosneagului – de Simona Catrina

de
Cunosc o femeie care ii datoreaza viata unui betiv. Acum 40 de ani, intorcandu-se matrafoxat de la braserie, o auzise zbierand in cosul de gunoi in care-si aruncase el sticla de vin de masa superior. Beat-beat, dar tot a priceput ca aia nu-i pisica. Era ea, nou-nascuta, inghesuita intr-o punga pe care culmea ca asistentele maternale i-au pastrat-o, in chip de frisonant suvenir. O are si acum – e o sacosa pe care scrie „azi un leu la cec depui, maine el va scoate pui“.
De esti tu la tac-tu, nu-ti sunt muma eu

Puiul scos de cecul de-un leu a ajuns mai intai la o casa de copii. Fata a fost infiata, doi ani mai tarziu, de o familie care a murit in ’77, la cutremur. Si ea a ajuns iar la caminul de orfani, iar de-acolo a mai infiat-o cineva, o familie habotnica, de sectanti care odata au spart geamul cabinetului medical de la scoala, fiindca i-au facut aia vaccin anti-TBC fiica-sii si asta contravine religiei lor. Fata a ajuns doctorita si se mai lupta si azi cu ma-sa si ta-su sa accepte tratamentul cu insulina, sunt bolnavi copti amandoi. N-as vrea sa va sperii, dar, in ciuda intregii telenovele asezonata cu taraboiul aferent, cred ca povestea asta este, culmea, una dintre cele mai normale pe care le-am vazut vreodata intre parinti si copii.
Povestile care incep cu un copil in punga si-o punga-n tomberon tin, macar, de domeniul clasic. Dar cazurile cu adevarat hipnotizante ale lumii moderne au depasit etapa de „nu te las sa te mariti cu acest cretin“ versus „daca nu ma lasi, pe langa c-o sa ma marit oricum, am sa ma si sinucid“.
Nu, acum avem probleme fatale camuflate in combinezoane benigne. Mame (intregi la cap, vitrege la propriu sau doar la figurat), tati (biologici, adoptivi sau doar inchipuiti, de dragul perversiunii) si copii (legitimi, din flori sau din nelipsitele casnicii anterioare) pun mana de la mana si compun splendoarea unei societati care sta cu un crac in sublim si unul in ridicol.
Triunghiul mama-tata-copil nu e niciodata echilateral. Un isoscel straniu se arata urbei, de cele mai multe ori: mama si ala mic se agata cu maseaua de cosmelie si lasa urme de dinti in plastilina stradaniei lor de a-l aduce pe nenorocit acasa de la amantele lui. Barbatul (capatana familiei) e mai rezervat (cu varianta cronica de nesimtit). Mariajul care trebuia sa aiba forma perfecta a devenit sui.
Fata adolescenta isi uraste, de obicei, tatal pricopsit cu hipersecretie adulterina. Apoi se face fata mare, apoi remediaza si acest defect si ulterior vrea sa fie iubita, la randul ei, de tot felul de vite incaltate.
Dezamagita de privelistea panoramica a porcismului la moda, intr-un final se pravaleste in bratele unui insurat, care atata asteapta. Se cruceste singura de nonsalanta cu care scuipa pe casnicia alteia, dar si-aduce aminte ca tot o femeie a stricat si casa mamucii ei, candva, ca atare e indreptatita acum sa-si bata joc de somnul, nervii si duminicile tuturor nevestelor.
Femeia inselata sau parasita de sotul care a intrat in criza de la 40 de ani (si-a ramas intepenit acolo) ar face orice sa castige votul copilului. Ceea ce nu e deloc greu, o vreme. Concomitent cu inventarul jigodismelor paterne, copilul este mituit cu diverse promisiuni, cadouri si confesiuni picante. Drama incepe atunci cand mami nu mai are nevoie de atatia partizani – fie pentru ca tati a parasit-o oricum, fie pentru ca tati s-a intors la ea si e spasit si-i pare rau si-o iubeste din nou numai si numai pe ea, mai ales acum, cand dumnealui a dezvoltat cateva mici complicatii: diabet zaharat, chelie ireversibila si-un ulcer care, desi nu i-a perforat inca stomacul, i-a facut sita increderea in el (n-a avut curaj sa-i spuna amantei ca el nu mai e in stare sa manance rantas; a parasit-o fara cuvinte).

Fir matasos de paranoia

Prin urmare, pana si in asa-zisele cazuri de familii suta la suta naturale, iubirea si ura se sleiesc impreuna, intr-un sos universal. Si-atunci ce gen de pretentii ai putea avea de la familiile alcatuite pe baza de dragoste, respect si compromis reciproc?
Daca ai ratat prima runda matrimoniala, de la a doua incep carpelile. Ea are copii din prima, el are copii din prima si dintr-a doua, chiar daca stau cu ma-sa. El trimite pensie alimentara, ea nu trimite, in schimb are copiii cu ea, factor pe cat de pitoresc in perioada de logodna, pe atat de noduros dupa cununie. Ea se plange o vreme ca el nu-i iubeste suficient pe copiii ei si se bucura ca, in schimb, nici nu-i plateste suficient pe copiii lui.
Anii trec si, dintr-o data, ea observa ca el o iubeste cam mult pe fiica ei si ii plateste cam des pe copiii lui cu fosta. De cele mai multe ori, banuiala e tesuta din fir matasos de paranoia. Dar sunt si destule cazuri care se confirma (de obicei la TV, inainte de sectia de politie). Satul sa joace rol de tata cast, adoptivul zareste sansa unica de a pune mana pe carnita tanara fara sa plateasca vreo infecta de pe soseaua de centura. Si, ca sa se asigure si mai bine ca fetita e curata, intra peste ea cand e la dus. Cand, la cinci minute dupa aceasta efractie, intra si mama fetei in cadru, apoi scapa ligheanele din mana si parul ii explodeaza de soc, povestea se elucideaza rapid. Daca nu, ea poate continua o vreme, in acorduri line de promiscuitate. Cu cat adolescenta e mai mare, cu atat se poate conta pe discretia ei, mai ales daca aventura e consimtita.
Autoritatea pentru protectia copilului scoate in vitrina numai cazurile de viol. Secaturile care au abuzat de fiicele lor (naturale sau nu, nu conteaza, in limbaj tehnic tot „incest“ se numeste, cica) sunt plantate dupa gratii. Toata lumea aplauda si ulterior pe nimeni nu mai intereseaza cat costa psihoterapia pentru copilul molestat. Publicul vrea sa vada cum e pedepsit infractorul, nu cum e salvata victima.
Dar nimeni nu se catara-n tribuna ca sa invoce cazurile (trasnitor de multe) in care fetele si tatii lor adoptivi au o relatie bilateral savurata. De fapt, si daca ar pune cineva lanterna pe ei, Lolita ar cadea in picioare oricum, ea nu e de vina, pentru ca e „minora“. Chiar daca are 17 ani si stie bine ce face, tot adoptivul e pocnit in nas de pumnul opiniei publice.
Eram zilele trecute la Festivalul de Film de la Toronto si ostilitatile au decurs paradisiac, pana cand a aparut Woody Allen la conferinta de presa. Cardul de ziaristi acreditati s-a agitat previzibil. Au inceput sa cotcodaceasca imediat despre nimicnicia actorului care si-a inselat si parasit concubina (pe Mia Farrow) pentru a se insura cu fiica lor infiata, Soon-Yi. M-am uitat prostita la ei cum susoteau salivos si dadeau sa-i puna actorului aceeasi intrebare imbecila despre cum a putut, cu atatia ani in urma, sa faca asemenea fapta ordinara. Presimtind circul, agentul lui Woody Allen a anuntat raspicat, la inceputul conferintei, ca daca jurnalistii nu se vor abtine si vor tranti intrebari despre Soon-Yi, actorul se va ridica si va pleca.
N-am de gand sa-i iau apararea lui Allen, nu stiu ce-a fost la ei in casa, nu ma intereseaza daca Mia a fost o sfanta sau o cață, nici daca Woody a fost un inger sau un mitocan pervers. Dar cu atat mai putin tolerez judecata in sabloane, prosteasca, fara suficiente date la dosar.

In patul tatalui si-al fiului si-al sfantului circ

Am dat exemplul asta fiindca intotdeauna relatiile dintre parinti si progenituri sunt judecate schematic, de tribunale morale obtuze. Din start, daca un adult are o relatie sexuala cu un minor, adultul e singurul vinovat. Pe principiul ca minorul nu stie ce face si tu, coscogeamite iapa de om matur, profiti de el. Dar atata vreme cat nu vorbim de un viol in sensul tehnic al termenului, cine are puterea sa jure ca, de exemplu, o fata de 16 ani, care e in stare (si are voie prin lege) sa plece singura cu avionul, sa se marite, sa sara cu schiurile sau sa cada-n cap pe barna, sa fie top-model de lenjerie intima, sa citeasca Proust sau Kafka (sant in bibliografia obligatorie!) sau sa se epileze inghinal „habar n-are“ ce face atunci cand isi scoate chiloteii in compania unui domn mai rumenit? Tinerii mizeaza, in ziua de azi, pe sex-appeal-ul care le va fi parola si panaceu. Descopera devreme ca fragezimea e un combustibil bun. Si din nefericire, multe dintre cazurile de relatii despuiate cu parintii adoptivi sunt consimtite cu o comoditate patologica.
Stereotipii ridicole ineaca piata mondena. Moda penibila a parintilor care vor sa para mai sexy decat copilul nu face decat sa dea idei maladive ambelor generatii, deopotriva. Mama vrea sa le spui colegilor ca e sora ta si ca mama voastra comuna a murit sau traieste in Mexic. Tatal sta in maiou cu gaurele la petrecerea fiului sau si-si dospeste muschii in fata elevelor imbibate-n visinata, laudandu-se cu ispravi de cand era el fundas la FC Avantul. Ba chiar face si vreo trei flotari, pentru cine inca mai are dubii.
Amintindu-si ce sexy e Michael Douglas la batranete, adolescenta se amorezeaza prosteste de tatal prietenului ei, in timp ce asta mic cauta remedii naturiste pentru marele soc: o da pe cocaina sau se face gay, in cel mai bun caz. Asa au aparut parodiile dupa tragediile grecesti. Prietena baiatului, pe care el o credea virgina, rasare intr-o zi in patul tatalui lui. Adolescentul scoate flacari pe nas, dupa ce – in atatea luni de caraghioasa rabdare – le scosese din pantaloni. Iar explicatia ei e pura cum ii e si buza, ca fraga: „Din pacate, tu semeni cu maica-ta, ce sa-ti fac…“. De la acest punct incolo, Oedip, Laios si Iocasta n-au decat sa-si faca de cap. Sigmund Freud cu atat mai mult.

Puteți susține Campania Alături de Simona Catrina făcând donații AICI.

Articol publicat in Revista Tango nr. 28, octombrie 2007

  • Credit: Getty Images
  • Title: 200470762-007
Categorii:
Dosar · Simona Catrina

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *