În primăvara acestui an, celebra mezzosoprană Ruxandra Donose a debutat ca scriitoare, publicând la Editura Cărțile Tango, volumul de texte scurte intitulat Pe:trecere. Peste doar câteva luni, cartea a fost tradusă și publicată și în limba engleză, ca primă carte a editurii londoneze Tango Publishing, în traducerea lui Matthew McMillan. Lansarea a fost celebrată printr-un eveniment de excepție, care, pe data de 20 iunie 2026, a umplut sala Institutului Cultural Român din Londra cu iubitori ai scrisului și ai muzicii autentice. Dialogurile pline de farmec au fost intercalate cu momente muzicale susținute de Ruxandra Donose și pianistul Sergiu Tuhuțiu, într-o împletire artistică ce a urmat ritmul și tematica celor cinci capitole ale cărții:
Capitolul 1. Uimirea – Wonder; Muzică: Gheorghe Dima – A venit un lup din crâng
Capitolul 2. Țara de unde vii – Homeland; Muzică: Tiberiu Brediceanu – Bagă Doamne Luna-n nor
Capitolul 3. Dragostea – Love Muzică: Georges Bizet – Habanera
Capitolul 4. Timpul – Time Muzică: Edmond Deda – Mă mai gândesc la dumneata
Capitolul 5. Muzica – Music
Muzică: Irving Berlin – I love a piano
Victor Herbert – Art is calling for me
Transcriem mai jos câteva replici relevante din conversația plină de farmec prefațată de directoarea ICR Londra, Aura Woodward, și continuată apoi cu schimburi de replici între autoarea Ruxandra Donose, invitata specială, soprana Nelly Miricioiu, traducătorul Matthew McMillan și editoarea Alice Năstase Buciuta, care a moderat dialogul.
Aura Woodward: Doamnelor și domnilor, bună ziua și un călduros bun venit. Este cu adevărat minunat să vă avem alături în această sâmbătă. Numele Ruxandrei Donose este sinonim cu muzica. Distinsă mezzosoprană, apreciată pentru măiestria sa în stilul bel canto, a cântat pe scene precum Opera de Stat din Viena, Covent Garden și Opera din Paris, pentru a numi doar câteva dintre acestea. Astăzi însă o celebrăm în calitate de scriitoare. Volumul său de debut, Pass:ages (Pe:trecere în română), este în centrul întâlnirii noastre. Alături de ea se află traducătorul său, Matthew McMillan, și editoarea cărții, o membră foarte iubită a comunității românești din Marea Britanie, Alice Năstase Buciuta. Conversațiile noastre de astăzi vor fi minunat presărate cu momente muzicale. Suntem încântați să o avem alături și pe renumita soprană Nelly Miricioiu, a cărei carieră inspirațională a purtat-o pe cele mai importante scene de operă din lume. De asemenea, ne vom bucura de interpretările pianistice ale lui Sergiu Tuhuțiu, partenerul de scenă de lungă durată al Ruxandrei Donose — un artist versatil care îmbină cariera concertistică cu activitatea de compozitor, fotograf, producător muzical și scriitor. Suntem în companie excelentă.
Alice Năstase Buciuta: Mă simt profund recunoscătoare să fiu aici, înconjurată de oameni pe care îi admir și îi iubesc. Înainte de a-i prezenta, permiteți-mi să vă spun pe scurt că sunt jurnalistă română, fondatoarea proiectului Inimile Vorbesc Românește și, mai recent, a Radio Metronom Londra. Odată cu această primă carte tradusă în limba engleză, îmi extind oficial cariera de editor și aici, în Regatul Unit, prin editura Tango Publishing. Sunt incredibil de mândră să anunț acest lucru într-un loc atât de special și mulțumesc doamnei Aura Woodward și întregii echipe a Institutului Cultural Român.
Aseară am avut privilegiul de a o vedea pe Ruxandra Donose interpretând rolul său din Don Carlo la Grange Park Opera. A fost absolut uluitoare. Vocea ei magnifică și unică a fost completată de o interpretare scenică de o forță și eleganță extraordinare în foarte dificilul rol al principesei Eboli. După spectacol, am vorbit cu tenorul Otar Jorjikia, interpretul lui Don Carlo și el mi-a confirmat ceva despre Ruxandra ce observasem deja din plin în timpul colaborării la această carte, lucrând alături de ea și de Matthew McMillan: că este atât de nobilă și blândă în tot ceea ce face, nu doar extraordinar de talentată ca artistă. De aceea, mă bucur mult că veți avea ocazia să o cunoașteți mai bine în cadrul acestui eveniment.
În ceea ce îl privește pe Matthew McMillan, un filolog talentat, l-am invitat inițial să lucreze la traducerile în engleză ale operei Ninei Cassian. Însă cartea Ruxandrei Donose a devenit o prioritate și o urgență, așa că am finalizat-o mai întâi pe aceasta. Matthew este jurnalist și scriitor, cu o bogată experiență editorială la Red Bee Media și BBC. Este și muzician, ceea ce l-a făcut un membru de neprețuit al echipei noastre.
Este aici în sală și Sergiu Tuhuțiu, un pianist strălucit, creatorul unor proiecte muzicale extrem de originale și profesor la Universitatea Națională de Muzică din București. Aș adăuga că a venit aici din timpul și pe cheltuiala sa proprie, doar pentru a-i fi alături Ruxandrei, subliniind astfel că nu este doar un mare artist, ci și un om nobil și un prieten devotat.
Iar Nelly Miricioiu — ultima în această prezentare, dar mereu prima în inima mea — este o soprană legendară și o profesoară extraordinară. Dincolo de izbânzile sale profesionale, aleg să spun despre Nelly Miricioiu că, într-un mod splendid și foarte neobișnuit, este o persoană complet lipsită de invidie sau răutate. Este o prezență puternică și totodată eterică, mereu pregătită să aducă lumină în această lume.
Alături de noi în public se află și un alt membru al echipei noastre, Liviu Valentino Petre, un tânăr și foarte talentat designer stabilit în Glasgow, creatorul coperților superbe ale acestei cărți, care a călătorit aici special pentru acest eveniment.
* Iubirea pentru literatură
Ruxandra Donose: În primul rând, doresc să spun cât de recunoscătoare sunt Institutului Cultural Român pentru găzduirea acestui eveniment. Îi sunt recunoscătoare lui Nelly pentru că este aici, lui Alice, care este inima acestui proiect, și lui Matthew pentru tot ajutorul, intuiția și răbdarea sa. Mulțumesc, Liviu, pentru o copertă cu adevărat frumoasă. Și mulțumesc tuturor celor prezenți — sunteți prieteni buni, colegi și oameni pe care îi admir foarte mult. Din toată inima, îi mulțumesc lui Sergiu. Muzica pe care o facem împreună ne leagă atât de profund, încât îmi este greu să-mi imaginez că aș putea-o face cu altcineva. Astăzi vom interpreta piese care au legătură cu titlurile capitolelor cărții.
În ceea ce privește scrisul, am avut această pasiune toată viața. Încă din copilărie îmi amintesc că mergeam spre școală și mă gândeam la cartea pe care aveam să o scriu. Am ținut mereu un jurnal și am scris pentru diverse publicații, dar textele care au alcătuit această carte au început să fie scrise acum trei ani și jumătate și, iată, am ajuns aici…
Nelly Miricioiu: Și eu am iubit literatura și am scris încă din copilărie. De fapt, mi-am notat câteva gânduri despre asta:
Când eram fetițe, ne jucam cu păpușile și ne lăsam imaginația să zboare, creând lumi ale unor mici petreceri de ceai și ale unor oaspeți dragi adunați să împartă o linguriță de dulceață – acea atât de iubită gustare românească, undeva între gem și marmeladă, a cărei savoare dulce este țesută în însăși fibra amintirilor copilăriei.
Ca adulte, am devenit artiste, însă, în multe privințe, scena a rămas aceeași. Continuăm să invităm oamenii în lumi create de noi – lumi modelate de muzică, costume, imaginație fără limite și emoție profundă. Este, poate, o altă formă de dulceață: un dar al gustului dulce, al uimirii și al poveștilor captivante.
Când am întâlnit-o pentru prima dată pe Ruxandra la Metropolitan Opera, ea își împărtășea deja propria dulceață cu noi toți – prin vocea sa catifelată, prin timbrul cald și inconfundabil al său de mezzosoprană și prin sinceritatea și frumusețea artei sale. Acum, ne invită și mai adânc în lumea ei, oferindu-ne o colecție de mici povești, fiecare spusă cu aceeași generozitate, imaginație și căldură sufletească.
Pe scenă traversăm producții intense, iar când coborâm de pe scenă avem nevoie de o supapă. Avem nevoie de o carte care să ne ajute să procesăm acele emoții. Scrisul devine acel cel mai bun prieten cu care le împărtășim.
Matthew McMillan: În primul rând, mulțumesc pentru încrederea acordată și pentru șansa de a împărți scena cu atâtea talente extraordinare. Nu cred că procesul traducerii propriu-zise a fost diferit în funcție de decorul textelor, deși cartea cuprinde atât pagini cu un profund specific românesc, cât și povești cu o respirație mai internațională. Totuși, a fost fascinant să citesc despre experiența Londrei din perspectiva cuiva care a trăit și a lucrat aici mult timp, dar nu s-a născut aici. Londonezii nativi uită adesea câte perspective diferite oferă și modelează acest oraș. Munca atentă de a reda aceste nuanțe emoționale și de a face traducerea să sune coerent și natural mi-a oferit foarte multe satisfacții.
Ruxandra Donose: Așa cum a spus foarte bine Nelly, noi trăim pe scenă foarte multe vieți — vieți pe care nu le-am putea trăi în realitate. Trecem prin iubiri, prin morți, uneori chiar ucidem pe scenă… toate acestea ajută un artist adevărat să se cunoască mai bine. Când sapi în interiorul tău, descoperi tot felul de lucruri. Uneori cobori de pe scenă și vrei pur și simplu să continui această descoperire, iar scrisul devine o continuare firească a explorării interioare. Trebuie să trăiești toate aceste momente pe deplin, să le lași să se vindece pe unele și, în cele din urmă, să te bucuri de această viață bogată.
* Umorul din carte
Matthew McMillan: Întrebarea pe care Ruxandra mi-a pus-o cel mai des a fost: „Este asta amuzantă în engleză?” Și chiar era, de cele mai multe ori. Englezii cred în mod obișnuit că ei dețin monopolul asupra umorului sec, însă eu, având o parteneră româncă și cunoscând mulți români, am descoperit o suprapunere remarcabilă între simțurile noastre ale umorului. Sobrietatea ironică și absurdul fermecător se regăsesc din plin și în această carte. Iar procesul în sine a fost memorabil — lucram la miezul nopții pe Zoom sau când Ruxandra aștepta prin aeroporturi și gări.
Nelly Miricioiu: Eu văd umorul din carte într-o dimensiune puțin diferită, pentru că știu ce se află în spatele cortinei. Chiar și atunci când facem o glumă și râdem, de multe ori aceasta vine dintr-un colț foarte dureros. Am găsit intensitatea și imaginația extraordinar de frumoase. Cartea oferă o privire rară și primitoare în viața unui artist. O recomand tuturor; iar pentru a-i înțelege pe deplin umorul, trebuie să înțelegi puțin și istoria noastră și cine suntem noi, românii.
* Muzicalitatea…
Nelly Miricioiu: Când am aflat că sunt soprană am plâns toată noaptea. Aș fi vrut să fiu mezzosoprană.
Ruxandra Donose: Când eram copil și am început școala de muzică, am fost repartizată la vocea a doua și am fost foarte dezamăgită. Credeam că nu este la fel de bună ca prima voce. Dar, în timp, realizezi că mezzosoprana este cea care ține armonia. Nu am regretat niciodată că sunt mezzosoprană; acest lucru îmi permite să interpretez personaje incredibil de complexe și profund umane, care greșesc și învață.
Matthew McMillan: Lucrul la această carte a fost foarte instinctiv. Așa cum ai un instinct pentru ceea ce sună corect emoțional în muzică, am aplicat același instinct și cuvintelor. Textul trebuia să aibă ritm, naturalețe și rezonanță emoțională în engleză, la fel cum avea în română.
*Ilustrațiile originale create de Gigi Căciuleanu
Ruxandra Donose: Gigi Căciuleanu este o personalitate extrem de complexă — coregraf celebru, regizor și artist vizual. M-am simțit profund onorată când a acceptat să realizeze aceste desene. Am ales împreună un limbaj simplu și simbolic, bazat pe linii puternice negre și roșii. După cum a scris atât de frumos:
„A trasa linii, pe hârtie, în spațiul real sau virtual, a cânta, a dansa… Este o ACEEAȘI lume a liniilor: curbe, frânte sau drepte, ondulate, întortocheate…
Litera și vorba, vocea și mișcarea sunt înșiruiri, construcții de linii: Desene. Poeme. Note pe partituri muzicale. Scrisori.
Precum meandrele unui fluviu, valurile mărilor, dansul norilor sau orbitele cosmice, drumurile noastre sunt și ele linii. Prin viață, în minte, în suflet… Care pot revela tot atâtea adevăruri pe câte lucruri tăinuiesc. Aceste ascunzișuri à double sens sunt metaforele. Care formează și prețiosul material al viselor” – Gigi Căciuleanu
* Cartea Ruxandrei Donose într-un singur cuvânt, într-o singură propoziție sau într-o respirație
Alice Năstase Buciuta: Provocatoare.
Nelly Miricioiu: Umană.
Matthew McMillan: O culegere de texte ca niște mici delicatese, complexe și rafinate.
Liviu Valentino Petre: Multidisciplinară. Este o frumoasă întâlnire și traversare a mai multor forme de artă. Rolul meu a fost doar să respect frumusețea care exista deja. A fost o adevărată onoare să lucrez pentru această carte.
Întâlnirea de la Institutul Cultural Român din Londra s-a încheiat în aplauzele și ovațiile prelungite ale unui public cucerit de magia cuvintelor și a muzicii desăvârșite. Ruxandra Donose a dat apoi autografe, dăruind cititorilor nu doar o semnătură pe o carte-bijuterie, ci și o fărâmă din acea „dulceață” a sufletului ei.
A fost o seară londoneză ca o pe:trecere de neuitat…
Fotografii de Paul Buciuta
