Conform statisticii, in Romania, la 1000 de barbati, exista 1040 de femei. Sa zicem ca 1000 de femei devin perechile esantionului de 1000 de barbati. Ce vor face insa cele 40, ramase neconsolate? Singurul lucru care mai poate fi facut: sa aleaga pe cei alesi deja.
Acum, daca ai inteles cum stau lucrurile, nu mai poti vorbi despre "triunghiul conjugal" ca despre o napasta care pica, obligatoriu, pe capul altora. Practic, in orice zi, oricare dintre femeile "cuplate" cu cineva poate fi eliminata din joc.
Barbatul insurat – un gablontz la indemana
Mai devreme sau mai tarziu, orice femeie ramasa singura isi cere drepturile la normalitate. Asta inseamna ca singuratatea are si ea rostul ei, atata vreme cat te simti bine in pielea ta. Ori, daca nu esti nici maicuta, nici complexata, nu-ti ramane decat sa vezi la ce cota de seductie te afli. Iti indrepti atentia catre un barbat insurat. Pentru ca:
1. ei sunt peste tot;
2. tu ai nevoie de discretie (nici el n-are nici un interes sa-si aprinda capite-n cap!).
Pe urma, daca abia ai scapat de alta napasta, doar n-o sa te complici infruntind vicisitudinile bucatariei. El vine si pleaca – sa-i faca nevasta-sa clatite, tu ai nevoie de libertate! Il astepti o data – de doua ori pe saptamana, ascultati muzica, stati de vorba, faceti dragoste. Febrilitatea asteptarii e chiar mai frisonanta decat intalnirea in sine: ai grija cum arati, aranjezi camera – o floare, o lumina colorata, un parfum afrodisiac – o adevarata sarbatoare, ce mai! A, da! In week-end, el nu poate lipsi de acasa… Si nici de sarbatori… Si ce daca? Doar n-o sa-l lasi sa te sufoce! Abia are timp nevasta-sa sa-l isterizeze si el… el se va gandi tot timpul numai la tine…
Cronica unui divort anuntat
Cand un barbat ajunge sa aiba o relatie extraconjugala, inseamna ca scenariul nefericirii lui a fost expus: e neinteles de o nevasta care mai e si cicalitoare, si geloasa, si certareata, si cu care, in general, nu mai are nimic de impartit, nici macar perna. In momentul asta – a naibii coincidenta – intri tu! Taman la timp cat sa nu mai ramana nimic din el. Il asculti cat e de nefericit si il asculti, mai ales cand iti spune ce mult insemni tu pentru el. Si, desi tie iti ajunge norocul care a picat pe capul tau, culmea e ca el se inflameaza, de la o zi la alta. Si, dintr-un bob de aur, unde nu te pomenesti cu ditamai zacamantul! Ca el nu mai poate trai fara tine si ca va divorta curand, asta-i sigur. Ba, chiar ar vrea si un copil de la tine, chiar daca mai are si acasa vreo doi – acum, e altceva: esti femeia vietii lui si uite ce tarziu te-a intalnit, fir-ar el de destin sa fie! Incepi sa te gandesti si tu la destinul tau – uite ca, desi nu-ti mai trecea prin cap ca vei mai trai o mare poveste de dragoste, ce ii e scris omului, dupa colt se asteapta!
A spus ca divorteaza. De ce mai sta duminica acasa?
Credeai ca va fi o aventura efemera, atat cat sa depasesti zilele mai proaste… Si iata-te iubind nebuneste omul care a intrat in viata ta! Timpul fara el este greu de indurat. Abia astepti sa intre pe usa, sa te ia in brate si sa-ti spuna ce mult te iubeste. Dar de s-o fi incapatanat sa stea inchis in casa, duminica? Doar a zis ca divorteaza, ce-si mai pierde vremea acolo? Pesemne ca se cearta… sau pregateste terenul pentru o ruptura fara scandaluri… Primele sarbatori inseamna si primele absente de langa tine. Si nu intelegi nimic – de ce trebuia sa ramana intr-o familie pe care oricum a zis ca o paraseste, de ce si-a asteptat soacra la gara, de ce si-a insotit nevasta la dentist?
Daca prima cearta s-a produs, restul nu e decat o chestiune de rutina. Faci presiuni asupra lui, amenintandu-l cu despartirea – de fapt, incerci o tactica de recuperare. Desi incepi sa intelegi ca el trage, inexplicabil, de timp nu poti crede ca te-a mintit. Si, daca n-a mintit, de ce nu divorteaza o data?…
Ce regreti: ca l-ai iubit sau ca l-ai crezut?
Cand cufarul asteptarilor a adunat ani buni, isi dai seama ca nu ai parte nici de casnicia promisa, nici de iubirea visata. Ti le-a facut tandari pe-amandoua. El doarme linistit. Tu, nu. Lui ii este bine: casa-i casa, distractia, distractie! Tie ce-ti ramane? Umbra promisiunilor de altadata, a juramintelor de dragoste eterna? Sau nebunia barbatului care ti-a ravasit viata, luandu-te ostatica intr-un spatiu atemporal? Ce sa regreti mai intai: ca l-ai iubit sau ca l-ai crezut?
Daca intelepciunea nu ar fi intotdeauna tarzie, am afla la timp ca, in dragoste, conteaza clipa. Orice calcul pe termen lung este pagubos. Un barbat indragostit nu minte neaparat cand isi jura cate-n luna si-n stele. Atat doar ca el nu va intarzia prea mult in acest paradis. Si nu regreta prea tare ca n-ai ajuns cu el la ofiterul Starii Civile! O data devenita "nevasta", alta femeie singura isi va astepta randul la… sperante!
“Eu am divortat pentru el, el n-a divortat pentru mine…”
Mirela Toma, din Cluj, si-a trait adolescenta la 34 de ani. Adica atunci cind cuvantul “divort” a incetat s-o mai inspaiminte. Dar pina la demararea procedurii juridice, a existat un motiv convingator: un alt barbat…
“Ma casatorisem la 18 ani cu un barbat interesant, dar cu o reputatie proasta. Era cu 15 ani mai mare ca mine, avusese zeci de femei, avea si ceva bani, avea o functie… Parintii mei ma tineau din scurt si nu-mi dadeau voie sa ies nicaieri, in afara serviciului. Dupa ce-am luat bacalaureatul, mi-am gasit un post de laboranta in Cluj. Acolo l-am cunoscut pe Sandu, era chimist si sef de sectie. Faptul ca s-a indragostit de mine ma flata. El era un domn, un romantic. Era foarte abil si, pe nesimtite, m-a imbrobodit cu declaratii.
M-am maritat cu el impotriva vointei parintilor si am continuat sa convietuim, vreo 16 ani, tot de gura alor mei: o data luat, nu mai erau de acord sa-l las. De ce voiam sa-l las? Pentru ca ma insela! Si foarte des… Viata devenise un compromis gretos. La inceputul casniciei, cind inca mai aveam o incredere oarba in el, am facut si un copil.
V-am spus toate astea ca sa intelegeti mai bine de ce am renuntat la stabilitatea unei casnicii ca sa devin, ulterior, o femeie singura care traieste cu un barbat insurat.
Pe Istvan l-am cunoscut cind aveam 34 de ani. Pina atunci, nu-mi inselasem sotul niciodata, desi el o facea de cite ori avea ocazia. Nu credeam ca sint in stare sa-l tratez cu aceeasi moneda. Consideram ca “nu se cade” ca o femeie sa gindeasca asa. Dar Istvan m-a fascinat, a fost o dragoste nebuneasca. Linga el am invatat ce e tandretea si m-a dezinhibat complet. M-a scapat de prejudecatile cu care traisem atitia ani. Abia atunci am inteles ce inseamna un barbat sexy, seducator, cald…
Sandu fusese foarte sobru in casnicie, chiar si in sex. Facea dragoste doar cu lumina stinsa si foarte clasic… nu stiu cum sa va spun. Asta nu pentru ca era prea moral, numai ca pe mine nu voia sa ma “invete la prostii”. Ma tinea sub un clopot de sticla. Istvan mi-a deschis ochii si m-am indragostit atit de tare de el, incit am decis sa renunt la casnicia mea stresanta si plictisitoare. N-a fost usor: s-au opus parintii, am avut scandaluri mari, ne-am certat pe custodia copilului… Dar pina la urma am reusit. Am cistigat.
Asa a inceput “povestea” cu Istvan. Eu am divortat pentru el, DAR… el n-a divortat pentru mine… Continua sa mearga seara acasa la el, ceea ce ma exaspera. Atunci cind eu am introdus divortul meu, el imi jurase ca va face acelasi lucru. De-aici a inceput circul, intelegeti? Eu il bateam la cap, el se supara si, mai grav, gasea mereu motive sa amine divortul. Ba ca nevasta-sa e bolnava, ba ca taica-su a avut o criza de inima, ba ca baietelul lui tocmai intra in perioada tezelor…
Odata, nemaistiind ce sa inventeze, mi-a spus ca nevasta lui era in spital, ca avea complicatii grave la rinichi si ca n-o mai duce mult… Tin minte ca am avut chiar o criza de remuscari si chiar am plins, amindoi… Nu mai departe de a doua zi, mi-a spus cineva ca a vazut-o pe sotia lui bine-mersi, carind copilul de mina prin Manastur (cartier din Cluj, n.r.)… L-am luat la sigur pe Istvan si n-a mai avut cum sa dea inapoi… Atunci am inteles un adevar crunt: el nu va divorta niciodata pentru mine… Ne-am despartit la scurt timp.
De atunci, am mai avut citeva relatii amarite, dar viata mea a fost o nuca seaca. Si azi ma intreb daca am facut bine ca am divortat pentru Istvan. Nu pentru ca sotul meu n-ar fi meritat-o, dar pina la urma puteam sta cu el macar de dragul copilului, pentru ca nu era un barbat incomod. Asa am primit eu cea mai dramatica lectie de viata: orice poti sa crezi, dar nu promisiunile unui barbat insurat. El poate avea bune intentii, dar e prea las sa le duca la indeplinire”…
”Barbatii ALTORA nu-si lasa nevestele!”
Iuliana F. din Ploiesti are 32 de ani si este profesoara de engleza. E o femeie frumoasa, care se straduieste sa zimbeasca mai des decit o indeamna sufletul.
“Am fost timp de sase ani amanta unui barbat insurat, pe care l-am iubit nebuneste. El m-a adorat, pur si simplu. Am trait o poveste fabuloasa, incredibila, o poveste furata de la viata. Mi-am dorit din tot sufletul sa raminem impreuna, dar, oricit de mult m-ar fi iubit, n-a fost in stare sa-si lase nevasta pentru mine. Atunci am ajuns la concluzia ca barbatii insurati nu-si parasesc niciodata nevestele si am jurat sa nu ma mai lovesc cu fruntea de acelasi prag. Niciodata. M-am vindecat greu, l-am uitat abia dupa citiva ani si uneori si acum mi-e dor de el. Cind mi-au mai trecut oful si furia mi s-a intimplat sa ma indragostesc din nou. Nu chiar la fel de nabadaios, dar tot iubire a fost. Intilnisem, in sfirsit, un om liber, un barbat bun si frumos si tinar. Ne-am casatorit cu nunta, nasi, luminari si tambalau. Mariajul nostru a durat patru ani. Cu un an inainte de a ne desparti el si-a gasit pe altcineva. Am aflat foarte curind de povestea lui de amor extraconjugal. Mi-a picat al naibii de prost, dar n-am disperat. Eu stiam ceva de care amanta lui nu avea habar: ca barbatii insurati nu-si lasa niciodata nevestele. Cind m-a anuntat ca divorteaza, vestea m-a traznit in moalele capului. Barbatii altora nu-si lasa nevestele, oricit de indragostiti ar fi de amantele lor. Al meu m-a lasat!”
“Se jura ca nevasta lui e labila psihic si ca o va parasi”…
Corina Gheorghe (Constanta, 41 de ani), arata acum cu vreo zece ani mai in virsta, dupa ce a parcurs vremuri in care arata cu zece ani mai tinara decit era! Totul era o chestiune de stare, de confort sufletesc. Nu s-a casatorit niciodata pentru ca a traversat numai povesti imposibile. Asa a fost sa fie.
“In timpul facultatii, in Bucuresti, am avut un singur prieten. Care, dupa ce ne-am luat licenta, a ales sa mearga in Brasov, orasul lui de bastina. Ne iubiseram cinci ani si, tocmai cind eu credeam ca ma va cere de nevasta, ne-am despartit. Aveam deja 25 de ani si, de disperare, m-am trezit implicata intr-o relatie cu un barbat insurat, cu mult mai mare ca mine. Marturisesc ca nu l-am iubit, mi-a fost de ajutor numai ca sa-l uit pe prietenul meu din facultate. S-a incheiat si relatia asta, si altele care au urmat. La fel de precare.
Cind aveam 36 de ani, am inceput o poveste superba, incredibila, cu Dan, un coleg de serviciu. Totul ar fi fost perfect, dar… (ati ghicit) era si el insurat. Totusi, relatia noastra a inceput sub semnul sperantei. Mi-a spus ca familia lui e pe duca. Avea doi copii, dar nu se intelegea “deloc” cu sotia. Cel putin asa spunea el. Argumentul suprem a venit intr-o zi cind mi-a spus ca nevasta lui are grave deficiente psihice. Si ca nu mai poate sta cu ea. Am decis impreuna ca, atunci cind se vor desparti, sa crestem impreuna copiii lui, pe care ii indragisem si eu. N-aveam copiii mei, dar eram capabila de orice de dragul lui. Ba chiar, indragostit si nebun, mi-a propus sa avem si copilul NOSTRU, sa-i crestem pe toti laolalta… Era un vis frumos.
L-am luat in serios si, cum sa va spun, n-am mai fost prudenta si m-am trezit insarcinata… La inceput m-am bucurat. Am crezut ca acesta va fi argumentul decisiv si va divorta. Dar el s-a facut alb la fata, cind a auzit. A ezitat, a spus ca ar trebui sa ne mai gindim… Pe scurt, n-avea curaj. Eram deja de trei ani impreuna si el inca oscila, amina verdictul, se fofila… Sarcina mea avansa si eram deja in luna a patra cind si-a luat inima in dinti (daca aia se putea numi inima) si mi-a spus ca nu poate divorta, ca ar avea-o pe sotia lui pe constiinta – ca, daca ar parasi-o, ea s-ar sinucide, pentru ca e labila psihic. Si ca nu si-ar ierta-o niciodata daca…
Am plins in nestire. Mi-a promis ca vom avea grija de copilul nostru, dar nu va locui cu noi… Innebunita si inspaimintata de consecinte, am facut un lucru oribil: am aranjat cu un medic sa fac un chiuretaj in luna a patra. A fost greu si m-a traumatizat fizic si psihic… Dupa asta, l-am parasit pe Dan. Nu mai puteam sa-l privesc in ochi. Il uram. Si azi mai pling dupa copilul nostru… De ce n-a avut curaj? Ne iubeam atit de mult… Ce viata duce acum cu o femeie pe care n-o iubeste? E si azi insurat cu ea…”.
