Daca in cautarea lui Dumnezeu, spiritele inalte intra in asceza, printr-o viata traita in reflexie, departe de lume, ”apostolii” internetului aleg o alta cale – agresiunea informatica. Exista mesaje prin care ”net_apostolul” ne transmite o suita de fotografii pufoase si roz din care nu lipsesc nici ingerasii, nici eroii biblici, supusi unei trivializari fara frontiere. Pana aici, ati spune, nimic malign.
Dupa receptionarea unor mesaje melo si fotografii sclipicioase prin care triunghiul iubire – lumina – adevar iti da sentimentul unei solidaritati globale intru iubirea de Dumnezeu apare santajul religios: obligativitatea retransmiterii mesajului la 10 – 50 de persoane, chiar daca in lista de prieteni numeri doar 6 prieteni. Spre final, net_apostolul manifesta indulgenta, promitandu-ti ca transmiterea mesajului la 5 persoane iti indeplineste o dorinta peste o zi, la 10 persoane, peste o ora precis. Si asta este doar versiunea soft.
Mai exista si tipul de prozelitism online agresiv, unde imaginile edenice si celeste intra intr-o profunda incongruenta cu blesteme ca la usa cortului, proliferate si stropsite la finalul textului. Adicatelea ca un amendament la decalog, ti se imputa marele pacat de a nu retransmite mesajul ”divin”. Automat, nesupunerea duce la pedeapsa: vei muri tu, mama, tata sau pisica, chiar daca unul dintre ei nu este utilizator net.
Cunosc o fetita (pentru mine, copiii mai pastreaza pe umeri mugurii de la aripile de inger) care a culpabilizat, zile intregi, ca a sters un mesaj de gen si nu l – a retransmis la alti copii, nimeni din familie nereusind sa o convinga de perversitatea spam – urilor.
Ii intreb pe acesti net_apostoli, aspiranti la constructia site-urilor www.acatistul.ro, www.liturghiadevineri.ro sau www.pomelnicul.ro, cui serveste aceasta trivializare. Cat de autentic poate arde o lumanare virtuala, fata de lumanarea de ceara careia ii sfaraie ata in biserica. Diseminare cu biciul online, rapid, operativ, printr-un singur click.
Citeam undeva o povestioara despre doi calatori care parcurgeau un drum anevoios de munte, tarandu-si crucile lungi si grele in spate. La un moment dat, unul dintre ei isi taie din cruce, pasul lui devenind mai saltaret, povara mai usoara. Celalat drumet se chinuia in continuare cu crucea lunga in spate. Drumul celor doi ducea la o prapastie. Doar unul dintre ei a reusit sa traverseze prapastia facand punte din cruce, si, bineinteles, nu calatorul cu crucea taiata. Nu exista scurtaturi in evolutia noastra spirituala, cu atat mai mult nu prin click-uri din fata computerului, dintr-un scaun ergonomic.
Daca mai primiti asemenea mesaje, cititi – le cu atitudine prietenos – obiectiva si indulgenta, nu vi se va indeplini nicio dorinta daca le retransmiteti, maxim, aceea ca un prieten sa va scoata definitiv din lista.
