Loredana Latiș: Pentru mine cel mai dureros lucru a fost că mama mea a permis ca eu și sora mea să fim abuzate

Inițiatoarea campaniei STOP abuz, START ocrotire!, președinta asociației române de coaching – Loredana Latiș – a demarat proiectul său prin propria sa mărturisire dureroasă, curajoasă: ea însăși a fost supusă abuzului sexual în întreaga copilărie. Povestea anilor săi cumpliți, petrecuți în casă cu un tată vitreg abuziv și o mamă care a preferat să nu știe că fiicele sale trec, noapte de noapte, prin coșmaruri care ies de pe tărâmul viselor și ajung în viața reală, e punctul de plecare al unei revoluții a demascării și a stopării abuzului comis față de cei mici.
Am stat de vorbă în casa ei frumoasă, elegantă, în care Loredana a primit, drept colocatari iubiți și răsfățați, șase pisici salvate de la pericolele străzii. Am povestit și, câteodată, vă mărturisesc că am plâns amândouă.

Alice Năstase Buciuta: Loredana, există statistici legate de numărul copiilor abuzați în țara noastră?
Loredana Latiș: Nu există date foarte precise, pentru că majoritatea cazurilor rămân nedemascate. Există, totuși, anumite date, de pe flyerele făcute de poliţia din Prahova, strict pentru abuzuri sexuale, am aflat una din cinci fetiţe şi unul din cinci băieţi sunt abuzaţi sexual.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Este unul dintre abuzurile cu repercusiuni cumplite…
LOREDANA LATIȘ: Știind că nu se pot face comparații, în mod subiectiv, pentru că am trecut prin asta, sunt tentată să cred că dintre toate abuzurile acesta este cel mai grav, pentru că afectează însuși fundamentul vieții. Eu am trecut prin el şi, din acest motiv, i-am urât de moarte pe amândoi părinţii mei. Copil fiind, nu prea am ştiut cum să gestionez o asemenea situație. Pe de o parte îți urăşti părinții, dar, pe de altă parte, nu-i urăşti, că sunt părinţii tăi. Și atunci dezvolți o lume paralelă în capul tău, te minți că ai niște părinți ok, că e ok așa cum este sau cum a fost și asta e cel mai grav, pentru că nu e ok deloc să se întâmple așa ceva!
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Explică-mi cum s-au întâmplat lucrurile, ce sunt părinţii tăi care te-au crescut?
LOREDANA LATIȘ: Mama a fost contabil, iar tatăl vitreg a fost instalator.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Cum a ajuns tatăl vostru?
LOREDANA LATIȘ: Părinţii mei naturali s-au despărţit. Mama mea a plecat de la tatăl meu natural, care era alcoolic şi foarte violent. A plecat când eu aveam şase ani. Sora mea mijlocie avea trei ani, iar cealaltă soră, cea mai mică, avea câteva zile, abia o născuse, a plecat din spital. Asta era pe vremea lui Ceauşescu, în anul 1980. Mama a plecat fără nimic, cu trei fetițe după ea. A fost ajutată de un unchi, un cumnat de-al tatălui meu natural, ca să poată să ia o garsonieră, pentru că părinții nu erau divorţaţi legal şi nu aveau voie să aibă două case, în anii aceia. Am plecat, deci, într-o garsonieră, noi, trei copii şi cu ea. Iar de atunci, eu, un copil de șase ani, am preluat rolul de mamă pentru sora mea mai mică, cea abia născută. La vremea respectivă am înţeles situaţia, nu avea încotro. Ea trebuia să se ducă să muncească şi trebuia să stea cineva acasă cu sora mea mai mică. Cu sora mea mijlocie ştiu că stăteau mai mult nişte vecini, în schimb, responsabilitatea celei mici, cu schimbat, mâncat, scos cu căruciorul şi toate cele, mi-a revenit mie. Nici în ziua de azi nu mai sunt în stare să ţin un nou-născut în braţe, mi-e frică de mor şi am patruzeci şi doi de ani, nu mai am şase ani. Mi-au rămas urme foarte profunde, mi se spunea încontinuu, „ai grijă cum îi ții capul, ai grijă să n-o scapi, ai grijă să n-o omori”. Ca să nu mai spun că în anii aceia nu existau pamperşi și toate facilitățile de azi în îngrijirea unui bebeluș. Chiuveta era cât mine de înaltă şi trebuia să o pun acolo şi să o spăl. Îmi aduc aminte cu groază cât de terifiată eram de tot ce trebuia să fac. Acum, ca adult, înţeleg perioada aceea, o accept mai uşor, pentru că aşa a fost situaţia. Trebuia să se ducă să muncească să avem ceva pe masă, că nu aveam nimic, casa era goală.

Nici în ziua de azi nu mai sunt în stare să ţin un nou-născut în braţe, mi-e frică de mor şi am 42 de ani, nu mai am şase ani. Mi se spunea încontinuu, „ai grijă cum îi ții capul, ai grijă să n-o scapi, ai grijă să n-o omori.”

Marea Dragoste/ revistatango.ro: N-aveaţi bunici să vă ajute, n-aveaţi pe nimeni? Cum aţi ajuns în situaţia aceea?
LOREDANA LATIȘ: Din câte îmi aduc aminte de când eram copil, bunica mea, adică mama ei, tot timpul a condamnat-o că a divorţat, îi spunea că femeile serioase nu divorţează. Nici vorbă să o încurajeze. Eram în clasa întâi, dar nu ţin minte absolut nimic legat de școală. Mi-a spus mama că am luat premiu, dar eu habar nu am. Nu am nicio amintire decât cum să îi ţin capul copilului, cum să ţin biberonul, lucruri de genul acesta. Apoi, din garsonieră, ne-am mutat la două camere undeva în Socului. Acolo l-a cunoscut pe tatăl meu vitreg, pe actualul ei soţ, că încă mai sunt împreună. Erau vecini.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Și el un bărbat singur?
LOREDANA LATIȘ: Da, și el divorţase, și ea era divorţată. Era un lucru extraordinar la prima vedere, că s-au întâlnit. Afară e vopsit gardul şi, înăuntru, leopardul. Văzuţi din exterior, eram o familie ok, fără nimic spectaculos.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Avea şi el copii?
LOREDANA LATIȘ: Are doi copii. Nu ştiu în ce stadiu sunt, că nu a ţinut legătura cu ei. Acum,când mă uit în urmă, văd altfel nişte lucruri. El povestea că a fost luat de poliţie şi bătut, că fosta lui soţie l-a reclamat. Acum mă gândesc că este foarte posibil să fi fost reclamat pentru pedofilie. Dar ei s-au cuplat şi de atunci a început calvarul meu. Aveam două camere. Nu mai ştiu care era contextul în care eu ajungeam să dorm cu el noaptea în dormitorul lor, iar mama mea să fie în sufragerie cu una dintre surori sau cu amândouă. Şi nu o dată, ci de foarte multe ori. Anul trecut, când i-am confruntat prima dată, am întrebat-o pe mama mea cum de se întâmpla așa ceva, iar ea mi-a spus că nu se poate, nu e aşa, a negat absolut tot.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Deci spune că nu avea habar de ce se întâmpla.
LOREDANA LATIȘ: Da, neagă tot. Dar eu am și alte amintiri. Știu că o dată chiar am ieşit plângând din dormitor, m-am dus în sufragerie şi m-am aşezat la picioarele ei, iar ea m-a împins cu piciorul şi mi-a spus să mă duc pe canapeaua pe care o aveam tot în sufragerie. Eu aveam, probabil, nouă ani… Abuzurile lui au continuat până pe la vreo cincisprezece, şaisprezece ani.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Însemnând probabil nu violuri propriu-zise, cât…
LOREDANA LATIȘ: Cât tot ce înseamnă parte de mângâiere, de ejaculare, e posibil să fi fost şi un contact anal, dar nu sunt foarte sigură şi foarte conştientă. Adevărul este că nici nu pot să îmi aduc aminte. Mama mea a ştiut, sunt convinsă. Până la un moment dat, am crezut că a bănuit, dar acum cred că ei au avut chiar o formă de înţelegere. Ce mă face să cred asta este faptul că îmi mai aduc aminte nişte experienţe din perioada în care stăteam în Pantelimon. La paisprezece ani ne-am mutat într-o altă locuință, cu un apartament mai mare, cu patru camere. Eu mi-aduc aminte aceeaşi poveste, tot la ei în dormitor, tot noaptea, deci amintirile mele sunt strict legate de noapte, cu el peste mine. Eu adormeam probabil în sufragerie sau la mine în cameră şi el bănuiesc că mă lua şi mă ducea la ei în cameră. Am două sau trei amintiri în care ştiu că mă trezeam noaptea şi, după ce probabil că ejaculase, m-am dus la baie să mă spăl. La noi nu era apă caldă tot timpul şi îmi aduc aminte că o noapte întreagă am stat şi am plâns în hohote în cadă, spălându-mă cu apă rece ca nebuna. Îmi era clar că mama era acasă, iar dimineaţa a apărut să mă certe că am consumat eu toată apa caldă. Sunt nişte amintiri foarte clare. Acum, cu mintea de adult, eu înțeleg că lucrurile s-au întâmplat cu acceptul ei. Oamenii ştiu. La noi în familie au fost mari scandaluri când eram copil, de la unchiul meu, de exemplu. Fratele ei a acuzat-o tot timpul că îl lasă pe Mihai să îşi bată joc de fete, sunt cuvintele lui: de ce îl lași pe Mihai să-și bată joc de fete?
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Deci şi unchiul ştia…
LOREDANA LATIȘ: Da, cu toate că nu ştiu ce văzuse, cum văzuse. Cum am scris şi în denunţul de la poliţie, în care l-am trecut şi pe el, lucrurile acestea se ştiu, în familia ei au mai fost discuţii, iar unchiul meu a făcut de mai multe ori tărăboi, dar și el, la vremea aceea era alcoolic și nu ştiu câtă lume l-a luat în seamă. Pentru că în repetate rânduri mama mea a garantat în faţa tuturor că nu e aşa şi că Mihai, tatăl meu vitreg, este un om extraordinar, un sfânt, care a luat-o pe ea cu trei copii. Acum sunt convinsă că şi vecinii din bloc ştiau, sunt convinsă că eu am spus de foarte mult ori, dar nimeni nu a făcut nimic.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Ce se va întâmpla acum după denunț, ce poate să facă poliţia?
LOREDANA LATIȘ: Din ce mi-a spus avocata, fapta s-a prescris. După cincisprezece ani în care aş fi putut să depun plângere şi nu am făcut-o, din punct de vedere legal fapta s-a prescris, însă avocata mea speră să obţină nişte derogări de la prescriere. El nu mai poate fi judecat, în schimb ancheta poate să aibă loc, ca să se stabilească faptele. E un fel de recompensă morală asupra victimei. Mie mi s-a întâmplat ani de zile, cu sora mea mai mică s-a întâmplat la fel, deci e foarte clar că acesta este un mod de viaţă pentru el. După ce a terminat cu noi, sigur a mai găsit pe altcineva.

Știu că o dată am ieşit plângând din dormitor, m-am dus în sufragerie şi m-am aşezat la picioarele ei, iar ea m-a împins cu piciorul şi mi-a spus să mă duc pe canapeaua pe care o aveam tot în sufragerie. Eu aveam, probabil, nouă ani…

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Cum au încetat abuzurile? De ce?