Face o emisiune la radio, prezintă jurnalul de seară la Pro Tv de 20 de ani, a deschis recent revista online A List Magazine și este mamă fără bonă a doi copii mărișori, căci Aris are treisprezece ani și Alexia face șaisprezece – ceva mai puțin decât anii iubirii și ai căsniciei sale fără cusur cu omul de afaceri Alexandre Eram.
Fotografii PR PRO TV și arhiva personală
Alice Năstase Buciuta: Nu te obosește câteodată ideea că ești un model de succes?
ANDREEA ESCA: Nu mă gândesc deloc la asta. Lucrurile s-au întâmplat într-un fel sau în altul pentru că așa au venit. Întâmplător, viața mea este publică, dar nu este o viață cu mult diferită de a altora care nu apar în ziar sau la televizor.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Când erai mică ce ziceai că te faci?
ANDREEA ESCA: Mi-aș fi dorit foarte mult să mă fac vânzătoare. Îmi place și în ziua de astăzi. De exemplu, când a deschis Alex magazinul Z, acum foarte mulți ani, un magazin cochet pe Calea Victoriei, l-am rugat din suflet să mă lase pe mine să vând sâmbăta și duminica și țin minte că-mi plăcea foarte tare să văd cum cumpără oamenii lucrurile pe care îi sfătuiesc să le ia. Dar, în principiu, am trecut prin toate etapele prin care trec toți copiii, am vrut să mă fac profesoară, apoi doctoriță… Mama mea a fost asistentă medicală la Institutul Oncologic toată viața, mă fascina lumea aceea și mă gândeam să fac medicină, dar pe urmă am abandonat. Mama se ocupa de bolnavi de cancer. Și deși era fascinată de medicină și își dorea foarte mult să facă oamenii să se simtă bine, îmi spunea tot timpul: alege altceva, să te duci într-un mediu care să fie frumos, în care să râzi și să vezi lucruri bune.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: La școală ce îți plăcea?
ANDREEA ESCA: La școală eram un copil conștiincios. Întotdeauna am fost un om foarte muncitor, tenace. Așa am fost educată din familie. A contat și faptul că am făcut înot de performanță. Cred că și asta mi-a schimbat cumva felul în care gândesc. După ce faci un sport de performanță, nu mai poți niciodată să spui: “mergem și noi așa, ca să mergem”. Ci “unde ne ducem, ne ducem ca să câștigăm”. Mama m-a dus la înot ca să fiu mai înaltă și mai sănătoasă, așa că de la șase ani am început să fac înot.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Ți-a plăcut?
ANDREEA ESCA: Nu-mi aduc aminte foarte bine dacă mi-a plăcut sau nu, nu cred că părinții își puneau foarte multe întrebări despre ce le place copiilor să facă. Le dădeau niște teme, iar ei le făceau. Mi-era frică, la început. Știu că profesoara m-a aruncat pur și simplu în apă și atunci urlam „tovarășa, tovarășa, scoate-mă de aici”. Nu m-a scos, dar mi-a dat un băț după care alergam disperată ca un câine. La început nu mai voiam să mă duc, dar am depășit săptămâna aceea critică, după care mi-aduc aminte numai de perioade frumoase, cu toate că nu era deloc un program ușor. Dar partea frumoasă era mai importantă pentru noi. Aveam un profesor de înot de care ne-am îndrăgostit toate fetele. Când aveam vreo zece ani, a plecat din țară împreună cu soția și l-am revăzut abia după treizeci de ani. Mi-a zis că își amintește de mine că râdeam și vorbeam tot timpul, până și sub apă. A fost unul dintre antrenorii despre care nu îmi aduc aminte să mă fi bătut.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: De ce, alții vă băteau?
ANDREEA ESCA: Alții dădeau, da, toți cei pe care i-am avut în continuare. Eu nu știu oameni care să fi făcut performanță altfel în România. Ne dădeau câte una peste fund, ca la cal. Cu șnurul de la fluier, ud, când ne dădeau una peste fundul gol, cu apă, să vezi ce viteză luam! Sau cu șlapul ud… Cel puțin în perioada aceea nu era un alt fel de a-i face pe copii să meargă mai repede decât pot ei natural. Așa era atunci.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Deci nu ești supărată pe metoda asta?
ANDREEA ESCA: Nu. Pe mine nu m-a deranjat. N-am cunoscut alte metode. Mi se părea că nu poți să faci un lucru nenatural prin niște metode naturale. Când nu mai poți, trebuie să se întâmple ceva ca să mai poți. O altă metodă care nu știu dacă funcționa la toți: primeam niște ciocolată, niște bucățele în poleială…Eram ca niște cai dresați să se ridice în două picioare. Eram foarte fericiți când scoteam timpi buni, că primeam ciocolată din aceea. Iar cantonamentele prin țară erau ca niște tabere în care făceam antrenamente de dimineață până seara. Dar erau și orele acelea în care ne jucam și vorbeam prostii. Pentru vremurile acelea în care copiii nu făceau mare lucru, pentru noi era ca în rai. Iar satisfacția pe care o ai când scoți timpul care trebuie, când ești pe podium și iei medalie, e extraordinară.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: De ce ai renunțat?
ANDREEA ESCA: Orice aș fi făcut, atât aveam eu de crescut, nu puteam să fiu mai înaltă, ceea ce contează foarte mult la înot. La un moment dat există niște criterii fizice pe care oamenii trebuie să le aibă pentru un anumit sport, dacă vrei să faci performanță. Iar eu nu mai creșteam, atât eram. La categoria mea de vârstă, fetele erau cu două capete mai înalte decât mine, deci nu mai avea niciun sens. Am renunțat când am terminat școala generală, clasa a opta. După aceea am intrat la un liceu foarte bun.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Ce făcea tata în tot timpul acesta? Ai povestit mai mult despre mama…
ANDREEA ESCA: Tatăl meu lucra în afara Bucureștiului, la Centrala Nucleară de la Cernavodă. Era tot timpul plecat și venea doar în weekend. Tata este un tip foarte sever, foarte riguros. Pe el îl interesa numai ce note am, ce medii am. Mama are o zonă boemă extrem de accentuată, era o visătoare și o avangardistă. Pe ea nu o deranja dacă nu ieșeam pe locul întâi la înot, pe ea o interesa să înot frumos.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Iar tu de partea cui erai?
ANDREEA ESCA: Pentru mine a fost foarte bine că au fost așa. Pe de o parte, mama mi-a dat avântul să fac o mulțime de lucruri pe care nu aș fi avut curajul să le fac, iar tata a ținut hățurile. S-au completat foarte bine pentru mine. Tata era cel care mă ținea pe o linie.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Mama e tot cochetă, aranjată, ca tine?
ANDREEA ESCA: Mama e mult mai cochetă și mai aranjată! Toți colegii mei de liceu și de școală generală mă întreabă ce face mama, nu îi interesează ce fac eu. Mama era blondă, avea părul lung, era scundă, dar foarte bine proporționată, și foarte haioasă. Era foarte prietenoasă și toți copiii veneau la noi. Îi chema pe toți acasă. Mie mi se părea că eu sunt foarte cool că pot să vin cu toți prietenii mei acasă, iar ea știa ea de ce îi cheamă, să vadă ce fac, cine sunt…
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Ți-a fost confidentă când te-ai îndrăgostit?
ANDREEA ESCA: Da, întotdeauna, știe tot și acum. A vrut să dea la teatru când era la liceu, numai că tatăl ei făcuse închisoare politică și nu a vrut să scrie pe hârtiile acelea că a murit, pentru că așa făceau atunci copiii ca să poată să intre la astfel de facultăți. A rămas îndrăgostită de tot ce înseamnă acest mediu artistic.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Bunicul de ce a făcut închisoare?
ANDREEA ESCA: Pentru că era împotriva comuniștilor. A făcut cincisprezece ani de închisoare politică. Eu nu l-am cunoscut, eram foarte mică atunci și a murit la puțină vreme după ce a ieșit din închisoare.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Asta v-a marcat în vreun fel familia?
ANDREEA ESCA: Nu știu, nu am avut acces decât la niște povești. Pe ei însă, da. Bunica mea nu lucra, s-a trezit la 39 de ani singură, cu doi copii, nici nu avea haine cu care să iasă pe stradă, pentru că avea înainte niște haine extrem de elegante, care nu mai erau potrivite vremurilor. Bunica mea nu ieșea fără pălărie din casă. Nu a avut ce să facă, s-a dus și s-a angajat. A lucrat în tot felul de locuri până când a fost angajată la Teatrul Național, unde cunoștea pe cineva. Probabil de aici a luat mama contact cu teatrul.
Până să spună Saizescu ceva, mama i-a zis: uite care e treaba, fata mea nu o să dea la niciun teatru, pentru că eu mi-aș dori să aibă un serviciu la verticală, nu la orizontală. Eu vreau să facă dragoste cu cine îi place ei, nu cu ce regizor trebuie, ca să prindă vreun rol.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Tu nu te-ai gândit să te faci actriță?
Pingback: Andreea Esca, amintire dureroasă din copilărie: ”Ne dădeau câte una peste fund, ca la cal” | Muntenia News
Pingback: Andreea Esca, amintire dureroasă din copilărie: ”Ne dădeau câte una peste fund, ca la cal”