Agnes Toma: Oamenii trebuie sa aleaga intre iubire si adrenalina

Sunt un artist care si-a dezvoltat latura pragmatica

Marea Dragoste / Tango: Cum iti amintesti de anii copilariei, Agnes Toma?

Agnes Toma: Am crescut ca si copil singur al unei mame divortate, dar m-am simtit mereu speciala, pentru ca mama mea era o femeie deosebita, speciala la randul ei. De la ea mostenesc cultul elegantei si gustul pentru frumos, dar si curajul asumarii unor gesturi si decizii curajoase, atunci cand viata ti-o cere. Si tot ea, mama mea speciala, mi-a dat ca zestre ceva ce azi valorizez ca bunul meu cel mai de pret: un capital unic de incredere in sine. Este, cred, cea mai buna mostenire pe care un parinte o poate lasa copiilor sai: constiinta valorii proprii si respectul de sine. Am fost un copil destul de interiorizat, fericit in felul lui. Am avut o copilarie frumoasa, desi am crescut cu regretul de a nu avea frati, surori, motiv pentru care am dezvoltat prietenii. Unele dintre ele au rezistat pana azi.

Marea Dragoste / Tango: Cand ti-ai dat seama ca vrei sa urmezi cariera pe care ai urmat-o?

Agnes Toma: Nici nu stiu cum de mi-a trecut prin cap, pentru ca nu era nimic care sa te stimuleze, adolescent fiind, in aceasta directie. In acei ani tenebrosi de dinainte de ’89 mi-am „facut mana” concepand, lucrand si vanzand colectii prin camine studentesti si oriunde se mai putea face asta, pana am reusit, in 1988, sa ies la rampa cu o colectie intr-o expozitie, ceva gen Fondul Plastic, in cadrul Teatrului Tineretului, colectie care, avand inspiratia de-a o fi lansat chiar in preajma sarbatorilor, a fost cumparata integral. M-am trezit dintr-o data plina de bani cum nu mai fusesem vreodata! Daca pana in acel moment nu vedeam in aceasta activitate ceva pentru viitor, ei bine, acela a fost momentul in care am avut revelatia faptului ca da, as putea sa-mi asum acest drum solitar in care a trebuit sa accept si un oarecare pionierat.

Marea Dragoste / Tango: Esti preocupata de orice zona cu incarcatura estetica si de alte arte?

Agnes Toma: Eu cred ca asa sunt construita. De fapt, sunt un artist care si-a dezvoltat latura pragmatica si a invatat sa fie si manager. Asa a fost nevoie. Dar inainte de toate, raman un artist. Vibrez la frumusete, caut perfectiunea in tot ceea ce fac si sunt, poate, cam prea sensibila pentru vremurile acestea. Si aleg sa ma bucur de tot ce-mi ofera viata, in fiecare zi. Pentru ca frumusetea e peste tot. Doar ca artistii sunt mai norocosi, ei au un filtru care le permite sa vada asta. Sensibilitatea lor filtreaza lumea altfel.

Nu-mi pot imagina viata fara copiii mei

Marea Dragoste / Tango: Cum iti amintesti acum de ziua nuntii tale? Cand ati luat decizia sa va casatoriti, tu si sotul tau?

Agnes Toma: S-a intamplat acum 12 ani. Am luat decizia sa ne casatorim pentru ca eram gravida in luna a cincea, locuiam de trei ani cu sotul meu, aveam impreuna afacerea de doi ani si eu voiam o familie pentru copiii mei. Asa ca a fost momentul sa pun punctul pe „i”, pentru ca lui nu-i trecea prin cap, si sa-l cer de barbat. Urma sa nasc si nu voiam sa planga mama. Voiam, ca orice fata, o nunta si sa fiu mireasa. Cred ca e normal cand iti doresti copii sa vrei sa imparti responsabilitatile, dar si bucuriile cu barbatul tau. Vrei ca si el sa fie implicat, sa constientizeze ca o relatie reala, profunda, inseamna mai mult decat adrenalina primelor intalniri. In consecinta, am avut o nunta frumoasa, fara dar, o nunta a bucuriei! Am primit, totusi, un set de pahare de cristal din care bem si acum vin rosu si ciocnim, duminicile, atunci cand cinam in familie, cu lumanari pe masa.

Marea Dragoste / Tango: Cat de mult s-a schimbat viata ta dupa aparitia copiilor?

Agnes Toma: Au crescut responsabilitatile, dar in acelasi timp totul a capatat un nou sens. De fapt, mai mult sens. Mai multa insemnatate, mai multa certitudine, mai multa greutate. Copiii sunt ca o ancora, mai ales pentru o femeie. Venirea lor pe lume te ancoreaza intr-o realitate, intr-un perimetru existential. Din acel moment poti spune: asta e bucata mea de lume! Si poti incepe sa gradinaresti la ea. Precizez pentru curiosi ca am trei copii: Anais de12 ani, Anastasia de 8 ani si Luca, 7 ani.

Marea Dragoste / Tango: Au existat vreodata clipe in care ti-a fost atat de greu ca mama, incat ai gandit ca, daca ai fi stiut dinainte cum este, n-ai mai fi facut copii?

Agnes Toma: Categoric nu. Pentru ca gandirea mea nu e construita asa. Nu pot gandi in termeni de „daca n-ar fi, nu s-ar povesti.” Ce este – este si gata. Traim cu asta. Poate ca luptam cu vremuri potrivnice, cautam solutii, ne adaptam, renuntam la ce nu putem duce, dar mi se pare lipsit de sens si de o intelepciune minima sa te incarci cu povara unor reprosuri retroactive. Iar la copii, cu atat mai putin. Pentru mine, ei sunt si au fost mereu un dar de sus, o bucurie si imi lumineaza viata in fiecare zi. Nu-mi pot imagina viata fara copiii mei.

Marea Dragoste / Tango: Iti doresti si alti copii?

Agnes Toma: Poate ca acum e o moda, dar dintotdeauna am spus ca mi-ar placea sa infiez. Dincolo de faptul ca imi plac foarte mult copiii, ca imi doresc sa impartasesc cu ei niste ani minunati – anii copilariei – si niste experiente, mai cred ca niciun copil nu merita sa fie abandonat si ca tot mai multi oameni care constientizeaza asta ar trebui sa-si asume la un moment dat, daca-si permit, si aceasta responsabilitate. Mi-ar placea sa am destul timp si intr-o zi sa pot s-o fac, dar deocamdata e doar un vis.

Ma simt frumoasa cand ma simt impacata cu mine

Marea Dragoste / Tango: Cum ti-ai recapatat forma fizica dupa nastere?

Agnes Toma: Forma? Care forma? Arat ca o femeie de varsta mea, ocupata, cu un business complicat, cu trei copii si sunt mandra de felul in care arat. Pentru ceea ce fac si pentru ceea ce sunt este absolut in regula! Milioane de femei cred ca trebuie sa arate altfel decat arata si se simt vinovate daca nu reusesc sa atinga „standardele” dictate de imaginile din reviste. Sa ne intelegem: este treaba marketingului de moda sa incerce sa vanda produse prezentand imagini aspirationale, dar cred ca e timpul ca, din cand in cand, sa mai apara cate cineva care sa spuna femeilor: „doamnelor, daca nu vreti sa faceti cariera in modelling si nu vreti sa intrati in show-biz nu trebuie sa va chinuiti sa deveniti altceva decat sunteti! Incetati cu toata aceasta nebunie! Fiti dumneavoastra insiva si fiti fericite!”

Marea Dragoste / Tango: Ce anume te face sa te simti frumoasa si-ti da incredere in aspectul tau? Ce detaliu aflat in dezordine te-ar putea face sa te simti urata?

Agnes Toma: Pur si simplu nu ma simt bine ca prin aparitia mea sa exprim altceva decat sunt si simt in momentul respectiv. Ma simt frumoasa cand ma simt impacata cu mine. Uneori, asta poate sa insemne un machiaj sofisticat, alteori, dimpotriva, ceva foarte natural, la fel- vestimentatia. Iar daca ma simt cu adevarat bine in aceasta ecuatie stiu ca am si forta de a impune un stil, o atitudine, indiferent daca vorbim despre mers la serviciu, la cumparaturi, in week-end sau la petreceri. Imi place sa ma joc, sa amestec stiluri, sa experimentez. Mi se pare obositor si plictisitor sa tii cont mereu de regulile unui cod social. E important sa poti sa provoci socialul cu imaginea individualitatii tale asumate, relaxate. E ca un joc: „Eu ma accept. Voi?”

„Agnes Toma” a inteles sa se diferentieze pe aceasta piata haotica

Marea Dragoste / Tango: Ce realizari profesionale te fac sa ai incredere in cariera ta, in pozitia ta pe piata modei?

Agnes Toma: Competitia cu branduri puternice din exterior este nedreapta si, din pacate, neinduratoare. Acestea vin, in forta, bine echipate si antrenate indelung, din sisteme mature care au avut la vremea lor ragazul de a se dezvolta natural spre ceea ce sunt azi. Asadar, voi evita orice aroganta in raspunsul meu la aceasta intrebare. Pentru ca e usor sa fii „croitoreasa de la bloc” si sa vinzi direct, de cele mai multe ori „la negru”, zece rochii pe luna unor cliente care-ti sunt si prietene dispuse sa te asculte, eventual sa negocieze, dar cand ai peste trei sute de oameni in echipa si pe statul de plata, iar punctele de vanzare se situeaza la sute de kilometri departare de sediu, situatia nu mai e aceeasi, lucrurile se complica. Joci la alta categorie. Ceea ce cred ca ne da sanse este tocmai felul in care „Agnes Toma” a inteles sa se diferentieze pe aceasta piata haotica si sa dezvolte ecuatii comerciale atipice, curajoase.

Asta e cheia filozofiei mele de brand: punctul in care viziunea designerului si a managerului intalneste nevoia reala a consumatorului. Cred in felul in care cei care au purtat o data o creatie Agnes Toma s-au placut, s-au iubit atunci cand s-au vazut reflectati in oglinda din ochii celorlalti. Apoi au revenit.

Barbatii raman toata viata niste copii

Marea Dragoste / Tango: Ce parere ai despre femeile care iarta orice partenerilor lor, din iubire? Din dragoste poti ierta orice?

Agnes Toma: Cred ca barbatii raman, din anumite puncte de vedere, toata viata, niste copii. Nu reusesc sa se desprinda de nostalgia relatiei paradisiace cu mama. Ei insisi o recunosc, adesea. Ideea e ca, deseori, asemeni copiilor, iti testeaza limitele. Este felul in care doresc, poate, sa-ti masoare iubirea. Vor sa vada cat de sus esti dispusa sa sari. Pentru el, de dragul lui. Acum depinde de doamne cat vor sa se lase prinse in joc. Partea proasta vine din aceea ca barbatilor le mai place sa si colectioneze.

Cu cat „sari” mai sus, cu atat el poate sta mai linistit, deci… vei fi pusa la colectie. Dar daca un barbat te place cu adevarat, atunci el va dori sa dezvolte cu tine o relatie profunda, serioasa, de durata: un parteneriat. Acesta e momentul sa va asezati la masa tratativelor si sa conveniti, cu toata luciditatea, ce se face si ce nu se face. Este ca o negociere intre parteneri. Convenim ca avem in egala masura nevoie de dragoste si de respect. Fiecare trebuie sa demonstreze prin intreg comportamentul sau ca e demn de incredere. Un parteneriat nu poate exista fara incredere. Iar increderea trebuie castigata si nu pusa la incercare. Altfel parteneriatul e compromis. Si… o luam de la capat.

„Pot ierta orice din iubire” este un alt fel in care putem vorbi despre compromis, in sensul lui perdant. Barbatii n-au asta in vocabularul lor. Ar fi timpul sa tragem cu ochiul si sa ne mai inspiram de la ei, pe ici, pe colo.

Marea Dragoste / Tango: Te-ai lovit vreodata de ideile preconcepute ale celor din jurul tau, legate de relatiile dintre sexe?

Agnes Toma: Prea putin, pentru ca am norocul sa am alaturi un barbat care nu are idei stereotipe. Gandim la fel, relaxat, adaptat la lumea in care traim. Pentru exemplificare: el nu stie sa repare clanta si suntem dependenti de specialisti (instalator, electrician), iar eu nu fac sarmale pentru ca nu am timp. Constiinta a evoluat foarte mult in ultimul secol: te impiedici de stereotipiile celor din jur doar in masura in care decizi singur sa tii cont de ele, sa-ti pese.

Marea Dragoste / Tango: Ai cunoscut barbati agresivi cu iubitele sau sotiile lor? Ce le-ai sfatui pe cele in cauza?

Agnes Toma: Din pacate, dincolo de forma ei fizica, exista multe alte forme de agresivitate in relatiile de cuplu. Si, se pare, cu cat avansam, cu atat acestea devin mai subtile, mai rafinate. Vad in jurul meu abuzul in multe si diverse forme, dar asta e lumea in care traim! Nu suntem atat de evoluati pe cat ne place sa credem, atat timp cat pentru multi semeni faptul de a abuza de aproapele este o manifestare a… inteligentei: inselatorie, incercari de intimidare, manipulare, santaj, amenintare… sunt formele moderne ale unei agresivitati atavice. Iar femeile devin cu precadere victime si din cauza culturii traditionale care valorizeaza femeia supusa si care stie sa rabde. Atat timp cat cineva isi asuma conditia, destinul, ce poti sa-i spui venind din afara realitatii lui? Pentru a-si primi raspunsurile, oamenii ar trebui mai inainte sa-si fi pus intrebarile. Asadar, sfatul meu pentru femeile abuzate ar fi: doamnelor, cand nu va e bine, cand sunteti nefericite, nu acceptati situatia, pur si simplu! Opriti-va o clipa si puneti-va intrebari! Daca faceti asta veti primi si raspunsurile, intr-o zi. Iar solutiile nu vin niciodata nechemate, neinvitate, nu vi le aduce nimeni pe tava. E timpul sa terminati cu prostiile, cu povestile despre Feti-Frumosi pe cai albi! Canalizati-va gandirea spre cautarea de solutii! E timpul sa va asumati responsabilitatea pentru binele sau ne-binele dumneavoastra!

„Marea dragoste” e o notiune din familia lui Mos Craciun

Marea Dragoste / Tango: Cum se recunosc marile iubiri? Cand le recunosti? In clipa in care le traiesti sau abia dupa ce timpul decanteaza amintirile?

Agnes Toma: Notiunea de „mare iubire” este una dintre marile teme ale umanitatii, in general, si ale feminitatii, in special. Cred ca „marea dragoste” e o notiune din familia lui Mos Craciun. Exista Mos Craciun? Desigur! Exista! Toata lumea stie asta! Confuziile apar in vietile si in explicatiile femeilor, mai mult decat in ale barbatilor, cand trebuie sa definim aceasta in termenii realitatii. Unii spun ca la sfarsitul vietii stii care a fost „marea iubire”. Eu zic ca stii doar care a fost mai mare si care mai mica, pe o scara in care pregnanta amintirii e criteriul. Altii se pot referi la intensitatea clipei si pot spune, fara sa greseasca prea mult, ca fiecare iubire are momentele ei in care e „mare” si ca totul e o chestiune de timing si de sincronizare intre parteneri. Adevarul e ca „marea iubire” e oricand un minunat subiect pentru o conversatie lunga si fara concluzii definitive. E ceva ce ne poarta inainte, ne aspira spre forme superioare de existenta, de constiinta. Ceea ce cred eu este ca daca o singura data ai trait o singura clipa de Mare Iubire, acea clipa exista deja in sufletul tau pentru vecie. Si nu ti-o mai poate lua nimeni, niciodata! Aceea e, de fapt, „marea iubire” si e a ta pentru totdeauna! Ai trait-o! Trebuie doar sa deschizi ochii si sa vezi, sa recunosti asta. Si sa ramai vesnic recunoscator vietii pentru ca ti-a fost data. Ramane, poate, dorul, amintirea, nostalgia fiintei condamnata sa fie trecatoare, dar si implinirea, ca o victorie a sufletului, cand ajungi sa accepti ca viata e curgere si ca nimic nu sta pe loc, iar lumea nu e un taram inghetat.

Amagirile si dezamagirile apar si datorita propriilor noastre tipare de gandire

Marea Dragoste / Tango: Este adevarat ca, de obicei, femeile dau mai mult intr-o relatie de iubire?

Agnes Toma: E posibil ca acesta sa fie felul in care ele se pricep sa ceara: „uite, iti dau cat pot eu de mult pentru ca, de fapt, mi-ar placea sa faci la randul tau acelasi lucru pentru mine”. Doamnelor, stop! In acest punct va atrag atentia ca barbatii nu comunica in termeni atat de subtili si nu cred ca se vor prinde vreodata de ceea ce doriti sa le transmiteti. Si apoi, ce inseamna „mai mult”? Trebuie sa definim exact pentru ca reprezentantii lor, ai barbatilor, ar putea sa ne contrazica! Si e posibil sa si aiba dreptate pe alocuri, deoarece dragostea se poate comunica in multe feluri. Cat de exersate sunteti, doamnelor, sa decodati mesajele dragostei? Nu cumva amagirile si dezamagirile apar si datorita propriilor noastre tipare de gandire? Avem asteptari in conformitate cu povestea citita demult, in copilarie, care spune ca… si ca… si ca daca n-ar fi, nu s-ar povesti… Iar domnul nu stie asta! La randul lui se simte adesea inselat in asteptarile sale. La urma declara, intr-un impresionant cor al vanatorilor: „la donna e mobile”… Asadar, haideti sa incercam sa ne detasam de cliseele noastre de gandire si sa ne deschidem mintile si sufletele spre a primi Iubirea in toate felurile in care ne este ea comunicata, de catre barbati si nu numai!

Marea Dragoste / Tango: Care este calitatea pe care o apreciezi cel mai mult la un barbat?

Agnes Toma: Iti poti imagina ca nu m-am gandit in viata mea la asta? Nu obisnuiesc sa judec oamenii dupa calitati si defecte, cum ar spune unii. Ii iau asa cum sunt, atunci cand ajungem sa avem felurite relatii. Incerc doar sa determin doza care-mi face mie bine: daca nivelul de evolutie a constiintei omului respectiv il aduce intr-o zona de compatibilitate cu mine, atunci relatia respectiva are sanse sa ne bucure si sa ne imbogateasca un timp. Dar daca relatia se dovedeste toxica pentru mine, atunci drumurile noastre, mai devreme sau mai tarziu, se vor desparti. Fara regrete. Sa incerc totusi o concluzie? Apreciez la un barbat simtul onoarei, o notiune destul de demodata in zilele noastre, dar fara de care cred ca suntem condamnati ca specie sa involuam spre a fi din nou redusi la natura noastra primordiala: cea de masculi si femele. Si mai este ceva ce gasesc a fi o calitate care ar trebui sa defineasca, in acceptia mea, barbatia: curajul. O calitate valorizata in sute si mii de ani de umanitate este in pericolul de a fi aruncata in derizoriu in zilele noastre marcate de deruta. Vad multa lasitate, in special masculina, in jurul meu si chiar in viata mea. Putini sunt cei la care mai poti admira curajul. Un curaj adaptat acestor vremuri ale internetului – mai degraba un curaj care tine de asumarea unor gesturi si a unor consecinte, un curaj al vietuirii in adevar.

Marea Dragoste / Tango: Dar la o femeie?

Agnes Toma: Puterea de a se asuma pe sine. Puterea de a-si asuma identitatea, conditia, vulnerabilitatile, realitatea. Prin aceasta asumare ea are sansa de a deveni conducatorul propriei vieti.

Ma bucur sa fiu exact cine sunt

Marea Dragoste / Tango: Care este cel mai important atu al tau, in raport cu barbatii?

Agnes Toma: Constiinta propriei valori.

Marea Dragoste / Tango: Ai vreo ciudatenie, vreun hobby neasteptat, vreo pasiune de taina?

Agnes Toma: Frumoasa intrebare : „hobby neasteptat”, „pasiune de taina”. Trebuie sa stii ca viata mea e una destul de aglomerata, stresanta, impovarata, datorita job-ului care e plin de responsabilitati, comporta sacrificii si ma solicita dupa program. Evadarile mele se intampla, la rastimpuri, spre casuta mea de vacanta de la munte care, in simplitatea si naturaletea ei este pentru mine si familia mea raiul pe pamant! Ei bine, asta este pasiunea mea de taina: sa-mi petrec week-end-uri si mici vacante facand-o pe gospodina acolo.
Imi place sa regasesc in mine mama si sotia traditionala: sa trebaluiesc prin casa maturand sau stergand praful, facand paturile sau gatind mancaruri simple si rapide, dar naturale. Jucandu-ma cu copiii, sau facand expeditii pe munte. Construind cazemate de zapada pana ne ingheata picioarele, la minus 14 grade sau traversand paraul din spatele curtii ca sa cautam ciuperci pe partea cealalta, vara. Iar seara, adunandu-ne cu totii sa vedem un film nou, cate doi, trei pe fotolii si canapele, adunati ciorchine unii in bratele altora, bucurandu-ne de caldura corpurilor si de atingeri duioase. Sunt satisfactii profunde din lucruri simple, dar care pentru mine valoreaza mai mult decat vacante scumpe si stereotipe in locuri exotice, facute pentru a fi povestite.

Marea Dragoste / Tango: Ce iubesti cel mai mult in viata?

Agnes Toma: Viata insasi. Sunt recunoscatoare ca ma aflu aici. Ma bucur sa fiu exact cine sunt si sa fac ceea ce stiu si pot eu sa fac, moment de moment.

Marea Dragoste / Tango: Care este cel mai mare regret al tau?

Agnes Toma: Ca n-am exersat mai mult limba engleza. Dar timpul nu e pierdut.

Marea Dragoste / Tango: Care este cea mai mare greseala pe care ai facut-o pana acum?

Agnes Toma: Mi-am pierdut prea mult timp pana sa inteleg ca nu e nevoie sa accept in viata mea persoane sau relatii „toxice”. Am impins adesea toleranta pana prea departe si am avut surpriza sa vad cum lucrurile sunt interpretate pe dos si totul se poate intoarce impotriva mea. Pana la urma, a trebuit sa accept ca nu e tocmai responsabilitatea mea sa schimb lumea. De fapt, sunt putine sanse sa reusesti pierzandu-ti timpul cu persoane nepotrivite.

Marea Dragoste / Tango: Dar cea mai mare reusita? Si cel mai important vis?

Agnes Toma: Regasirea Sinelui, atunci cand il credeam pierdut si ma credeam pierduta.

O iubire nu poate fi mare cand e traita la suprafata

Marea Dragoste / Tango: Ce crezi despre faptul ca traim intr-o lume in care doar barbatii au dreptul sa-si ceara in casatorie partenerele? Femeile doar asteapta… Crezi ca se va schimba asta vreodata?

Agnes Toma: E o chestiune de acordare: femeile se pot simti pregatite pentru acest pas intr-un moment in care partenerii lor nu sunt inca. Poate ca femeile isi constientizeaza cu mai multa acuratete asteptarile pe care le au de la viata, in timp ce barbatii se hotarasc mai greu sa decida ca au gasit partenera potrivita si „sa se aseze”. Si aceasta, mai ales, intr-o lume care pare ca si-a pierdut directia, cu valori rasturnate si in care orice poate fi de consum. Traim timpuri de deruta.

Marea Dragoste / Tango: Care sunt avantajele infidelitatii si care sunt dezavantajele ei? E limpede ca oamenii au si argumente si pro si contra infidelitatii…

Agnes Toma: Infidelitatea e un subiect nuantat. Nu cred ca poate fi tratat din perspectiva avantaje/dezavantaje, pentru ca nu e ceva care sa poata fi planificat. In viata se intampla. Suntem oameni. Sa sustii contrariul ar insemna ca nu traiesti printre oameni. Pentru unii este o a doua natura. Acestia sunt cei care, in opinia mea, ajung doar sa mimeze relatii. Pentru ca, de fapt, ei cultiva multiple relatii culegand avantajele de peste tot fara a-si asuma si responsabilitatile. E un mod de viata, pana la urma. Nu stiu daca e rau sau bine. E doar o alternativa la monogamie. Si, in plus, si foarte natural, doar ca viata, care e yin si yang, lumina si intuneric, plus si minus, nu poate fi pacalita! Nu pe termen lung, cel putin! Totul se intoarce impotriva ta la un moment dat. Ce nu cred ca e in regula este ca acesti oameni sunt nevoiti sa minta foarte mult si asta face foarte rau atat celor implicati in relatie cat si lor insisi. Cred ca e destul de complicat sa traiesti astfel, mintind te fragmentezi foarte mult, esti condamnat sa traiesti la suprafata lucrurilor pentru ca altfel innebunesti, ajungi sa nu mai stii cine esti.
E clar ca in viata esti pus mereu sa alegi. Ca nu poti avea totul. Ei bine, infidelii sunt oamenii care cred ca sunt atat de destepti, incat pot avea tot: o relatie serioasa, de baza, dar si adrenalina. Reusesc in masura in care traiesc absolut toate relatiile foarte superficial. Si asta nu inseamna ca au reusit sa aiba totul. Inseamna doar ca au ales sa traiasca superficial. Iar parerea mea este ca pentru a savura adevarata viata ai nevoie de curajul de a-i explora profunzimile! Si asta atat in relatia cu propriul sine, dar si in relatia cu partenerul si cu ceilalti! Sa ai curajul oglindirii in celalalt pana la realitatea ta ultima – si aici revenim la tema „Marii Iubiri” – o iubire nu poate fi mare cand e traita la suprafata. In concluzie, oamenii trebuie sa constientizeze si sa aleaga intre iubire si adrenalina. Iubirea presupune intelegerea si asumarea dualitatii existentei, la bine si la rau. Adrenalina e altceva: e un drog. Consumandu-l, devii dependent. Pe moment ti-e bine, poate. Dar fiinta sufera. Iar suferinta e profunda si te rupe de tine insuti, finalmente.
Dependenta te dezumanizeaza. Dar cel mai mare rau pe care ti-l aduce dependenta de adrenalina este ca te conduce spre pierderea capacitatii de a mai putea aprecia bucuriile simple din lucrurile obisnuite. Imi amintesc o marturisire a lui Lenny Kravitz dintr-un interviu destul de recent, care spune cum, dupa multi ani in care „a consumat” foarte multe „relatii” acum tocmai traverseaza o perioada de abstinenta autoimpusa din care au trecut deja vreo trei ani, si asta pentru ca nu-si mai doreste acel tip de „relatii”, ci una singura, cu o singura femeie pe care o asteapta si pentru care se pregateste autoimpunandu-si aceasta „cura de dezintoxicare” si probabil cu „sevrajul” de rigoare. Prin aceasta el neaga superficialitatea nesatisfacatoare a relatiilor traite fara implicare si decide sa traiasca in singurul fel in care te poti simti cu adevarat viu: alternativa iubirii profunde, asumate, cu o singura femeie, probabil aleasa cu atentie, dar in acelasi timp acceptata in toate particularitatile sale. Pentru mine, gestul sau este unul exemplar, gestul unei fiinte evoluate si capabile de actiune.

Iubesc lucrurile obisnuite

Marea Dragoste / Tango: De ce ai ales sa locuiesti in continuare in provincie? Nu te ispiteste viata din Bucuresti?

Agnes Toma: Nu mi se potriveste. Capitala este un loc profund cronofag! De cate ori vin cu treaba ma mir cum pot accepta oamenii sa-si iroseasca timpul asa, dar tine de structura fiecaruia, de ceea ce consideri important pentru tine. Pentru mine este importanta calitatea vietii asa cum o vad eu, cu tot timpul pe care il petrec muncind, cu familia mea, cu prietenii, citind, meditand. Sunt si chestii care imi lipsesc, desigur, ma refer la o viata culturala mai dinamica si la posibilitati mai numeroase, poate, de a cunoaste oameni interesanti, dar stii cum e: intotdeauna pierzi ceva si castigi ceva.

Marea Dragoste / Tango: Cum ai decis sa creezi ultima ta colectie, Ceremonial Rock? Ce te-a inspirat? Cum ai lucrat?

Agnes Toma: Lucram deja la colectia pe care o lansez, traditional, in preajma sarbatorilor, era aproape gata si eram foarte fericita cu ceea ce vedeam ca iese din atelier. I-am povestit lui Alin (Galatescu). A fost curios si a venit in Piatra Neamt sa vada colectia. El a fost cel care, pe de o parte, a pledat sa fiu invitata sa prezint la Hilton in cadrul „Soirée de la mode”, iar pe cealalta parte m-a convins ca am o colectie cu care pot „iesi in lume”, care arata foarte bine. Eu stiam ca am o colectie pentru magazine si cand a venit invitatia imi faceam probleme ca nu ar fi destul de spectaculoasa pentru un show.
Personajul colectiei este o femeie atemporala, venind nu se stie de unde, poate din viitor, care se amuza sa experimenteze, sa amestece, sa armonizeze, in mod eclectic, elemente ale modei dinspre sfarsitul de secol XIX, spre secolul XXI. Totul sub semnul elegantei, al armoniei. Spiritul rock vine in contrapunct, strabate ca un fior intreaga colectie, de fapt, insoteste personajul in cautarile sale stilistice, sugerand, amintind mereu ca armonia este o stare la marginea dizarmoniei, cele doua notiuni sinergice coexistand in dialectica vietii.

Marea Dragoste / Tango: Cum ti-ai petrecut sarbatorile?

Agnes Toma: Cu familia, cu prietenii, la casuta mea de vacanta, la clubul sotului meu… Obisnuit. Iubesc lucrurile obisnuite.