Olivia Steer: Sunt zone în București pe care le iubesc. Herăstrăul, Cișmigiul, unde am și făcut primul meu live, după ce am ajuns, în 2002. Muzeul Satului și cel al Tăranului Român, Muzeul de Artă, unde am și filmat în mai multe rânduri. Bulandra, pentru că îmi aduce aminte de Teatrul Regina Maria, din Oradea, de departe cel mai frumos teatru de la noi. Câteva localuri mici, cu parfum de mare rafinament, în care îți poți găsi tihna cu prietenii. Mă obișnuiesc încă să privesc relaxată nebunia în trafic, agitația oamenilor, mizeria și poluarea. Nu compar Bucureștiul cu Oradea. Ar fi nedrept. Oradea e încă “acasă” pentru mine, pentru că acolo e mama.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Mama… Cum erau părinții tăi? În ce fel de familie ai crescut și cum îți amintești de copilărie?
Olivia Steer: Mama și tata au fost mereu niște oameni plini de umor, deși vremurile de dinainte de ’89 nu încurajau pe nimeni să râdă prea tare. Foarte sufletiști, ceea ce îi făcea vulnerabili, dar cu umor, cum spuneam, așa că înghițeau mai ușor cotidianul comunist. Distracțiile erau pe atunci puține, televizorul era de neprivit, așa că ajunsese un inutil obiect de decor. Pentru că ai mei erau filologi, casa era ticsită de literatură clasică și teatru, așa că Lavinia și eu am fost încurajate să citim cât mai mult. Una dintre cărțile pe care am citit-o amândouă de cel puțin șapte ori a fost “Peripețiile bravului soldat Sveyk”, de Jaroslav Hasek, iar replicile haioase din carte deveniseră replicile noastre de zi cu zi, așa cum se întimplă azi cu cele din reclame. Momentul dramatic în care tabloul împăratului e întinat de muște și replica istorică a lui Sveyk au făcut carieră la noi acasă. Și pe cât de tare râdeam noi, pe atât de tare râdea și tata. Deși în afara casei am fost învățate să ne ținem gura, de frica Securității, când eram numai noi acasă era o atmosferă lipsită de ipocrizie, pentru care sunt și azi recunoscătoare.
Sunt una pe teren, ca gazetar, și cu totul alta, acasă. Îmi pierd spiritul războinic și nu simt nevoia să câștig în nici o dispută. Andi e, din fericire, croit din același aluat, așa că în discuțiile noatre triumfă mai binele și mai frumosul. Când ai înțelegere și armonie, viața de familie nu e nici pe departe o luptă.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Azi nu o mai ai decât pe mama… Cum reușești să treci peste pierderea oamenilor dragi și să mergi mai departe în viață, nemaiavându-i?
Olivia Steer: Ei sunt în inima mea și oriunde m-aș duce, ei vin cu mine.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Ce valori din familia în care te-ai născut preiei astăzi pentru casa ta, a lui Andi și a copiilor voștri?
Olivia Steer: Am fost crescută de doi oameni foarte intelegenți, care mi-au dat încredere în judecata mea. Tata, profesor universitar, a fost, fără îndoială, cel mai bun dascăl pe care l-am avut. Cu un tact pedagogic rar, m-a pregătit la gramatică – pe vremuri la Drept era a doua probă, după istorie. Toate problemele gramaticale se transformau, prin metoda lui tata, în bancuri pline de haz, astfel încât îți devenea imposibil să le mai uiți. Învățam gramatica, la nivel academic, în vreme ce râdeam cu lacrimi. Asta e cea mai valoroasă lecție pe care mi-a dat-o. Că totul se poate face cu plăcere și eficiență, fără efort, fără recompense suplimentare. David e acum în clasa întâi și încerc să-l fac să privească viața și școala prin aceleași lentile. Luca pricepe jocul și vine și el repede din urmă.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Cât de însemnat e rolul iubirii tale pentru Andi și a iubirii lui pentru tine în toate aceste transformări? Cum ai fi fost, poate, dacă nu l-ai fi întâlnit?
Olivia Steer: Nu cred că aveam cum să nu-l întâlnesc. Cred în destin, nu în hazard. El m-a adus de la aproape 600 de kilometri, ca să dau la schimb toate achizițiile mele sufletești, materiale, de notorietate, pentru un loc de anonimă, plătitoare de chirie cât aproape tot salariul pe o lună, într-o luptă înverșunată pentru recunoaștere. Toate astea au fost prețul plătit în avans pentru ceva mult mai valoros. Doar astfel am fi putut să ne întâlnim, azi mi-e limpede.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Când, în istoria întâlnirii voastre, ți-ai dat seama că e bărbatul vieții tale?
Olivia Steer: Nu pot să pun degetul pe clipă. Lucrurile se întâmplă în timp, cred, chiar dacă există momente cheie, care definesc și întăresc o relație sau o stare sau o convingere. Îți dai seama că e omul pe care îl așteptai atunci când nu mai vrei să pleci de lângă el, când supărările nu se transformă în ceartă, când clișeele amoroase devin dezirabile și când îți dorești, în sfârșit, copii.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Ți se pare greu, câteodată, să păstrezi o iubire, să ții o familie, să lupți pentru fiecare clipă frumoasă? Cum reușești?
Olivia Steer: Să știi că sunt una pe teren, ca gazetar, și cu totul alta, acasă. Îmi pierd spiritul războinic și nu simt nevoia să câștig în nici o dispută. Andi e, din fericire, croit din același aluat, așa că în discuțiile noatre triumfă mai binele și mai frumosul. Când ai înțelegere și armonie, viața de familie nu e nici pe departe o luptă. Marii beneficiari ai atmosferei de pace din casă sunt, însă, copiii, care își văd părinții iubindu-se, ajutându-se și înțelegându-se.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Cât de tare regreți acum, uitându-te la Dansez pentru tine, locul acela atât de vizibil pe care l-ai pierdut retrăgându-te către viața de familie? Nu ți se întâmplă să îți spui – eu aș fi spus asta altfel, eu m-aș fi îmbrăcat altcumva…
Olivia Steer: Mă uit foarte rar la televizor, nici nu mai știu de când n-am văzut o emisiune cap-coadă. Dar atunci când mai prind un crâmpei din “Dansez pentru tine” și o văd pe Iulia Vântur am mereu sentimentul că noi amândouă suntem niște fete foarte norocoase, pentru că fiecare și-a găsit locul cel mai nimerit. Ei i se potrivește foarte bine rolul de co-prezentator al unei emisiuni frumoase, pline de căldură și generozitate. Iar mie, rolul de promotor al unei vieți sănătoase, despre care vorbesc de aproape trei ani pe blogul meu www.oliviasteer.ro și, mai nou, în cartea “Dulciuri de poveste”, apărută la editura Humanitas.
E o meserie în sine, cea de mamă, ca orice meserie, și se învață cel mai bine în practică. Doar că scopul ei final e mult mai nobil și mai satisfăcător decât al oricărei alteia.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Cum au fost anii în care ai stat doar acasă? Pentru o femeie deșteaptă, activă, cu o carieră ca a ta, au fost ani de sacrificiu sau…?
Olivia Steer: La început, poate, constați că-ți lipsește viața de birou, socializarea de la ora prânzului, cu colegii și gândul îți fuge mereu înapoi. Dar n-ai cum să joci jocul ăsta al nostalgiilor și al dependențelor sociale prea mult – căci nu sunt altceva. Pentru o femeie deșteaptă, maternitatea ar trebui să fie o provocare frumoasă. Intri într-o altă lume, cu alte reguli, și ești silită să înveți lucruri noi. Citești mult, aplici. Inteligența practică și cea logică sunt șchioape fără inteligența emoțională, pe care abia când ai un copil te simți motivată suficient să o stăpânești. Regula numărul unu spune că ar fi bine să renunți la propriile dorințe, urgențe, pentru scopuri mai înalte, mai nobile, dacă le țintești. Să nu-ți forțezi copilul să facă nimic din ceea ce nu-și dorește, chiar dacă asta contravine intereselor lui și obsesiilor tale – ar fi regula numărul doi. Îl lași să greșească și “te nimerești” prin preajmă ca să trageți împreună cele mai bune concluzii. Și totul, fără crispări! Fără opinteli! E o meserie în sine, cea de mamă, ca orice meserie, și se învață cel mai bine în practică. Doar că scopul ei final e mult mai nobil și mai satisfăcător decât al oricărei alteia.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Și apoi, cum ai făcut ca revenirea la profesie să fie lină și blândă pentru copiii tăi?
Olivia Steer: Am revenit târziu, la un an – după nașterea lui David – și la doi – după cea a lui Luca. În prima etapă am realizat și prezentat Business magazin, o emisiune căreia mă dedicasem cu totul. Plecam dimineața pe la 10-11, dar nu știam niciodată când aveam să mă întorc. Filmam, scriam, puneam voce, montam, prezentam și stingeam becul, la birou, când plecam ultima. Vânam pe M6 reportaje speciale, le studiam modul de montaj, stilul de discurs, șabloanele de construcție a unui reportaj – eram vrăjită de jocul nou numit producție. Din păcate, când mă întorceam seara târziu acasă, îl găseam pe David adormit și mă simțeam teribil de vinovată. Așa că mi-am propus să nu mă mai angajez în joburi cronofage, până se fac copiii mari. După nașterea lui Luca, lucrurile s-au schimbat nesperat. Ionela Bănărescu, producătoarea “Doamne de poveste”, ea însăși mamă de două fete, mi-a arătat simplu, fără cuvinte mari, definiția titlului de emisiune. “Știu ce înseamnă să ai copii acasă și să te aștepte. Hai, du-te”, îmi spunea. Mi-a făcut misiunea cât a putut de ușoară și m-a degrevat de sarcinile ce mâncau mult timp. N-aș avea niciodată cuvinte destule să-i mulțumesc.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Iar acum cine vă ajută acum cu cei mici? Cum vă descurcați, ca să faceți față la toate obligațiile?
