fbpx

Angelica Lambru – Luna-femeie

de

Duc un razboi ascuns cu substantivul acesta. A venit clipa sa-l scot pe campul de lupta. Aleg piesele negre si zic: nu-mi place cuvantul femeie. Deloc. Nu-mi place cum suna, nu ma recunosc sub haina lui! L-am urat de mititica, ma gândeam cu groaza la clipa in care mi se va pune palaria lui pompoasa si ridicola, pe cap, cand mie imi plac sepcile si caciulitele de lana si beretele si baticurile si broboadele… Orice, numai palaria lui de fetru maron, cu pana de paun la panglica, nu!

E atat de frumos sa ti se spuna puisor, copil, fetita, fata, chiar domnisoara, si dintr-odata, poc! Femeie! Niciun barbat nu a indraznit sa mi se adreseze vreodata asa, doar o prietena, cu mult talent dramatic (de altfel, doctor in filologie) atunci cand, nu mai stiu cu ce ocazie, o scosesem din s?rite. Doar ei si numai pe alocuri, ca precipitatiile din buletinul meteo, îi recunosc acest drept.

Noi, cele din paradigma celui de-al doilea cuvant din titlu, ne impartim in doua categorii. Cele din interiorul multimii F si cele din afara multimii F. Nu e un ordin nobiliar, nu e o casta, nu e un club, nu e o asociatie secreta. Cine vrea sa fie, este! Asa de simplu! Mai rau e de noi, celelalte, care mimam conformitatea in acte si in viata. De ce a trebuit sa ma trezesc cu palaria maron pe cap, peste noapte (chiar daca nu a fost o noapte ca oricare alta) nu am reusit sa pricep nici acum, dupa atata timp de la eveniment. Stiu ca nu am nicio sansa sa castig razboiul aceasta, e una dintre luptele despre care Napoleon spunea ca se castiga fugind. Ìn treacat fie spus, el se referea chiar la lupta cu femeile.

Luna martie este o luna-femeie, capricioasa, impulsiva, sireata, ploios guraliva. Tanara! Îti prinde primavara la rever cu un martisor si peste doua zile te ninge de nu te vezi!

Legenda Babei Dochia mi s-a parut mereu de o stupizenie extraordinara, ca mai toate povestioarele acele in monodoza, pe care le primeam la premii, in scoala, precum “Legenda Primaverii”, “Legenda Soarelui”, “Legenda Luceafarului”. Cea mai ingrozitoare – mi-a traumatizat pur si simplu, copilaria – este “Legenda rândunicii”! Nici nu invatasem bine sa citesc si m-am si trezit cu ea pe cap, la sfarsitul clasei I. Trebuia sa o citesc, doar avea autograful doamnei invatatoare (o caligrafie superba, la care am aspirat o vreme, pana cand, ochi alunecosi, inima zburdalnica, mi-am gasit alt model. Tot feminin.). Nu ma pot impiedica sa nu strig:”Parinti, nu le cititi copiilor Povestea Randunicii! Inventati voi una despre Randunica, daca tot va e draga, fiti sigur ca le va placea mai mult!” Asemenea brosurele otravite nici nu ar trebui sa se mai tipareasca!

Sa revenim la oile noastre, adica la Babele noastre. …Ti-ai ales-o pe-a ta? Eu am ochit ziua de 2 martie si uite ca risc, fiindca aici ploua cu galeata, cat nu a plouat in toata iarna!

Prima saptamana din martie trece ca ultima zapada din an: repede. Într-un dulce amestec de asteptare si bucurie, atat de feminin, de la surpriza cu frig de ghiocel a Martisorului, la ziua de 8 Martie, plina de curtoazie, de cavalerism, de bune intentii. Topi-se-vor si ele, ca zapada mieilor, dupa 9 martie, dar, pana atunci, propun sa facem din Ziua Femeii, Saptamana Femeii. Sa sune cam asa: Zilele Femeii (1-8 Martie). Imi asum riscul acestei formulari, sunt dispusa sa o inghit ca pe o fiola de algocalmin, numai sa vad conturata Utopia.

Zile in care primim martisoare, suntem firitisite, invitate la restaurant, cadorisite cu abonamente la spa-uri sau cu un buchetel de zambile, cu un liber mai lung (ce-ar fi sa fie?)…

Nu se admit drept cadouri de 8 Martie: obiecte de uz casnic, deodorante, ciorapi, cutii de bomboane ieftine, creme anticelulitice, anticearcan, antirid (Stim noi mai bine!).

Se admit: sume discrete de bani (ne gandim la rochia sau la pantofii pentru care saua a fost indelung batuta), bilete la teatru, la Opera, invitatii la restaurant, la un ceai cu fite, un “azi gatesc eu”, o inimioara desenata (de la copiii nostri, nu de la barbatii nostri!), un “Mami, te iubesc” (in formula cu Mami, numai de la copii!)…

Incepe luna-femeie. De ce nu chiar Luna Femeii (am zis, n-am dat cu parul!)? Cu ea incepe primavara, cu ea, renasterea, cu ea, bucuria. Vin zilele reci in care frigul trece la genul feminin, e plin de energie, de lumina si de semne calde. Noroiul e altfel, ploaia e altfel, ceata e altfel, sunt o parere, nu mai au putere, ti-am mai spus opinia mea despre motivatia melcului din poemul lui Ion Barbu…

Ai grija, Doamna mea, sa nu racesti, cand vei iesi, fermecatoare, la brat cu Iubirea ta, chiar daca noaptea merita din plin un trecator (si feminin) stranut…

 

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.