Sunt zile când nu avem nevoie decât de o simplă îmbrățișare. Din partea omului potrivit. O îmbrățișare care valorează, câteodată, cât mii de cuvinte. O îmbrățișare cât o mie de săruturi. O îmbrățișare cât mii de flori. O îmbrățișare care vindecă sufletul.
De o încurajare că mâine va fi mai bine, de o reconfirmare a unor sentimente, de o dovadă că nu am fost uitați.
Sunt zile când sufletul tânjește să fie mângâiat, când singurătatea ne apasă.
Sunt zile când ni se face dor de oamenii de dincolo de nori, de glasul lor, de zâmbetul lor, de îmbrățișarea lor…
Dar viața merge înainte, nu-i așa?
Se spune că pentru toți vine o vreme când vorbele parcă nu mai au nicio valoare, când avem nevoie de gesturi, de dovezi.
Ce ascunzi tu, femeie, în spatele acestor tăceri?
Zâmbești, dar acesta nu este zâmbetul tău…
Știu, sunt dureri care tac, dureri pe care le ții captive în sufletul tău, dureri pe care nu ai curaj să le mărturisești. Ți-e dor de zile senine, dar pe strada sunt doar nori. Ți-e dor de oameni sinceri, dar în jurul tău sunt numai măști.
Știi, odinioară, ți-ai promis să fii fericită? De ce nu-ți ții promisiunea?
Îmbărbătează-te, scutură-ți sufletul de lucruri mărunte, de supărări și frustrări!
Știu, sunt zile când ai vrea să plângi cât toate oceanele lumii, când ai vrea să ai curaj să pleci, să închizi ușa în urma ta. Ştiu, sunt zile când găseşti puterea să deschizi geamul sufletului, că să pătrundă razele speranței…şi zile când dansezi, când râzi în hohote, când o îmbrăţişare, o simplă îmbrăţişare, umple golul pe care îl simţi în suflet în toate celelalte zile.
Sunt zile cu deziluzii şi zile cu dorinţe împlinite. Sunt zile negre și zile albe.
E viața ta. Cu bune şi cu rele.
