O serie de clinici din Franta asigura consultatii psihiatrice specializate pentru rudele si prietenii apropiati ai persoanelor care sufera de anorexie si alte tulburari de alimentatie.
Mese in familie transformate in momente de tensiune aproape de nesuportat, adolescenti care isi inmultesc comportamentele de disimulare… pentru anturajul anorexicilor, viata cotidiana capata adeseori alura unui veritabil infern. Din acest motiv, site-urile si blogurile dedicate tulburarilor de alimentatie abunda in sfaturi pentru parintii depasiti de situatie: “Nu o fortati niciodata sa manance. Insa nici nu trebuie sa intrati in jocul ei. E greu sa gasesti calea de mijloc” – se poate citi pe site-ul bouliana.com.
Stabilimentele psihiatrice care ii primesc pe adolescentii suferind de tulburari de alimentatie nu se lasa insa mai prejos: medicii care le conduc au decis sa asigure consultatii specializate pentru anturajul fiecarui pacient internat (in general, pentru o perioada de trei luni), intrucat participarea persoanelor apropiate pacientului este considerata o etapa activa din tratamentul propus. Acest lucru se poate face mai intai sub forma unor intalniri familiale. Medicul Frédéric Lefebvre, psihiatru in regiunea Nord-Pas-de-Calais din Franta, primeste in clinicile Littoral si Virval din Calais intre cinci si 15 paciente anorexice. El participa cel putin o data la fiecare trei saptamani la aceste sedinte speciale cu rudele si prietenii pacientelor. “Daca anturajul nu realizeaza ce inseamna aceasta maladie, trebuie sa inteleaga ca modul sau relational cu pacientul poate fi patogen”, afirma specialistul francez.
Procedura nu are insa nimic de-a face cu terapiile familiale. Aceste sedinte au mai intai un obiectiv educational: trebuie sa ii ajute pe parinti sa inteleaga pe ce fel de tip de gandire se bazeaza anorexia. Boala nu se caracterizeza doar prin pierderea in greutate, ci si pe obsesia despre tot ce are legatura cu mancarea si cu imaginea corpului. Aceasta tulburare este inainte de toate una mintala. “Sa ii ajute pe parinti sa gaseasca un sens in acest tip de comportament, care, din nefericire, poate conduce la un pronostic sumbru, s-a dovedit deja a fi un element terapeutic”, afirma Frédéric Lefebvre.
Benefica pentru anturaj este si participarea sa la intrunirile unui grup de discutii rezervat apropiatilor pacientilor internati. Astfel, medicul Edouard Carrier, psihiatru si director al clinicii Saint-Vincent-de-Paul din Lyon, a alcatuit grupuri de sustinere parentala: “Pacientii sunt consultati mai intai de un psihiatru care se ocupa doar de ei si care nu ii cunoaste pe pacienti. El le propune apoi sa se alature unui grup omogen de 10-12 persoane, care se intalnesc la fiecare doua saptamani. Este vorba de un spatiu de schimb liber de idei in care fiecare, cu ajutorul unui terapeut profesionist, poate sa isi impartaseasca cu ceilalti angoasele si sa se elibereze de sentimentul de vina”.
Unul dintre obiectivele care trebuie atinse consta in restabilirea comunicarii in familiile sever afectate de tulburarea de alimentatie a unuia dintre copii. “Cel mai adesea, parintii sunt cei care cer acest lucru, pentru ca ei vor sa poata sa comunice din nou cu copilul”, explica medicul Frédéric Lefebvre. Dar, boala si comunicarea sunt adeseori intrinseci. “Foarte adesea suntem prinsi intr-un cerc vicios: pe de-o parte, anorexia degradeaza relatiile familiale, iar pe de alta parte, aceste tulburari de comunicare accentueaza maladia pacientului”.
Consultatiile psihiatrice ale anturajului pacientilor includ si contacte telefonice saptamanale cu echipa de medici care se ocupa de persoana anorexica spitalizata, iar aceste conversatii telefonice nu se opresc dupa incheierea tratamentului. Cei mai multi parinti si apropiati ai pacientilor continua sa se consulte cu psihiatrii in cauza si dupa externarea adolescentilor suferind de anorexie.
