fbpx

Florina Cercel: Daca nu iubesc, nu ma pot lasa iubita

de

Celebra actrita a Teatrului National a adunat in destinul sau roluri mari si iubiri enorme, amintiri ale unor suferinte adanci si ale unor clipe de fericire inaltatoare. Cu glasul sau de regina, Florina Cercel vorbeste despre o viata traita cu rost si onoare.

Marea Dragoste/ Tango: Unde v-ati nascut?
FLORINA CERCEL: Eu m-am nascut intr-o iarna cum numai in Moldova se intampla, in 1943, la orasul Piatra Neamt. Din povestirile surorii mele si ale mamei, mi s-a intiparit in minte ca, in ziua in care am venit pe lume, era un soare extraordinar si zapada cat casa; totul era alb si cerul luminos, iar bunica din partea mamei, de la Piatra Neamt, a fost extraordinar de fericita ca am venit pe lume intr-o zi atat de frumoasa. Iar asta a estompat oarecum supararea tatalui meu care voia baiat, eu fiind a doua fata deja. Parintii mei erau tineri casatoriti de cativa ani, aveam o sora care avea patru ani. Tatal meu era in fanfara regimentului din Piatra Neamt si era un barbat extraordinar de frumos, iar mama era si mai frumoasa. Tata venise de fapt in petit la sora mamei, dar s-a indragostit de mama si a asteptat trei ani de zile sa se casatoreasca cu ea. Sora mamei, tanti Margareta, trebuia sa se casatoreasca prima – asa era regula pe atunci…

Marea Dragoste/ Tango: Si tot acolo ati copilarit?
FLORINA CERCEL: Primele amintiri ale mele personale tin cam de la prima mea lectie de inot. Bunica mea din partea tatalui avea o casuta pe malul unui lac si locuia singura, era vaduva din primul razboi. Nu s-a mai casatorit niciodata, desi a ramas vaduva la o varsta extraordinar de tanara, cam la 29 de ani. Nu voia sa stea cu niciunul dintre copii, statea singura, intr-o casa ca in povesti, o casa mica, alba, acoperita cu stuf, cu patru ferestre spre lac, ale caror chenare erau mereu albastre, cu o prispa in fata casei, de unde ieseai pe o alee ingrijita, cu flori in stanga si in dreapta, si imediat dadeai in lac. Bunica avea acolo o barca, pe care o tinea ancorata cu o sfoara si un bat infipt in pamant si parca avea o singura vasla. Ea se urca in barca dimineata, cand rasarea soarele, lua navodul, un fel de plasa, totul era un fel de improvizatie, dar o improvizatie arhaica si in acelasi timp extrem de practica, pentru ca niciodata nu s-a intors fara peste din partidele astea de pescuit de dimineata. Am amintiri extraordinare de pe vremea aceea… Si se pare ca bunica mea paterna a fost prima care mi-a proorocit ca am sa fiu actrita. Ma legana in covata si de cate ori se apropia mama de acest leagan improvizat ii zicea „Marie, fata asta a ta o sa fie precis artista“.

Marea Dragoste/ Tango: Si ati mostenit casa bunicii? Ce s-a intamplat cu casa?
FLORINA CERCEL: Nu, acolo nu a mai ramas nimic, nu mai stim nimic. Eu mi-am adus parintii in Bucuresti, la un moment dat, au locuit cu mine, bunica a murit cand eu eram deja actrita si tata a renuntat la tot si a lasat surorilor, fratilor, si nu mai stiu nimic, chiar nu am fost in zona aceea de foarte multi ani. Iar la Piatra Neamt, incetul cu incetul au demolat si nu mai avem practic nici strada pe care am copilarit. La Botosani, in schimb, exista. La Botosani am crescut, acolo am facut scoala, liceul, iar tatal meu, dupa ce s-a intors din inchisoare, fiind arestat politic in anii ’50, a fost dat afara din armata si a intrat la filarmonica, la Botosani, unde a locuit pana a iesit la pensie. Acolo isi cumparasera o casa foarte frumoasa pe care ulterior au vandut-o; era o casa cu gradina, era minunat, minunate locuri si minunata copilarie, pe care am petrecut-o intre doua orase binecuvantate – Piatra Neamt, unde plutea spiritul lui Hogas, si la Botosani, cu Enescu, Eminescu si Ciprian Porumbescu. Era aproape imposibil sa nu fii o natura artistica si sa nu iti dezvolti gustul pentru poezie, literatura, filosofie, traind in asemenea locuri binecuvantate de Dumnezeul romanilor.

Marea Dragoste/ Tango: Si apoi ati ajuns la Timisoara, ca actrita. Cum ati luat decizia aceasta, sa va faceti actrita?
FLORINA CERCEL: Nu cred ca a fost ceva intamplator. Am avut o copilarie fara papusi, fara jucarii, fiind anii imediat de dupa razboi, fiind problemele astea cumplite cu foametea care a intervenit in anii aceia in Moldova. Neavånd papusi, m-am jucat cu personajele de mica, am inventat personaje din fiecare basm pe care mi-l spunea bunica de la Piatra, sau bunica de la Teisoara, din ce imi povestea sora mea, inventam personaje si ma jucam cu ele in mintea mea, trecånd astfel peste greutatile acelei perioade… Dar cel mai tare ne-a lovit, pe noi ca familie, arestarea lui tata. In perioada aceea a fost cel mai greu, mama a trebuit sa vanda tot, pentru ca nu o primeau nici ca femeie de serviciu, iar tata era arestat. Evenimentul trist s-a intamplat cand regimentul lui tata s-a mutat la Ramnicu Sarat, era printre straini, si l-au arestat intr-o noapte la ora 3. L-au tinut aproape doi ani, fara sa fie judecat…

Marea Dragoste/ Tango: Care a fost motivul arestarii?
FLORINA CERCEL: Motivul a fost cumplit, absurd: sora-mea a scris pe o foaie de hartie, invatand cu o colega, si ascutindu-si creionul: „Nu vrem conducator pe Stalin“, ca sa vada cat e de ascutit creionul; fetita s-a dus acasa, i-a spus tatalui ei, care era coleg cu tata la fanfara regimentului si de atunci a inceput hartuirea, urmarirea.Tata a fost mutat la Ramnicu Sarat, singur. Tata nu intelegea de ce. Intr-o dimineata la 3 au venit, au batut in usi, in ferestre, ne-au trezit, au perchezitionat toata casa. A fost un moment ingrozitor. Eu eram in clasa a treia, de-abia fusesem facuta pioniera, sora mea era in clasa a saptea, terminase scoala elementara, cum se numea atunci, si trebuia sa se duca la liceu, dar, apoi, nu s-a mai dus… Sunt imagini disparate care imi vin in memorie, dar cel mai tare imi amintesc sentimentul de revolta pe care l-am avut in noaptea aceea, la ora trei, cand l-au luat pe tata. Nu stiam ce inseamna sa te revolti, nu stiam ce inseamna sa ai un nod puternic in suflet… Dupa cateva ceasuri, dupa plans, dupa ce mama s-a asezat cu noi in pat, am simtit nevoia sa o protejez.

Marea Dragoste/ Tango: Ati iubit-o foarte mult…
FLORINA CERCEL: Eu mi-am iubit foarte tare parintii si, pentru mine, si astazi amintirea lor este covarsitoare. Am simtit nevoia sa o imbratisez pe mama si sa o mangai ca si cum ea ar fi fost mai mica decat mine si ca si cum, de atunci inainte, eu va trebui sa o protejez. Si de multe ori in viata, prin toate necazurile prin care am trecut, cu toate succesele pe care le-am avut, m-am gandit ca forta adevarata – pentru ca mi se spune mereu ca sunt un om puternic, si sunt – cred ca de acolo pleaca, de la dragostea pentru parinti. Am stiut din clipa aceea ca trebuie sa lupt, sigur la un mod mai putin clar, dar pe parcursul intregii copilarii a revenit acest sentiment de multe ori. O asemenea pata la dosarul politic ne-a urmarit toata viata, si pe mine, si pe sora mea. Sora mea si-a sacrificat anii de liceu si a intrat la o scoala zootehnica, pentru ca acolo avea o bursa de 300 de lei, si din bursa aceea traiam noi toate trei. Sigur, ulterior a terminat si o scoala de asistente medicale, dar ea a fost sacrificata.

Marea Dragoste/ Tango: Cånd a iesit tata din inchisoare?
FLORINA CERCEL: Tata a iesit din inchisoare intr-o zi de Paste, a treia zi de Paste, la un an si jumatate. Pe usa a intrat un om pe care nu il cunosteam, era umflat si nu mai avea nimic din ochii aia frumosi albastri, erau doua linii. Le inoculasera cortizon, niste injectii speciale ca sa para grasi; cand a inceput sa se dezumfle a aparut din nou frumusetea chipului tatalui meu. Dar i-a fost imposibil sa ne povesteasca noua, probabil ca doar mamei mele i-a povestit ce s-a intamplat, cat de greu i-a fost. De multe ori, dupa mult timp, cand se intorcea cu gandul la anii aia il vedeam cum sufera si cum avea aceeasi revolta pe care o aveam si eu. Regret enorm ca tata n-a apucat caderea regimului comunist – a murit cu un an inainte de ’89.

Marea Dragoste/ Tango: Cand ati devenit actrita ce a zis?
FLORINA CERCEL: Tata si-a dorit sa fiu actrita. Mama nu si-a dorit, aici e culmea ironiei. Mama isi dorea pentru mine o profesie sigura, voia ca eu sau sora mea sa facem medicina. Ma pregatisem si pentru medicina, am fost o eleva buna, dar teatrul imi intrase in sange. Va spuneam ca nu am avut papusi si ca m-am jucat cu personajele de mica… Faceam scena de teatru in curtea casei, impreuna cu sora mea, cu fetele mai mari, mai mici, ne adunam prin gradini si puneam la cale piese de teatru. Am jucat Muza de la Burdujeni, de Costache Negruzzi, Iorgu de la Sadagura, de Vasile Alecsandri, dupa aceea in liceu recitam poezii, am jucat Casatoria, de Gogol, am luat si premiu de interpretare. Tata ma daduse ba la pian, ba la vioara, dar eu fugeam si tot la cercul de arta dramatica ma duceam… Asa s-a intamplat cu pasiunea asta de nestavilit pentru teatru si atunci, avandu-l pe tata de partea mea, am imbrobodit-o amandoi pe mama si i-am promis ca, daca nu intru de prima data la teatru, o sa dau examen la una din facultatile serioase, cum le numea ea, mai ales ca examenele se dadeau atunci la date diferite. Dar nu a fost nevoie, desi apoi au venit enorm de multe peripetii si necazuri cu dosarul meu, am fost nevoita sa intrerup facultatea, am lucrat o vreme in fabrica, pentru ca m-au exmatriculat… Dar, påna la urma am absolvit si am ajuns actrita..

Marea Dragoste/ Tango: Pe vremea aceea stiati deja ca sunteti foarte frumoasa? Cand v-ati dat seama ca sunteti mult mai frumoasa decat alte fete?
FLORINA CERCEL: Mult mai tarziu… Si pentru mine frumusetea a fost o povara pentru ca am trezit foarte multa rautate si foarte multa invidie si, avand puncte extrem de vulnerabile in dosar, chiar mi-au facut foarte mult rau.

Marea Dragoste/ Tango: Cand v-ati indragostit prima data? Erati logodita in facultate.
FLORINA CERCEL: Da, Adrian Ciceu era student la Conservator, in anul 2 eram eu, iar el era in 4, si, cand eu lucram la fabrica el terminase si facea armata la Botosani. Se pare ca semanam foarte bine, fizic, dar tot sistemul nu ne-a lasat sa fim impreuna. Atata au bagat in capul parintilor mei ca este un element dusmanos, ca fratele lui a fugit, ca tatal lui e preot, incat s-a produs si intre noi doi asa o ruptura, a fost ingrozitor. Eu am suferit foarte mult, si el la fel. Mai tårziu, ne mai vedeam cat a fost la Galati, apoi a mai venit in Bucuresti o data, de doua ori, dar era evident ca nu… Si nu ne-am casatorit, chiar daca a fost o iubire foarte frumoasa, a fost extraordinar, o dragoste pura. Tatal lui era unul din ctitorii manastirii de la Rohia si mergeam acolo adesea, era Steinhardt acolo… Adrian s-a casatorit dupa multi ani cu o cantareata care semana cu mine, Luminita Dobrescu, care era plecata in Germania. Adrian a fugit si el, a plecat in Germania, iar acum am inteles ca s-a intors.

Marea Dragoste/ Tango: Si nu va ispiteste sa il vedeti?
FLORINA CERCEL: Nu, nu. Nu ne-am mai vazut.

Marea Dragoste/ Tango: Dar apoi v-ati casatorit dintr-o mare iubire…
FLORINA CERCEL: Primul meu sot a fost cu adevarat cea mai mare iubire a mea, el m-a vazut pe strada si s-a indragostit de mine. Era la Timisoara. Ma intrebai cand am constientizat prima data ca sunt frumoasa. Cred ca atunci, in perioada aceea, aveam foarte mare succes in oras. Lumea se uita dupa mine pe strada. Se uita si cand eram in Bucuresti studenta, dar nu credeam ca asta este o calitate. Pentru mine chiar a fost o povara, pentru ca mereu ma intrebam de ce acumulez atata invidie, atata ura, atata dorinta de a mi se face rau… Si intotdeauna mi se parea ca altele sunt mai frumoase decat mine. Dar, de exemplu, o prietena foarte buna de-a mea spunea: „Florina, esti prea frumoasa ca sa fii atat de talentata, si prea talentata ca sa fii atat de frumoasa“.
Iar primul meu sot mi-a facut o curte de moda veche, chiar si pentru vremea aceea.

Marea Dragoste/ Tango: Dar cum v-ati cunoscut?
FLORINA CERCEL: In august ’65 am ajuns eu la Timisoara. Cand am venit la Timisoara, directorul teatrului de atunci m-a asteptat cu cheile de la 2 apartamente si m-a intrebat: Care cheie o vreti, asta din mana stanga sau asta din mana dreapta? Asa si-au facut trupa atunci, nu ca astazi, cånd termini facultatea si stai pe drumuri. Venise acolo si Marietta Sadova, ea a fost una dintre cele mai mari pedagoge ale teatrului romanesc. Facuse inchisoare politica vreo sapte ani, si cand a iesit, in 1965, singurul teatru care a avut curajul sa o angajeze a fost Teatrul din Timisoara, prin directorul teatrului care a avut si curajul sa o puna pe afis cu semnatura. Cu ea am lucrat foarte multe roluri, in cei 7 ani petrecuti acolo am jucat 26 de roluri principale. Si, la vreo saptamana-doua dupa prima mea premiera, Maior Barbara, de George Bernard Shaw, am inceput sa primesc, de cate ori jucam, flori. „Sincere felicitari, I.L.P“. Si tot intrebam: cine credeti voi ca ar fi? Dar nimeni nu isi putea imagina. Abia la inceput de ianuare 1966, cånd era mama la mine – venise sa ma vada la Timisoara – primesc o scrisoare, cu un buchet de trandafiri galbeni, asa cum imi trimitea mereu: „Eu sunt doctorul Perian Ioan Liviu, sunt admiratorul dumneavoastra secret. Pe 7 ianuarie e ziua mea si as fi foarte onorat daca ati veni la petrecere“. Eu am intrebat pe o colega, al carei sot era doctor, cine este si mi-a spus ca e cea mai buna partida… Avea si un numar de telefon lasat, iar eu, la sfatul colegelor, i-am spus ca da, o sa vin, multumesc pentru invitatie, dar vin insotita de o colega si de un coleg. Si asa m-am dus. L-a trimis pe 7 ianuarie pe fratele lui, sa ne ia cu masina. Afara era zapada si Mircea ne-a luat cu masina, iar in locul in care facea petrecerea era adunat tot high-life-ul orasului Timisoara, inclusiv fosta lui sotie, de care era despartit de un an jumate. Cand am intrat, ne-a asteptat in vestibul si mi-a spus: Eu sunt doctorul indragostit de dumneavoastra. Si m-a invitat la dans. Nu era foarte inalt, era cam de inaltimea mea, iar eu purtam pe vremea aceea tocuri, dar aveam balerini in geanta, invatata de la ceaiurile din Bucuresti. Si mi-am schimbat pantofii si am dansat de la 12:30 noaptea pana la 12 la pranz, a doua zi. Nu m-a lasat din brate. Toata lumea din jur a stiut ca asta inseamna ca doctorul Perian se va insura. Nu am mancat si nu am baut nimic, venisera zorile… Petrecerile erau superbe pe vremea aceea.

Marea Dragoste/ Tango: Ce i-ati spus mamei?
FLORINA CERCEL: A doua zi la pranz m-a condus acasa. Aveam un apartament dat de teatru chiar langa gara. Si cand am sunat la usa, mama era pornita pe scandal ca nu venisem toata noaptea acasa! Dar el i-a spus: Doamna, nu va suparati, permiteti-mi, eu sunt doctorul Perian Ioan Liviu, sunt indragostit de fiica dumneavoastra si o cer de nevasta. Mama a ramas trasnita. Si asa s-a intamplat, din clipa aceea am ramas nedespartiti. Sigur, nu ne-am casatorit imediat, ne-am casatorit cam dupa un an si ceva, am cumparat impreuna o casa superba, era cea mai frumoasa casa din Timisoara, la vremea aceea! Sotul meu avea un gust extraordinar pentru obiecte vechi, de arta, icoane, si in casa aceea am gazduit toate trupele de teatru care veneau la Timisoara in vremea aceea. Nu am sa uit cand Leopoldina Balanuta si Victor Rebengiuc, dupa ce au jucat Doi pe-un balansoar, au poposit la noi. Mare parte din obiectele care ma inconjoara sunt de acolo si exact cand aproape terminasem totul de eliberat, mai ramasesera cateva incaperi ocupate la etaj, aveam curte, catel, barca, exact atunci o boala necrutatoare l-a doborat, a facut un cancer bronho-pulmonar, fara sa fie fumator. Si in 8 luni de zile a murit. Nu m-am mai urcat pe scena acolo la Timisoara, de atunci, din 9 mai 1972, pana aproape de decembrie. Bebe, asa il alintam, a murit in septembrie, la vårsta de patruzeci de ani. Am in casa pendulul care s-a oprit atunci la 1 fara 10 si nu l-am pornit decat dupa 7 ani, cand am adus mobila de la Timisoara aici la Bucuresti.

Marea Dragoste/ Tango: Aveati doar 29 de ani…
FLORINA CERCEL: Da. Iar el 40. A fost foarte nedrept.

Marea Dragoste/ Tango: Cum spuneati despre bunica, atunci cand a ramas vaduva.
FLORINA CERCEL: Da, de multe ori vorbim in familie, cei care am mai ramas, despre ce inseamna destin transmis. Clar am mostenit mult din puterea si taria bunicii mele paterne, clar i-am mostenit soarta. Marea deosebire e ca eu nu am avut copii, si nu am cui sa transmit mai departe aceasta linie de destin, aceasta forta pe care ti-o da lupta cu viata.

Marea Dragoste/ Tango: Ati ales sa nu aveti copii?
FLORINA CERCEL: Nu. Nu am putut fizic. Am ramas insarcinata o singura data, cu tratamente indelungate. Si cand ziceam ca totul e in ordine, totusi am pierdut copilul la 6 luni. Dar copilul meu de suflet este Oana Tahor, fosta Manolache. Mama mea a murit in 2003, si la cateva luni am cunoscut-o pe Oana Manolache, a lucrat la Realitatea TV, pe timpul lui Cristoiu, si a facut ea o emisiune la Realitatea si s-a creat o legatura incredibila intre noi. Daca as fi putut, as fi infiat-o.
Marea Dragoste/ Tango: Si v-ati recasatorit dupa 7 ani cu un inginer, ati devenit doamna Paraschiv.
FLORINA CERCEL: Da, pe urma am venit in Bucuresti, pentru ca, cu adevarat nu mai puteam sa raman acolo, era aproape imposibil. Si am fost angajata imediat prin transfer de interes de serviciu la Teatrul National Bucuresti. Dar nu prea as vrea sa vorbesc despre al doilea sot, pentru ca a fost una din cele mai nefericite experiente ale vietii mele, dar culmea este ca este un om foarte inteligent, foarte cultivat, deosebit de frumos, mult prea frumos pentru un barbat, dar din pacate extrem de gelos, extrem de negativist. M-a iubit enorm si s-a recasatorit abia acum un an. Noi am divortat in 1984 si culmea e ca ma facuse si pe mine geloasa. Nu ne-am inteles deloc. Gelozia a plecat de la trecutul meu, nimeni nu a suportat comparatia cu primul sot.

Marea Dragoste/ Tango: Dar ati mai trait o poveste de dragoste, cu un om de afaceri sarb…
FLORINA CERCEL: Da, de data asta am avut eu o mare iubire, de 8 ani, era un om extraordinar, imi aducea foarte bine aminte de primul meu sot, dar din pacate slabiciunile lui pentru femei ne-au despartit. Fina mea s-a bagat pe fir si… asta a fost. Era secretara lui. Ceea ce s-a intåmplat e specific anilor 90. Nu mai conteaza. Dar atunci a contat, m-a durut foarte tare, insa deja aveam profesia ca un foarte mare punct de sprijin. Am suferit, ca femeie, dar imediat, datorita profesiei, am reusit sa scap de suferinta.

Marea Dragoste/ Tango: Ce ramane in locul unei iubiri cånd nu mai e nici suferinta?
FLORINA CERCEL: E foarte important sa ai amintiri frumoase. Eu, jur, nu imi mai amintesc nimic urat, ci doar lucrurile frumoase. Bobo e amintirea mea cea mai apropiata intr-un fel. Noi aveam o casa la tara, la Ghermanesti, la Snagov, acolo am facut gradina, faceam gratar, veneau parintii lui de la Belgrad, aici aveam si casa asta… Eu cand imi pun flori ma gandesc: vai, ce frumos am pus acolo magnolia aceea… Dar nu cu ura, nu cu invidie, a fost altadata, intr-o alta viata, intre timp celula mea biologica s-a modificat total. Si culmea este ca nici nu l-am mai intalnit niciodata. Pana in 2002 ne mai intalneam asa intamplator, ba chiar in 2002 am facut si un revelion impreuna la InterContinental. Intåmplator.

Marea Dragoste/ Marea Dragoste/ Tango: Dar asteptati o alta iubire?
FLORINA CERCEL: Alice, am 68 de ani!

Marea Dragoste/ Marea Dragoste/ Tango: Dar oglinda aveti sa vedeti cat de frumoasa sunteti?
FLORINA CERCEL: Recunosc si ca sunt foarte pretentioasa. Sa nu iti imaginezi ca nu am avut zeci de curtenitori, dar nu, daca nu iubesc eu, nu ma pot lasa iubita. Daca eu nu am in mine iubire, eu nu ma pot lasa doar iubita. Sunt foarte multe femei care se complac. Eu nu pot, se vede, devin absenta. Am avut o situatie din asta si mi-am dat seama ca imi e imposibil sa il suport. Asta e firea mea. Am un admirator secret, undeva, cam stiu eu cine e, ma bucur foarte tare ca nu iese la lumina, dar e ceva asa, de mult de tot, un om care imi trimite foarte des flori. Eu cam banuiesc cine este, nu stiu cum arata, dar cred ca ii stiu numele. Mai mult nici nu vreau sa stiu, pentru ca asa cum este acum este frumos. Simt ca iubeste mai mult actrita, personalitatea actritei decat femeia, concret, in carne si oase, e un lucru foarte spiritual.

Marea Dragoste/ Marea Dragoste/ Tango: S-a scris de multe ori ca Ion Iliescu a fost indragostit de dumneavoastra.
FLORINA CERCEL: Nu, nu! Prima data mi-a fost foarte jena de domnul Iliescu, pentru ca dumnealui era presedinte si era ridicol pentru mine sa se gandeasca ca eu as fi declarat asa ceva! Dar presa asa reuseste sa te manjeasca… Nici vorba.

Marea Dragoste/ Marea Dragoste/ Tango: Ce visuri aveti pentru anul acesta?
FLORINA CERCEL: Mi-as dori sa treaca cat mai repede timpul de reconstructie a Teatrului National si sa apuc sa mai joc acolo. Imi doresc mult sa facem Gaitele, eu, Tora Vasilescu si Catrinel Dumitrescu sa fim cele trei babe. Asta visez.

Interviu publicat in revista Tango / iunie 2011

 

Categorii:
Interviuri

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *