Eu le combin. Prefer să merg pe spontaneitate, dar să am și un as în mânecă în caz că mă blochez.
E important online-ul pentru tine, ca artist? Ți se pare că ești înțeles, că simți pulsul pieței, că e important să fii prezent, cunoscut, recunoscut și iubit pe rețelele de socializare?
Bogdan Nicolai: Am fost printre primii din România care și-au facut blog. Pe bogdannicolai.ro poți găsi și texte din 2006, însă am înțeles foarte târziu importanța rețelelor de socializare. M-am temut de dependența pe care o pot da Facebook, Twitter și Instagram și nu m-am înșelat, chiar e cocaină pură. Am început să prizez și eu feed-ul ca să nu fiu singurul de la masă sau de la party sau de oriunde care se uită pe pereți și nu pe wall. Dar, da, trebuie să fii acolo ca să nu rămâi singur!
Te simți vreodată la concurență cu, nu știu, Tony Poptămaș, cu Teo Trandafir, cu românii care postează – scuze, ca și tine (și ca noi toți) – poze cu texte? Chiar e relevant numărul de Likeuri și Share-uri pentru o carieră?
Bogdan Nicolai: Ha, ha, ha! Nu m-am gândit niciodată să mă compar cu Tony Poptămaș. E totuși o diferență uriașă între conținutul meu și al lui. Pe pagina de facebook Nicolai Bogdan, eu și colegii mei de la Destul TV creăm umor, nu scriem truisme siropoase peste poze. Folosim meme-urile pentru a ironiza, pentru a ataca subtil, pentru a schimba situații urâte și mentalități greșite. Cât despre relevanța like-urilor, nu cred că îți poți cântări cariera cu ele, însă poți verifica succesul unei idei. În cazul nostru, după câteva mii de like-uri, sute de share-uri și zeci de comentarii pozitive pentru o postare, știi că mai poți folosi același gen de umor și pe viitor.
Există vreun specific al umorului românesc de care trebuie să ții seama? E adevărat că ni se potrivește nouă, mai bine decât altor nații, hazul de necaz?
Bogdan Nicolai: Cred că toate popoarele știu să facă haz de necaz, dar nouă ni se potrivește asta cel mai bine pentru că suntem campioni la necazuri. Ca să faci românul să râdă cu adevărat, dă-i umor autentic românesc, inspirat din ce trăiește zi de zi.
Toate femeile, toți bărbații trec pe lista lor de aspirații legate de viitorul partener „să aibă simțul umorului”. De unde vine nevoia asta de comuniune întru zâmbet?
Bogdan Nicolai: Râsul și capacitatea de a înțelege și de a reacționa la o glumă sunt printre puținele lucruri care ne diferențiază de restul animalelor. Sunt atâtea specii care comunică, își construiesc case, iar delfinii fac dragoste și din plăcere, ca și noi, nu doar pentru procreare. Umorul e ceva strict uman, semn suprem de inteligență și de uriașă evoluție. Viața de cuplu nu e tocmai ușoară, în ani de zile defectele ies la lumină și chimia sexuală dispare. Dragostea are atunci nevoie de o armă puternică și reușește să învingă tocmai prin umor. N-ai cum să nu iubești pe cineva alături de care ai râs din suflet ani de zile.
Recunoști și că, fiind – umorul – o calitate atât de dorită, ți-a asigurat mai multe oportunități către fericire, către iubire, către succesul în raport cu sexul opus? Mai precis, ai avut și ai succes la doamne și domnițe?
Bogdan Nicolai: Mai important mi se pare că doamnele și domnițele au succes la mine. Eu venerez femeia fără încetare și din când în când ea își apleacă privirea și către mine, umilul credincios.
Te rog, spune-mi dacă te-ai lămurit ce-ți dorești în viață în legătură cu iubirea? Cum au venit înțelesurile astea asupra ta?
Bogdan Nicolai: Nu ești bărbat adevărat dacă nu îți petreci timpul și cu familia ta. Îmi doresc o familie mai mare, îmi doresc și copii, multi copii. Sunt singur la părinți, la fel este și mama, la fel și tata. E rândul meu să aduc noi membri în tribul Nicolai.
Crezi că trăim o mare dragoste în viață, că există pentru fiecare dintre noi o poveste de iubire pe care o luăm în eternitate și eventual în viețile viitoare? (Apropo, în vieți trecute sau viitoare crezi?)
Bogdan Nicolai: La 31 de ani, sunt prea tânăr ca să pot răspunde la întrebarea asta. Nu știu dacă voi mai întâlni mari iubiri și câte vor fi ele. Nu cred în vieți trecute sau viitoare, nici în rai sau în iad. Trecutul, prezentul și viitorul, raiul și iadul sunt doar aici.
Respecți vreo tradiție omagială față de femei? Ai întrebat vreodată Would you be my Valentine? Mărțișoare oferi sau ai oferit vreodată?
Bogdan Nicolai: Da. Cum să nu! Respect orice tradiție care face femeia să se simtă specială. Sunt în stare să îi ofer totul pentru că ea îmi da un sens.
Ai fost mereu, în mai toate proiectele importante de până acum, cel mai tânăr din echipă. Este tinerețea o valoare, îți oferă calități importante care se pierd pe parcurs?
Bogdan Nicolai: Da. Am fost mult timp cel mai tânăr din echipă, dar au apărut alții mai tineri decât mine și, în sfârșit, nu mi se mai spune “Bogdănel”. Cel tânăr va fi mereu invidiat pentru minunatul lucru pe care îl posedă: are timp.
De unde știi că îmbătrânești? Cum simți trecerea anilor și cum te-a schimbat, până acum?
Bogdan Nicolai: Anii care se adună contează mult pentru mine, devii legat prin ei de cei mai buni prieteni, de familie, de publicul pe care ai reușit să îl faci fericit, de realizările tale, privești viața cu mai multă încredere pentru că știi că ai făcut față momentelor grele. Am înțeles de foarte tânăr că numai fără compromisuri te poți uita senin în urmă. Ești regizorul propriei vieți și trebuie să faci un film care să îți placă în primul rând ție. Motor! Acțiunea o dai tu.
Pagini: 1 2
