O poveste despre dragoste și aventuri în sălbăticie, care din 1912 și până astăzi fascinează generații la rând. Legenda lui Tarzan, creația nemuritoare a scriitorului Edgar Rice Burroughs, se reinventează, se adaptează oricăror tendințe și oricăror gusturi, de la cărți, benzi desenate și albume de colorat, la seriale de televiziune și filme. De-această dată nu se schimbă doar perspectiva poveștii. Scenele drăguțe și nostime de altădată sunt înlocuite cu efecte speciale, scene care îți taie răsuflarea și o acțiune care te țintuiește în scaunul de cinema. La acestea se adaugă o distribuție de excepție, în care Christoph Waltz joacă rolul negativ al unui căpitan lacom și răzbunător (Leon Rom) care complotează împotriva lui Tarzan. Un rol negativ a avut și în filmul Inglourious Basterds (Ticăloși fără voie), rol care i-a adus Oscarul pentru Cel mai bun actor într-un rol secundar. La fel și pentru rolul din Django Unchained (Django dezlănțuit).
Iată cum răspunde Christoph Waltz câtorva întrebări adresate lui chiar înainte de lansarea pe marile ecrane a Legendei lui Tarzan – film adus în țara noastră de Freeman Entertainment și care, din 8 iulie, rulează pe ecranele din întreaga țară.
Cât de mult ai avut de-a face cu Tarzan înainte să joci în acest film? Care sunt primele tale amintiri legate de acest personaj?
Christoph Waltz: Totul se învârtea în jurul lui Johnny Weissmuller. Pentru mine și pentru universul meu de atunci, Tarzan va fi mereu filmul acela alb-negru din anii 1930. Când eram mic, mi se părea incredibil de fascinant, iar mai târziu, isteric de amuzant. Și cam asta a fost. Când au refăcut filmul, în anii 1980, m-am gândit „Ei bine, ar trebui să fie interesant”. Nu a fost cine știe ce, totuși a fost interesantă o altă perspectivă asupra lui Tarzan.
Ai creat atâtea roluri valoroase. Cum ai colaborat cu regizorul David Yates în crearea personajului Leon Rom, rolul tău din Legenda lui Tarzan?
Christoph Waltz: El a fost extrem de deschis la sugestiile mele, iar asta a fost una dintre momelile lui. Inițial era vorba de o altă direcție, dar m-au lăsat să particip și eu. Iar eu pot face asta în mod responsabil. Mereu am pus povestea pe primul loc. Deci a fost foarte plăcut să particip și să am sentimentul că mă fac ascultat. A fost într-adevăr minunat.
Nu-ți place să vorbești despre rolurile tale. Este pentru că vrei ca publicul să le descopere și să le interpreteze individual?
Christoph Waltz: Da. De asemenea cred că însuși scopul poveștii, mai ales al uneia ca aceasta, pe jumătate fantezie, pe jumătate realitate, pe jumătate legendă, este că se leagă într-o anumită măsură de subconștientul colectiv. Toată lumea o cunoaște. Aproape că vorbim de o formă de mitologie. Mitologia și poveștile de acest gen, poveștile în general, există pentru a da un sens lumii în care trăim, lumii din care face parte ascultătorul sau telespectatorul. Vreau să ajut spectatorul să se proiecteze în acțiunea de pe ecran. De aceea nu vorbesc despre rolurile mele. Nu vreau să vezi ce cred eu despre personajul meu. Vreau să vezi ce crezi tu despre el.
Ai mai jucat cu Samuel L. Jackson până acum. Ați reușit să petreceți mai mult timp împreună pe durata filmărilor?
Christoph Waltz: Acesta este singurul meu mare regret, că nu am jucat în aceleași secvențe cu el. Aș juca un film întreg cu Sam, aș fi jucat fiecare secvență a acestui film. A avut scene pe măsură. Este un adevărat actor. Sunt o mulțime de situații dificile în acest film, dar o dată nu l-am văzut neîndemânatic. El are într-adevăr balansul, instinctul, ritmul și îndemânarea necesare. Niciodată nu este depășit de situație, mereu are câte o scânteie. Să ai simțul umorului chiar și în mijlocul celor mai serioase situații, acolo se vede adevăratul simț al umorului. Restul sunt doar glume.
Cum te-ai înțeles cu Alexander Skarsgård – John Clayton / Tarzan?
Christoph Waltz: Mereu încerc să fiu foarte discret, să vorbesc cât mai puțin. Atunci când un actor muncește atât de mult zilnic, cum a fost în cazul lui Alex pentru acest film, te porţi cu mănuși cu el pentru că are deja foarte multe pe cap. Nici nu am avut atât de multe secvențe împreună; am avut câteva, câteva cruciale. De obicei încerc să mă adaptez și să fiu de ajutor. Dacă ești doar unul dintre jucătorii de zi, vii şi pleci, apoi te întorci iar mai târziu, este ceva diferit faţă de ce face actorul principal. El duce tot greul. Cam asta a definit colaborarea mea cu Alexander. Nu pot spune același lucru și despre relația mea cu Margot.
Cum ai lucrat cu Margot Robbie, protagonista filmului? A fost o experiență amuzantă?
Christoph Waltz: Da. Am mult mai multe scene cu ea decât cu Alexander. Margot este una dintre cele mai frumoase ființe de pe pământ și e minunat să lucrezi cu ea. Poate să joace în film cu mine și cu Sam. (râde)
Cum a fost să lucrezi cu David Yates? Ce crezi că aduce în plus acestui film el ca regizor?
Christoph Waltz: David a avut un film foarte specific în minte. Este filmul lui, totul se subordonează viziunii sale care se dezvoltă în săptămâni, luni de zile înainte, așa că trebuie să afli din mers despre ce este vorba. Mie îmi place să fac asta. În prima zi am făcut amândoi un tur al studioului și mi-a arătat amploarea operațiunii. Mi-am zis „hmm”.
Platourile de filmare uriașe, mecanismele mobile…
Christoph Waltz: Imense! Și el trebuia să conecteze toate capetele libere și să aducă toate firele și cablurile împreună, să le unească într-un nod frumos. Am făcut tot ce mi-a stat în putere să îl ajut. În același timp mi-am văzut bucuros și de munca mea. A fost un fel de negociere. Deși este căpitanul unei asemenea nave, David este văzut drept cea mai dulce, sensibilă și precaută persoană pe care și-ar imagina-o cineva vreodată. Așa obține el tot ce vrea. Este monumental.
Traducere și adaptare de Irina Botezatu
Fotografii: Warner Bros. Pictures
Mulțumiri Freeman Entertainment
Pingback: Legenda lui Tarzan: suspans, aventură, iubire – Marea Dragoste