fbpx

Dani Dumitrescu – Eu cu ce mă mai îmbrac azi?

de

În fiecare dimineață constat – cu invidie, recunosc – rapiditatea cu care se hotărăște soțul meu în privința ținutei din ziua respectivă. După obișnuitul ritual matinal, deschide dulapul, alege repede ceea ce-i trebuie și, în maximum 15 minute, este gata, pregătit de o nouă zi de lucru. Nu același lucru pot să-l spun și despre mine. Fiecare zi, o nouă problemă: ba nu am un sacou adecvat, ba nu am o pereche de pantofi în nuanța dorită, ba poșeta e prea sport pentru ținuta mea, ba… Tot timpul îmi lipsește ceva. La cumpărături, la fel: într-o oră el poate da refresh la întreaga lui garderobă, în timp ce eu am nevoie de … nu mai spun cât, e discrepanța prea mare, să zicem mult timp. Pentru el shoppingul e un stres, mie shoppingul îmi reduce stresul.

Deși “anumite” persoane consideră că sunt risipitoare, eu cred că sunt cumpătată la shopping, deoarece mă încadrez, de regulă, într-un anumit buget, nu îmi cumpăr decât lucruri de care am cu adevărat nevoie și plec acasă ținând în mână cel mult una-două pungi. Vă rog, nu presupuneți că îmi ține soțul – ca un adevărat gentelman – alte pungi, că nu-i adevărat. Doar cutiile de pantofi, așa am stabilit. Ooops! Am zis cutiile, nu cutia. Păi, cum să vă explic… chiar am nevoie de anumite lucruri. Nu mă pot duce în teneși la serviciu, nici nu pot alerga, cocoțată pe tocuri, după un copil vitezoman pe bicicletă, așa că, săraca de mine, trebuie să îmi cumpăr încălțăminte adecvată ambelor situații. Eu nu aș vrea (vorba vine!), dar trebuie să mă adaptez (vă imaginați ce greu îmi este!).

Sunt adepta faptului că o femeie trebuie să aibă în garderobă anumite piese vestimentare clasice, care o pot salva în orice situație. Dar, ce faci când ele se uzează? Le înlocuiești. Pornind de la această logică, săptămâna trecută am fost nevoită să îmi cumpăr o nouă rochie neagră, întrucât cea veche era puțin decolorată. Lângă rochia neagră era ispita: o rochie vaporoasă de vară. Genul acela cu material răcoros, care nu se calcă, cu flori mari pastelate. Pe scurt, o rochie supeeeerbă! Mi-am cumpărat-o, bineînțeles, gândindu-mă că vine vara și oricum voi avea nevoie de ea. Exact cum spuneam: nu îmi cumpăr anumite lucruri, decât dacă am nevoie de ele!

Cosmeticele sunt pasiunea mea. Nu știu cum se face că, atunci când mi se termină rujul, mi se termină și alte cosmetice. Și parcă numai de un ruj de o anumită culoare are nevoie o femeie? Dacă aș fi fost mai tânără, probabil că aș fi renunțat la anumite produse cosmetice, dar acum chiar nu îmi mai permit. Nu fac excese, mă ghidez după reguli de bun simț atunci când mă machiez, dar nu pot renunța total la machiaj, mai ales la serviciu. Din vorbă în vorbă, am aflat că și prietena mea se află în impas, așa că am hotărât să mergem împreună să ne cumpăram anumite cosmetice. Tot ea m-a convins să îmi cumpăr ambele rujuri pe care le-am încercat, spunându-mi că îmi stă bine cu amândouă nuanțele și că oricum voi avea nevoie de al doilea ruj în culori pastelate, ca să se asorteze cu rochia estivală, pe care i-am mărturisit că mi-am cumpărat-o. De altfel, și eu am sfătuit-o pe ea să-și cumpere două parfumuri, unul cu esență florală dulce și altul fresh. Prietenele la nevoie de sfaturi înțelepte se cunosc. Încă o dată observ că așa suntem noi femeile: nu ne cumpărăm anumite lucruri, decât dacă avem nevoie de ele!

Asta e, pledez vinovată: îmi place shoppingul! Ținând cont de faptul că, atunci când îmi cumpăr nimicuri feminine, magazinele sunt pline ochi de femei pasionate de același sport, presupun că nu sunt singura vinovată. Am făcut această mărturisire și simt deja niște vibrații negative, simt că sunt catalogată. Știu, o femeie care declară că-i place shoppingul este considerată de majoritatea superficială, ca să nu zic altfel. Majoritatea fiind alcătuită, în contextul de față, de bărbați care, bineînțeles, înțeleg prin shopping achiziționarea de nimicuri feminine – boxele, aparatura electronică, și alte chestii asemănătoare (sincer, nu știu cum se numesc!) întrând în categoria necesități.

Și totuși, eu îi înțeleg pe bărbați când afirmă că nu pot face distincția între vișiniu și grena, prin urmare și ei trebuie să mă înțeleagă atunci când spun că nu pot face dinstincția dintre ultra HD și full HD. Fiecare cu necesitățile noastre, nu-i așa?

Concluzia mea, în ceea ce privește shoppingul: bărbații vin de pe Marte, femeile vin de la mall. Bineînțeles că există excepții în ambele cazuri.

Și totuși: eu cu ce mă mai îmbrac azi?

 

Comentarii

  • Daniela, draga mea, mi-a placut tare mult ce ai scris “uit sa ma rujez pentru ca ultimul lucru cand ies din casa este sa imi sărut copilul”.De fapt, omiti, pentru ca pui pe primul loc dragostea pentru copil. Clar ai inteles mesajul meu:nu am zis ca sunt obsedată de shopping,am zis ca ma relaxează shppingul. De altfel, sunt zile intregi cand nu merg la cumpărături, si pot trai si asa, chiar foarte bine. Iar cand merg la cumpărături, criteriul de baza este calitatea , nu cantitatea. Iti multumesc pentru cuvintele frumoase si te imbratisez!

    Dani Dumitrescu mai 16, 2016 7:30 am Răspunde
  • Nu ma mai lasă tableta sa scriu 🙂
    … Înainte de a se hotărî. Deci cu el shoppingul e simplu.
    Îmi place sa cumpăr pentru alții, pentru familie, pentru prieteni. Pentru ei am răbdare.
    De multe ori ma îmbrac pentru serviciu cu ce e agățat cel mai aproape in closet, totul e sa ma simt eu bine. In Canada lumea nu e așa elegantă ca in Europa, nu sunt același pretenții, poate doar la bănci sau corporațiile mari unde vin zilnic clienți importanți. Ceea ce urăsc eu aici sunt flip-flop-șii, multa lume târâie flip-flopși ieftini si nu întotdeauna pedichiura este perfecta ( urăsc iataganele vopsite roz ciclam sau portocaliu cu bulinuțe).
    Indiferent de câte haine am, ca le port sau doar le achiziționez, ceea ce port in fiecare zi este parfumul, uit sa ma rujez pentru ca ultimul lucru când ies din casa este sa îmi sărut copilul, sa îmi pudrez obrajii când sunt palida dar niciodată parfumul.
    Un weekend frumos si însorit, numai bun pentru o rochie înflorată!!!

    Daniela mai 14, 2016 6:42 pm Răspunde
  • Hey, Dani!
    Recunosc ca si eu am dulapul plin dar niciodată nu știu cu ce sa ma îmbrac. Sunt atât de multe încât nu văd si nu găsesc nimic, uit de ele. De 3 luni fac naveta între dulapul din dormitor si cel din basement pentru ca vremea in Canada anul asta a fost total aiurea, când e cald, când e frig.
    Mie nu-mi place shoppingul pentru mine, nu am răbdare, nu găsesc niciodată ceva care sa-mi vina sau sa-mi placa atunci când am nevoie si de aceea cumpăr când găsesc. Daca nu ma pot hotărî, aștept doua-trei zile si daca după aceasta perioada încă mi-e gândul la acea piesa ma duc si o cumpăr. Si uite așa adun lucruri care îmi plac, care nu se combina cu celelalte existente, de care nu am nevoie si stau cu eticheta in dulap. Le-as lua la purtat, nu ma interesează daca sunt sau nu in trend, dar problema reala este oscilația atracției mele gravitaționale si schimbarea centrului de greutate, mai ales după iernile lungi.
    La capitolul pantofi nu ma mai complic. Am adicție la pantofii comozi, in special marca ECCO. Nu sunt foarte frumoși sau eleganți dar sunt al naibii de comozi si rezistenți – asta e partea proasta, te saturi de ei dar nu poți sa-i arunci pentru ca încă arată bine. Am o pereche de sport Biom de 7 ani ( alb cu magenta) si încă ma întreaba cunoscuții de unde i-am luat. Sunt genul pe pantofi sport care vin cu instrucțiuni de purtare 🙂 pentru ca sunt făcuți ca si cum ai merge desculț dar fără sa simți pietrele sau presiunea greutăților in călcâi.
    La cumpăraturi merg singura, soțul meu nu are răbdare. El își cumpara online când găsește ceva de calitate si on sale. Daca ii vin si ii plac le păstrează, daca nu, le returnează. Are o garderoba mult mai faina ca a mea :), se gândește de 3 ori (o data ma întreaba si pe mine in caz ca e nehotărât) înainte de A

    Daniel mai 14, 2016 6:27 pm Răspunde

Lasă un răspuns la Daniela Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *