fbpx

Dupa 30 de ani, Dan Nutu, un actor-simbol, se intoarce pe marile ecrane

de

“Puzzle”, pelicula lui Andrei Zinca reprezinta o enorma reusita a cunoscutului regizor de a-l convinge pe marele actor Dan Nutu sa revina la film, dupa o absenta de peste 30 de ani. Zinca a implinit astfel un vis si a realizat unul dintre cele mai anticipate evenimente cinematografice ale anului, film a carui premiera va avea loc pe data de 24 mai.

Rolul din “Puzzle” vine sa umple un mare gol in cinematografia romaneasca si sa ne redea unul dintre acei rari actori facu?i parca pentru marele ecran. In sfarsit, cinefilii romani care i-au sim?it lipsa atata vreme, dar si genera?iile care l-au cunoscut din filmele de arhiva si din povestile parin?ilor, il pot vedea pe Nutu jucand din nou.
Personajul interpretat de el in “Puzzle” este Sabin Vianu, eroul orb, care, la fel ca si actorul, este ademenit si convins sa iasa din “colivia” artistica in care s-a exilat. Din doar cateva vorbe, personajul caruia ii da viata capata o intensitate remarcabila: anii au trecut, dar Dan Nu?u si-a pastrat si “vocea” si alura unica. Continua sa fie o prezen?a si nu doar un actor.
Iata ce declara Andrei Zinca despre rolul pe care i l-a incredintat din toata inima lui Dan Nutu: “Sabin Vianu este un amalgam de intelepciune, rafinament, sarm, romanticism, cultura si talent literar. De talentul literar s-a ocupat Mario Diament, autorul piesei de teatru care a stat la baza scenariului nostru. De restul, insa, trebuia sa se ocupe un actor de varsta scriitorului nostru.
Anumite caractere sunt rare in peisajul actoricesc romanesc. Printre ele si acest romantic cuceritor la 70 de ani. Vlad Paunescu si cu mine ne-am cam sucit capul cautand solutia, pana cand mi-am amintit de “romanticul rebel” din anii mei mai tineri, care azi ajunsese exact la varsta lui Sabin. Pe Vlad l-a incantat ideea. Dan Nutu locuia la Berlin, dar se retrasese din actorie de cateva decenii. I-am trimis scenariul si, la numai cateva ore mai tarziu, ne-a spus: “I’m in!”. Mereu isi dorise sa joace un orb. Mai bine mai tarziu, decat niciodata!”
Referindu-se la cat de ofertant este pentru un actor un asemenea rol, din punct de vedere al compozitiei, Zinca a mai adaugat: “Orbul vede ceea ce cei cu vederea intacta nu ajung sa discearna. Pe deasupra, personajul nostru este un creator. Pentru un actor, provocarile sunt multiple: miscarea, mersul, pozitia capului, controlul miscarii ochilor, cum mananca, cum toarna bautura in pahar sau isi aprinde tigara, dar si maniera de a visa, de a crea imagini prin scris (Sabin e scriitor), de a percepe frumosul altfel decat cu privirea. Poate ca viata se traieste mai intens in “intuneric” decat pe lumina… Asociatia Nevazatorilor din Romania, filiala Bucuresti ne-a ajutat enorm sa-i intelegem pe nevazatori, in asa fel incat sa putem crea un personaj credibil.”
Regizorul marturiseste ca, de la acordul initial pana la prima zi de filmare, au traversat impreuna un proces de creatie complicat, dar provocator – “personajul imaginat de mine a suferit modificarile adaptarii la “trupul” lui Dan. Rezultatul sper sa ramana in memoria spectatorilor la fel cum si azi staruie in memoria generatiei mele personajele intruchipate de “rebelul” Dan Nutu al anilor ’70.”

Dan Nu?u nu a fost doar un actor popular al genera?iei ’60-‘70, ci mult mai mult: a fost un simbol. Un simbol al tinere?ii rebele, al nonconformismului si al liberta?ii. A fost adulat si mult copiat. Popularitatea sa o intrecea, in Romania, pe cea a starurilor rock si de cinema de afara. Plecarea sa abrupta in America, in 1979, a lasat un gol imens, imposibil de umplut.

O aura rebela

In interviuri, Dan Nu?u admite cu modestie ca “a avut noroc”. Cariera sa a fost plina de momente de sincronism: cumva, timpurile, oportunita?ile si inspira?ia s-au aliniat perfect. Talentul si fizicul sau (dar si vocea inconfundabila) au fost perfect servite de harul unor regizori de geniu si de filmele acestora, devenite intre timp “clasice”. A contat si faptul ca, in perioada de dinaintea revolu?iei culturale de tip maoist pornita de Ceausescu, cenzura ideologica era mai laxa sau, pur si simplu, nu mai ?inea pasul cu for?ele creative. In cele mai bune pelicule ale sale – de la “Duminica la ora 6” a lui Lucian Pintilie, la “Dimine?ile unui baiat cuminte” a lui Andrei Blaier, la “Ratacire” a lui Alexandru Tatos – Dan Nu?u avea un aer nonsalant de razvratit impotriva conven?iilor si un sex appeal detonant. Parca sim?eai vantul de libertate care-i sulfa prin parul rebel. N-a fost greu ca milioane de tineri romani ce traiau sub comunism, sufoca?i de opresanta Cortina de fier, sa se identifice cu el.
Mitul Dan Nu?u poate ca nu ar fi fost atat de puternic daca n-ar fi existat un alt rebel: regizorul inovator Mircea Saucan care l-a distribuit pe actor in cele mai bune filme ale sale: “100 de lei” si “Meandre”. Aceste pelicule se inspirau din prospe?imea formala si tematica a curentului francez “Nouvelle Vague”. Lipsa de tezism si nonconformismul lor n-a convenit deloc cenzurii, care a facut tot ce poate ca sa le ingroape.
Eroii interpreta?i de Dan Nu?u lupta impotriva conformismului prin indrazneala si insolen?a, printr-o impotrivire instinctuala impotriva canoanelor.

 

Tag-uri:
· · ·
Categorii:
Film

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *