fbpx

E toamna. E frig. E frumos

de

Sunt friguroasa, dar imi place sa port vesminte subtiri. Sunt puternica, dar imi place sa fiu alintata. Sunt femeie, dar ma tratez, luandu-ma la tranta cu decizii barbatesti, cu businessuri complicate, cu alegeri taioase, cu datorii grave, cu credite incurcate, cu suparari viguroase.

Traiesc de-o viata balansandu-ma intre decizii contrare, ma invart intr-un univers de contraste. Aleg mult si culeg prost. Tanjesc sa invat regulile comparatiei sanatoase, dar nu izbutesc sa diferentiez binele de mai bine, raul de mai putin rau.
In vreme ce altii traiesc in parul vietii, eu merg, indarjit, in raspar. Cumpar haine fara sa-mi pot motiva prea bine alegerile si mi s-a intamplat nu o data sa ajung acasa si sa constat ca n-as putea imbraca niciodata ce-am scos din punga de la mall. Ma incapatanez sa iubesc barbati pe care-i vreau smulsi din lumi ce-mi sunt pe de-a-ntregul straine si, dupa nesfarsite luni de plans si truda, ma fulgera durerea ca n-as putea vietui nici o singura zi langa cel pe care am luptat sa-l imblanzesc.
Si-atunci ma-ntreb, hotarata sa rad, pregatita sa plang: ce tinute de toamna a tineretii sa aleg? Ce conduite mature, pentru anotimpurile intelepciunii, sa adopt?
Am nevoie, urgent, de un stilist pentru viata. E musai sa vina cineva si sa-mi spuna, ca-n magazinele bune, ce se asorteaza cu ce. Trufia mea nedomolita cu o singuratate asumata? Copiii mei nascuti pe timp de dragoste cu un tata nou si gata sa ma-nvete regula compromisului duios? Ambitia prosteasca de-a face cariera cu gandul sfredelitor ca imi vor creste pruncii prin brate vanjoase de bone platite prea mult?
E toamna, mi-e frig, dar imbrac, indaratnic, vesminte subtiri. E tarziu, mi-e frica de nopti fara imbratisare, dar ma mandresc mai departe cu gandul frumos ca nu stiu sa iert, ca nu pot sa uit. Ma invart ametitor intr-un univers de contraste, dar n-am curajul sa opresc planeta, nu-ndraznesc sa vreau sa cobor. E toamna. E frig. E frumos.

 

Categorii:
Scrisoare

Comentarii

  • \"Sunt friguroasa, dar imi place sa port vesminte subtiri.\"
    Imi si imaginez o femeie delicata ca o \"Pinza de pâianjen\" (Cella Serghei)-e si ea pomenita pe aici pe undeva – iùbracata cu un hanorca, bocamci de munte (nu de piele!), caciula de bmana de ren… in mijlocul gheturilor eterne, ce fel de romantism am mai putea insaila ? Am inteles eu subtextul… Intrebarea este: cine ii atita focul superbei domnisoare din imagine ?

    Ioan

    ioan octombrie 20, 2009 6:37 pm Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *