Simona Catrina – Omul potrivit in patul potrivit

Orice se petrece in cuplu te separa sau te aduna, niciodata nu scapa neobservat. Obiceiurile casnice, gastronomice, financiare sau sexuale se lasa cu toata greutatea asupra unei relatii, probabil ca sa vada cat rezista. Stiu familii care-si datoreaza nunta de argint unei vieti sexuale cu mult mai bune decat cea intelectuala. Dupa cum stiu si cupluri de porumbei pe care soarta aspra si orgasmul in contratimp le-au condus la altarul divortului.

Senzatii proaste si minciuni destepte
Am prietene care sunt necajite sexual si tac chitic, am si prietene care au aceeasi nemultumire si fac un t­a­ra­boi monstru. M-am gandit ca alea care tin in plamani frustrarea si n-o tusesc niciodata inspre partener nu pun mare pret pe erotismul conjugal. Exista si oameni pentru care sexul nu e cu mult mai important decat locul de parcare. Dupa cum ajun­se­sem eu la concluzia ca galagioasele care isi cereau drepturile la satisfactie erotica au o natura mai focoasa, mai fara astampar, dependenta de extazul fizic.
Aveam sa aflu insa ca, de cele mai multe ori, prioritatile din cuplu n-au legatura cu natura sexuala a combatantului, ci cu temperamentul in general, dar si cu gradul de indragosteala.
“Il iubesc, de-aia!“, mi-a raspuns o prietena, cand am intrebat-o de ce nu-i dezvaluie iubitului ei oficial, in exclusivitate, ca n-a mai avut niciun pui de orgasm de cinci luni. Nu puteam sa asimilez din prima logica ei, am pretins detalii. Ea mi-a desenat: il iubea intr-o disperare continua si credea ca, daca-i spune ce se petrece cu ea (sau, mai exact, ce nu se petrece), are s-o creada frigida. Si aici se bifurca ipoteza: fie urma s-o trimita la doctor, culmea umilintei, fie urma s-o paraseasca, lucru catastrofic, dar mai demn decat o consultatie la vreun sexolog condescendent.
Am intrebat-o ce-avea de gand, totusi, fiindca am presupus ca nu se resemnase in asemenea hal, incat sa-si fi luat adio de la ispitele trupului. Ridica din umeri si se uita-n covor. Oricum, din doua rele, o alesese p-asta abstinenta. Lasa, ca fara sex de calitate putea supravietui, dar fara iubitul ei nu.
Am auzit prostia asta in repertoriul multor femei cu pretentii. Nu pot sa cred la nesfarsit ca ele sunt ne­bune si eu intreaga, deci va trebui sa le acord prezumtia de bune intentii. Plus ca, atunci cand ma pregateam sa le judec, mi-am adus aminte de cateva iubiri de-ale mele din prima tinerete si prima etapa de tampenie. Intr-atat capiasem dupa un tip, incat, desi facea amor ca si cum era singur cu imaginatia lui, plus sau minus un film explicit, eu continuam sa-l ador, habar n-am de ce. Nu-mi oferea nimic care sa compenseze bajbaiala sa din intimitatea noastra tactila, in schimb ma fascina cu ceva ce v-as povesti acum, daca mi-as mai aduce aminte.
Pe scurt, dupa ce l-am trecut prin sita anilor, mi-am dat seama ca era un tip construit de mine, in realitate era cu totul altfel decat il mangaia imaginatia mea. Desi era cam insurat, am fi putut insista in pacatul tentant al unei relatii reciproc ravasitoare (macar fizic). Doar ca nu izbuteam sa ajungem la niciun numitor sau orgasm comun, vreodata, iar in cele din urma am renuntat. Nu de bunavoie si de buna istetime, ci pentru ca, uneori, trageam linie, sa vad cum stam. Deasupra liniei – nimic. Sub linie – nimic.

Mezaliante afrodiziace
Am adunat in existenta mea si exemple din tabara opusa. Am purces la niste relatii pe care le conside­ram sortite sufocarii in primele doua saptamani, avand in vedere ca respectivul ma plictisea pana ajungeam sa-mi smulg sprancenele fir cu fir, ca sa treaca timpul mai usor, cat imi povestea el din armata. Mi se parea total diferit de mine si de ecosistemul meu. Si, brusc, revelatiile erotice se adunau stiva, cea mai frumoasa stiva a vietii mele. Si ne trezeam incremenind intr-o relatie cateva luni sau chiar ani, gratie unei fructuoase cooperari sexuale.
E deja un loc comun sa presupui ca o toapa care are un iubit perfect il tine p-ala aproape de ea gratie unor abilitati de alcov. Aveam odata in jurul meu niste proaste ca mine, vesnic o barfeau pe una care pusese mana (iar mana era doar inceputul) pe un celibatar vanat napraznic de catre toate frumoasele natiei. O singura explicatie avea anturajul meu pentru asemenea mezalianta: ea il inrobise sexual. Le-am spus ca aud gogorita asta prea des ca s-o mai consider o explicatie rezonabila. Ele, nu si nu, ca aia nu are alt atu, au luat-o prin eliminare: era urata ca un porcusor de Guineea, desteapta ca un porcusor de Guineea si bogata tot ca un porcusor de Guineea. In general, singurul lucru care nu era identic cu al unui porcusor de Guineea era misteriosul ei talent erotic. Sigur, ti-era cam greu sa ti-o imaginezi drept amanta perfecta – mai ales ca parea buimaca in permanenta si dadea semne ca nu pricepe mai nimic nici din viata, nici din bancurile deocheate -, dar cum situatia din teren nu ne permitea alte interpretari, am ajuns la concluzia ca facea ea ceva ce ala nu mai pupase-n viata lui.
Problema era: ce anume? Fiindca nu eram nici noi niste mamai care fac sex intr-o camasa cu buburuze, rulata pana-n brau, in pozitie de pus perfuzii. Sincer, ma indoiam si la ora aia, ma indoiesc si acum ca e ceva ce mi-a scapat si ca porcusoara era mai abila in acest domeniu. Cu toate astea, nu exista nicio alta explicatie neparanormala. Bine, ce-i drept, fatuca era genul care ar fi trecut zeloasa pe la mama Campina sa-i dezlege niste cununii si libidouri. Insa marturi­sesc, nu sunt atat de disperata, incat sa cred ca amantlacurile se transeaza la balta vrajitoarelor.
Pana la urma, cu tot scepticismul nostru demn de-o cauza mai filosofica, un tert barbat – confident de-al burlacului perfect – ne-a povestit ca da, ma, cu asta-l tine, cica e o amanta cum n-a avut neam de neamul lui. Dupa ce mi-am inchis cu mari eforturi gura cascata, l-am compatimit. Probabil daduse-n viata lui numai de ingramadite care credeau ca sexul oral inseamna sa spui „sunt de acord“, inainte de a face amor. Prin urmare, la asta se si rezumasera orgiile de care avusese parte. In asemenea context istoric vitreg, era logica slabiciunea lui incontrolabila pentru vietatea aceea a carei singura calitate era armonia: varsta era egala cu IQ-ul.

Fleru-i fler si dalbe flori
Dupa ce ne-am mai revenit din indignare, am tras aer in piept si-am zis asa: bun, deci sa zicem ca asa functioneaza lucrurile pe lumea asta, o proasta care intamplator e in stare de un blowjob fara cusur (sau, ma rog, cu oarece cusururi, dar il face, asta e important) poate oricand sa puna gheara pe Domnul Perfect. In acest caz, de ce nu functioneaza aceasta lege fizica in cazul tuturor?
Am intalnit, de-a lungul vietii mele, destule maestre ale erotismului extrem care n-au izbutit sa fie cerute nici de concubine, cu atat mai putin de neveste. Sigur, ma bazez strict pe povestile lor aprinse, nu m-am uitat prin gaura cheii ca sa verific daca se dedau la toate emanciparile senzuale, asa cum se laudau de zor. Dar dupa degajarea cu care povesteau ce se petrece prin paturile lor (in timp ce eu, desi nu sunt deloc pudibonda, aveam fata ca zmeura, de perplexitate), inclin sa cred ca nu se grozaveau degeaba. Dar, cum va spuneam, rezultatele profesionalismului lor erotic se lasau asteptate cu anii, cu deceniile.
In majoritatea materialelor cu tematica sexuala pe care le insir in revista, mi-e imposibil sa ajung la vreo concluzie. Pesemne aversiunea mea fata de matema­tici se vede in asemenea situatii, cand niciun calcul nu-mi iese. Ca si in alte murphisme, ceea ce pentru unii e o solutie comoda si afrodiziaca pentru altii e orbecaiala continua.
O prietena mucalita de-a mea isi luase lumea-n cap, odata, a zis ca ea pleaca in Australia, ca poate pe-acolo barbatii sunt mai previzibili si mai usor de categorisit. Povestea ei era amuzanta, desi istovitoare. Pe primul barbat din viata ei a incercat sa-l cucereasca, in modul cel mai clasic, prin frumusete plus desteptaciune. Formula a oxidat relativ curand dupa pompoasa deflorare, fara explicatii.
Pe urmatorul, l-a atacat cu strategia tactului, a rab­da­rii, a elegantei. Era o doamna, nu-l urmarea, nu-l scotocea. Rau a facut, deoarece s-a dovedit ca, daca tinea macar un ochi pe el, ar fi aflat mai devreme ca mai umbla cu una, le-a dublat niste luni bune.
Pe urmatorul, a vrut sa-l faca praf cu simtul ei casnic, cu o cumintenie curata, cu talentele de bucatareasa. A ciorbitit si-a sarmalit ea vreo doi ani, dupa care, intr-o seara romantica, el a cerut-o de nevasta pe prietena ei cea mai buna, cu care si-o punea pe ascuns de vreo patru luni.
In fine, pentru ca penultimul i-a fost deci sterpelit pe considerente sexuale, a atacat si ea in acelasi front, cu ultimul iubit. A testat pe el cele mai sofisticate, alambicate, tantrice, excitante proceduri de doborare a inamicului. Gresit. Ala era acel unu la suta din barbati care nu se prea omoara cu sexul, nici ca frecventa, nici ca tabla de materii. Adica, daca facea amor clasic sau orgie moderna, reactia lui era cam aceeasi, si ca durata, si ca intensitate.
Deci daca ma gandesc bine, am totusi o concluzie: flerul e cea mai importanta calitate a amantilor mo­derni. Daca nu dispui de el, patesti ca amica mea, care incercase sa cucereasca un prost prin inteligenta, un golan prin cumintenie, un afemeiat prin bucatareala si un bursuc prin sex.