Florin Chilian: O femeie te face barbat, nu o suta de femei

de

E un personaj interesant de contemplat. E extravertit si misterios, e distant si afectuos, e calm si furios totodata. E plin de contradictii, dar e viu, e autentic, iar adevarul a ramas, totusi, un drum spre succes astazi. Ne-am plimbat cu Florin Chilian printr-o multime de subiecte, unele profunde, triste sau romantice, altele facile, ca sa nu ne luam prea mult in serios. Si nu l-am cenzurat deloc, pentru ca limbajul, desi dur pentru urechile mai delicate, e parte din personaj.

Marea Dragoste / Tango:
Muzica pe care o ascult cu cea mai mare placere..
. Parazitii, de departe. E gasca mea favorita din Romania. Extrem de vii si ca fenomen muzical, si ca personaje. Imi mai plac Mihai Margineanu, Nicu Alifantis, Marius Mihalache, Nicolae Voiculet, Cezara Vladescu – o pianista senzationala. Artisti straini nu prea ascult, dar imi place Marco Massini, Queen. Iar ABBA e preferata mea absoluta.

Cea mai mare reusita profesionala a mea este… faptul ca imi inchid telefonul cand dorm.

Si cel mai mare esec? N-am avut esecuri profesionale. Parcursul meu, din 2011, de cand am lansat primul album, a fost ascendent, n-am avut caderi.

Cel mai bun cantec al meu este… „Sa nu ucizi”. Mai sunt „Sa nu furi”, „Viata ca o curva”… doar ca nu-si permit contemporanii sa le inteleaga, n-au atatea circumvolutiuni. Cat despre asumat, daca ne-am asuma toti un cantec ca asta, probabil ca am fi intr-un loc mai bun.

Cei mai buni artisti ai ultimilor 100 de ani cred ca sunt… Brancusi.

Ce artisti ti se par supraevaluati? Notiunile de „artist” in Romania si de „supraevaluat” fac deja un usor pleonasm. Artistii nu sunt supraevaluati. Dar sunt supraevaluati Moga, Smiley…

Cei mai buni oameni de televiziune mi se par… Alessandra Stoicescu, Cristian Topescu si Mircea Badea, care e favoritul meu de departe. Dementul ala chiar face televiziune. Eu cred ca el e cel mai bun.

Emisiunile mele preferate sunt… „In gura presei”, „Memorialul durerii”. Restul, ce sa zic? De tate, de chiloti, de prompteristi?

Ce vis profesional te bantuie in perioada asta? Mi-ar face mare placere sa cant „Zece” cu Marius Mihalache la tambal.

Cand eram mic, cel mai mult imi placea sa mananc… porumb fiert. Fierbea lumea porumb, iar cand se invechea, il arunca. Asta imi placea sa mananc, porumb fiert de pe jos. Iar primavara, cand apareau fructe, stiam toti copacii din Bucuresti. Deci intrebarea asta nu mi se prea potriveste. Trebuia sa mananc si punct.

Azi, ce iti place mult de tot sa mananci? Nu sunt prea mofturos. Mananc mamaliga, desi cand eram copil, o cretina de la casa de copii mi-a bagat pe gat mamaliga cu lapte si am ajuns la Urgente, a fost rau. Ceva de la care sa nu ma pot abtine sunt icrele, dar sa le faca Dali.

Care sunt cele mai mari extravagante ale tale? Sa respir asumat, de fiecare data. Asta e o extravaganta care tine de absurdul socialului. Sa reusesc sa fiu eu insumi, asta e o extravaganta din punctul de vedere al celorlalti. Altele n-am. Nu ma imbrac in femeie, nu merg pe strada cu tocuri. Te cam plictisesti cu mine, am acelasi orizont de valori de cand ma stiu.

Cele mai mari vicii ale mele sunt… tutunul si cafeaua. Si femeia, dar femeia nu-i un viciu, ci o binecuvantare (rade).

Cele mai frumoase femei din lume mi se par… cele insarcinate. Sunt atat de frumoase! Nu stiu sa-ti dau nume. Bineinteles ca au trebuit oamenii sa bage si frumusetea intr-o cutie, dar daca vrei sa-ti spun o femeie foarte sexoasa, daca la asta se refera frumusetea mai nou, e Angelina Jolie. Dar altfel, femeia pe care o iubesc eu e cea mai frumoasa.

Cea mai grozava inventie in materie de cosmetica pentru femei este… masina de spalat.

Cea mai sexy piesa vestimentara care poate exista in garderoba unei femei este… rochia.

Oamenii pe care ii admir in totalitate sunt… Stefan Iordache, chiar daca nu mai e prezent printre noi, e prezent in sufletul meu. Valeriu Sterian mi-a fost un om tare drag. Marius Mihalache. Mihai Margineanu. Nicu Alifantis cu „iubi” a lui, Anca. Edi Petrosel de la Holograf. Si mai e un personaj despre care nu se prea stie, Aurel Mitran. E cel mai batran impresar din Romania.

Cum iti place cafeaua? Facuta de altcineva, de regula imi place sa fie o prezenta feminina. Cu lapte si cu zahar.

Care au fost cele mai bune carti pe care le-ai citit in viata ta? M-a structurat de copil „Winnetou”. Apoi, mi-a placut mult „Quo Vadis”, iar cartea care m-a definit pe mine a fost „Micul print”. Cartile au fost salvarea mea, la propriu. Probabil de aia sunt si chior, pentru ca am citit biblioteci intregi. Nu ca s-ar vedea in educatia mea, dar macar la nivelul creativitatii cred ca se simte genul asta de cutremur.

La ce fel de filme iti place sa te uiti? Imi plac in general filmele SF, pentru ca sunt singurele care ma mai surprind. Ador sa raman mirat. Am o minte destul de structurata si nu prea mai am surprize, iar asta nu e prea placut.

Cum a fost prima oara cand te-ai culcat cu o femeie? M-am reintalnit de curand cu ea. Era tare frumusica! Am avut noroc ca era mai mare ca mine. Eu cam fugeam de fete, aveam alte prioritati, am facut ciclism de performanta… Prin clasa a 11-a, chiar de ziua mea de nastere, s-a intamplat evenimentul fericit. Mi-amintesc cu mare drag de momentul acela.

Cand ai fost cel mai nefericit? Uite, acum cateva zile, am dat drumul la centrala termica si normal ca uitasem sa dau drumul si la coloana de calorifere si a pufnit de supraplin. Si s-a facut o toamna la mine in baie, totul e caramiziu de la rugina de pe tevi! (rade). N-am nefericiri profunde decat legate de neputinta unora de a-si depasi conditionarile.

Dar cel mai fericit cand ai fost? Habar n-am, nu stiu. Mi-amintesc de cantece cand ma gandesc la fericire. Nu mi-am propus nici o clipa; „Azi trebuie sa fiu fericit”. Eu nici macar nu stiu, de multe ori, in ce zi suntem. Nu pot functiona in genul asta de normalitate.

Cand inchizi ochii si te gandesti la viitor, ce vezi?        

O casa la curte, cu ziduri de pamant si cu acoperis de pamant pe care sa creasca iarba, cu o alta casa in curte, pentru prietenii mei pe care sa-i chem la sprit si sa nu mai conduca pana acasa, sa doarma acolo, dupa ce mancam un gratar. Cu spatii mari, cu un pian in living, cu un loc in care sa pot sa-mi tin toate chitarele scoase din huse. Catel, pisica, o „iubi” misto pe acolo… Si m-as vedea cu albumele astea doua pe care le-am scris, m-as vedea cu ele gata. Eu trebuie sa mai fac macar inca doua albume, „Raiuri de iad” si „Rasu’ – Plansu’’”. Dupa asta, vreau sa ma joc putin cu muzica, sa nu trebuiasca sa mai „trebuie”.

Despre “nebunia” artistilor

Trebuie sa ai o componenta sociala, mai ales ca noi, artistii suntem singurii care avem trecut pe cartea de munca mentiunea “nebun”. E in fisa postului. Unii o joaca sub forma de boema si nu ies din alcool, ca vezi Doamne, ce artisti sunt ei! Sunt doar imbecili. Altii o joaca pentru ca da bine. Dar noi suntem singurii care avem dreptul, posibilitatea si forta de a-i spune regelui ca-i in curul gol. Ei, aici spatele ti-l asigura creatia ta, indiferent din ce zona artistica vii.

Artisti buni in Romania

Mai sunt oameni de muzica absolut fantastici in Romania, cum e domnul Stefan Elefteriu, cum e Loredana. E geniala! Singura vedeta, singurul star din Romania e Loredana, in opinia mea. Asa cum cel mai mare showman din tara asta e Stefan Banica Jr., fara discutie. Mai e Mihai Margineanu, cu o formatie buna de muzicieni langa. Noi n-am avut niciodata pop-culture in Romania. Ce fac eu, ce face Stefan Banica sau Margineanu tine de pop-culture. Ne ofera o poezie din Bucurestiul interbelic, am ascultat niste piese de-ale lui foarte bune. Plus ca e extrem de decent, nu bate campii.

Despre fani

Eu n-am fani, n-am gagici care sa vina sa-si smulga chilotii si sutienele de pe ele in fata mea. La mine la concerte nu se intampla asa. Suntem un grup de oameni care nu se cunosc, dar care functioneaza bine intr-un peisaj mental. Dupa ce cant, la mine nu sunt efuziuni turbate, cu aplauze… e mai mult liniste, ca lumea cade pe ganduri.

Tristetea, biznisul si artistii

Mi se intampla, in unele zile, sa fiu trist. Si cant pe masura felului in care ma simt. Azi am chef sa fiu trist. Si mai vine cate un patron si spune: “Dar asta nu e bine pentru biznis!”. Pai, stai, mai, ca nu sunt vreun papagal sa vin aici sa inveselesc lumea! Cica ar trebui sa apar pe scena sa distrez lumea, ei asta inteleg prin “artist”. Du-te dracului de cretin, ca nu asta-i meseria mea!

Despre falsul din showbiz

Am fost la un revelion, in Poiana, cu Marius Tuca. Si la restaurant la Copos, acolo unde se mananca un pui asa, dat prin apa… erau patru sali de concerte. Erau cativa colegi de-ai mei care se mirau ca ma vedeau acolo si ca nu cantam. Eu, de sarbatori, sunt la sprituri, cu prietenii, ca sunt destui disperati care vor sa castige toti banii din lume. In fine, dupa aceea, m-am intalnit cu colegii astia prin niste emisiuni unde spuneau ca au avut opt concerte in noaptea de revelion. Alo, am fost acolo! Ei se mutau 20 de pasi dintr-o sala intr-alta. Nu mai spun ca erau cu CD-ul dupa ei.

Despre Inna, O-Zone si alte “plesneli”

Mie Inna mi se pare un produs muzical foarte ok. Ca mie nu-mi place… ma rog! Dar mi se pare un produs de marketing foarte bun. Are tot pachetul, ca e frumusica, tanara, are tot ce cere piata si n-am de ce sa nu ma bucur de ea. Ma bucur putin si pentru faptul ca au mai fost cateva plesneli…cum ii cheama pe baietii aia cu chitarele? O-Zone. Asa aflat lumea ca mai sunt si altii, nu doar aia care culeg capsuni sau fura. Bine, pe mine n-ai sa ma vezi niciodata ca o sa ies sa cant in chiloti. Decat in mediu privat, nu ca nu s-ar fi intamplat…

Cum se alinta Chilian

Nu stiu muzica. Deloc. Am niste urechi de-i sperii pe toti.

Despre starile lui

Uneori sunt vesel, razi de te prapadesti! Alteori sunt trist, alteori sunt cinic, sunt ciufut, dar sunt. Imi permit sa fiu.

Despre “Autistul”

Nu cred ca a mai iesit vreun album de genul asta in Romania. Sunt vreo patru in lume.

Despre fidelitate, de dragul lui

Eu sunt extrem de lenes. Plus ca ma iubesc atat de tare, incat m-as suporta cu greu sa insel pe cineva. Daca sunt cu o femeie, sunt doar cu ea. Si nu sunt ipocrit sa spun ca fac asta de dragul ei, ca s-o respect. Nu, o fac de dragul meu! M-as scuipa in ochi, m-as simti josnic. Cel mai important lucru pentru un om este timpul, si atunci as avea senzatia ca i-as fura viata. Si nu pot sa-mi fac eu mie asa ceva! Are Minulescu niste versuri: “Trec vagabonzii omenirii” – exact ce sunt eu, un golan, nu? – invinsii primului dezastru”. Daca as avea vreun regret, m-ar pune in cap. Altfel, daca nu sunt cu o gagica, pot sa fiu cu 100. Care-i problema? In definitiv, de exercitii fizice si de echilibru hormonal avem toti nevoie. Dar fidelitatea face apel la componenta morala a intamplarii care se cheama om. E o decizie. E ca si cu masina: toti prostii stiu sa mearga repede, incet e mai greu sa mergi! Mi-au spus multi prieteni de-ai mei ca o femeie te face barbat, nu o suta de femei. Si ca sa ramai cu ea intr-o casnicie e o conditie care depaseste instinctul animalic. Nu mi s-a intamplat sa mi se puna pata pe una si sa nu ma mai pot abtine. Astia se cheama iepuri, iar noi vorbim de oameni.

“Nu prea suntem pinguini”…

Cei mai multi dintre noi nu stiu sa faca diferenta dintre egoism si egocentrare. Eu pentru mine trebuie sa insemn totul. Pentru ca altfel nu-ti pot darui nimic. Intervine si plictisul, te si saturi sexualiceste de-o gagica… basca, nu prea suntem pinguini. Suntem pinguini? Nu. Ei sunt monogami. Noi, barbatii, ne ducem la o gagica, o vizitam, ii facem un copil, luam traista, mergem la vanatoare. Dar o casa o tine o femeie, cu mintea ei. Familia ea o tine.

Despre comunicarea cu tine insuti

O problema a societatii romanesti in general e ca oamenii nu mai comunica cu ei insisi. Pe masura ce capeti incredere ca nu vreau sa-ti fur nimic si ca, oricum, nu ai nimic de furat si ca ai suferit deja destul de multe pacaleli si ti-ai luat destule tepe de la viata, incepi sa comunici cu tine, pentru ca ala e ultimul refugiu. Asta se intampla, de obicei, chiar la sfarsit. Pana atunci, toti strang averi, masini, curve… Dar la final, tot ajungi sa comunici cu tine.

Cate un vis care se tot implineste

Eu am trisat, la un moment dat. Cand eram pustan, am avut un accident foarte grav. Si am patit chestia aia cu luminita, care mi-a spus: “Nu trebuie sa vii acum, ca mai ai foarte multe de facut!”. Se mai intampla sa am cate un vis care se tot implineste, stii? In copilaria mea, n-am avut alte repere decat cartile si visele. Forta de a manipula un vis. Iti spuneam de trisare… e absurd, de cele mai multe ori, ce fac eu in raport cu piata. Sunt niste teme atat de grave si de corect rezolvate dupa mintea mea…E si un scut pe care mi l-a dat experienta aia. Sentimentul ca mie nu mi se poate intampla nimic rau. Dovada e ca, uite, s-a intamplat sa fie adevarat. Eu spun ca am trisat, e prima oara cand recunosc asta cuiva. E si asta o forma, o fateta a adevarului. Ceilalti poate ca nu au fost atat de norocosi sau poate ca n-au fost atenti. Culmea e ca am si succes, adica as fi fost prost sa nu merg inainte. Mi-a iesit. Dar am fost extrem de decent. Si, daca un lucru era usor, il faceam sa fie de 10 ori mai greu.

Despre scoala si educatie

Sa-l iau pe fiu-miu si sa-l invat ce? Sa-l trimit la scoala? Scoala si orice tip de educatie iti taie aripile de inger. Nu vorbesc despre instructie, ci de educatie, mai ales aia institutionalizata. Te face sa fii o rotita perfect functionala intr-un mecanism perfect functional, care te ia de niciunde si te lasa nicaieri. Si tu, intre timp, futi, faci copii, platesti taxe, si dupa aia vrei sa-ti urli libertatea! Eu ma zbat sa nu fiu asa ceva.

Alcoolul, animalele sociale si spiritualitatea

La un sprit cu prietenii, da, mi-e foarte bine. Alcoolul nu trebuie sa fie premiza unui viol niciodata, ci a unor intamplari care tin de spiritualitate, iar viata asta a noastra e facuta in asa fel, incat iti pui tu frane, te autoconditionezi. Se zice ca “in vin e adevarul”. E o gaselnita usuratica, sigur ca nu mai ai inhibitii, te eliberezi de barierele care te-ar face un animal social perfect si esti tu insuti. Vezi ce trist e? Sa ai nevoie de un drog ca sa poti fi tu insuti. Eu n-am nevoie, eu sunt eu si cu asta basta.

Despre curve si curvari

E o judecata absolut cretina in societate, de multa vreme: o femeie care sta cu un barbat e proasta, una care are doi deja e curva. Pe cand unul care are cinci femei in acelasi timp e baiat destept! Eu nu inteleg asta. Adica, noi de ce n-am fi in postura voastra?

Cine face alegerile

Povestea aia, ca noi alegem femeia cu care ne insuram, e o porcarie! Femeia alege intotdeauna.

Definitia relatiei, intr-o piesa

Sa asculti “Sa nu furi”, acolo e definitia relatiei. Nu degeaba am spus “sa nu furi”. Pentru ca eu pot sa-ti fur viata, treaba asta nu e greu de facut. Si tu te transformi in mine, iar eu vin acasa, intr-o noapte, ma bag langa tine in pat si ma intalnesc cu mine.

Despre trecut

Sunt oameni carora le e foarte frica de trecutul lor. Dar esti produsul tuturor zilelor pe care le-ai trait, tuturor femeilor si barbatilor care au venit in viata ta, tuturor povestilor din familie, din societate. Decat sa le anulezi – lucru imposibil, care doar te dezaxeaza si ramai intr-un picior, intr-un echilibru mai putin decat precar – fa pace cu tot trecutul tau! Cu toate care ti s-au intamplat. Toate ar trebui readuse in memorie si ar trebui sa faci pace cu ele, pentru ca ele nu raman rezolvate daca te prefaci ca nu exista. Si se intorc, cateodata, si te lovesc de nu te mai ridici.

Jocul si intamplarea

Eu sunt destul de echilibrat. Restul e o joaca. Sunt oameni care nu pot trai legati de o anumita tipologie de caracter, de a fi. Mie imi place sa ma joc, imi place intamplarea. Eu sunt produsul intamplarii, in primul rand. Si, crede-ma, mai rau decat mine nu ma judeca nimeni.

Despre prieteni

Prietenii sunt singurii pe care ti-i alegi. Nu trebuie sa-i intorci spatele unui prieten niciodata.

“Zece intamplari ciudate si-o minune”

Se zice ca la inceput a fost cuvantul, e o prostie! La inceput a fost sunetul. Sunetul intrupeaza un cuvant in mintea ta, care se leaga impicit de o imagine. Si de aici forta muzicii mele, pentru ca eu stiu exact cum sa aleg cuvintele. Eu creez de fapt imagini care sunt deja ale tale, fac parte amintirile tale. Daca spui “zece intamplari ciudate si-o minune” nu inseamna nimic, la propriu. Dar ele rezoneaza undeva in tine, vezi imediat si intamplarile ciudate, si minunea, ti se arata totul.

Despre cuvintele potrivite

Noi, in Romania, suferim de o pudibonderie tampita. La noi se face sex sau dragoste, dar de futut, nu se fute nimeni. Eu am probleme mari legate de cuvinte si pana am pus “cacat” intr-o melodie… mi-am asumat de o mie de ori dupa aceea. Dar cred ca e bine sa folosesti cuvantul potrivit in locul si momentul care o cere.

Despre puterea cuvantului

Sunt foarte atent la forta, la energia pe care o au cuvintele. Am scris eu un cantec, “Sa nu ucizi”, e o porunca. E foarte adevarat ca un cuvant poate sa deschida un mormant. Sa fereasca Dumnezeu de ce monstri pot iesi de acolo, daca nu esti atent!

Instinctul primar, spre distrugere

Eu m-am gandit la un moment dat ca oamenii, in general, nu sunt nascuti rai, doar ca si-au pierdut capacitatea de a-si cunoaste propriul suflet. Dar instinctul e spre anulare, spre razboi, spre distrugere. Noi nu prea construim, nu punem caramida peste caramida. Sportul national al omenirii e sa distruga.

Vocatia si asteptarile de la viata

Daca mergi pe vocatia ta, atunci nu te astepti sa ai o masina ca a lui Laurentiu Reghecampf. Eu sunt bucuros de oamenii cu care ma intalnesc, de muzica pe care o fac. Mie nu-mi lipseste nimic.

Daca incerci sa reduci lumea la un frigider…

Lumea nu e numai aia pe care o vedem noi sau aia care ne dorim noi sa fie. Trebuie sa accepti ca esti o intamplare complicata si complexa, dar si ca lumea e la fel. Daca incerci sa reduci lumea la un frigider si la cacarea de a doua zi, dimineata, de dupa cafea, te numesti contemporan, cam atat.

Ca sa nu ajungi la balamuc

Imi accept greu prostiile si excesele de dementa, dar nu le poti acumula in tine si sa ajungi la balamuc. Trebuie sa existe un debuseu undeva. La mine, de cele mai multe ori, sunt in tutun.

Unii nu stiu sa traiasca in fericire

De regula, intri intr-o relatie cu niste cocoase din alte relatii, din traumele copilariei sau ale adolescentei. O sa iasa un album care se va chema “Raiuri de iad” si care o sa va inghete sufletele. Toate gagicile din viata mea – eu le zic “gagici” cu drag si oricum, le zic tuturor “iubi”, din comoditate si dragaleala – au lasat urme adanci. Pe albumul asta e o piesa, “Lumi de lacrimi” in care vorbesc despre lucrurile astea. Unii copii, daca traiesc intr-o familie care ii foloseste ca moneda de schimb – e vorba si de fetite si de baieti care ulterior vor fi devenit membri intr-o relatie, adica femei si barbati – unii ajung sa cunoasca numai raul. Raul e singura realitate pe care o cunosc cu adevarat si in care, culmea, se simt in siguranta pentru ca i-au explorat toate nuantele. Si cand li se intampla cate o fericire, nu stiu cum s-o negocieze, nu stiu cum sa traiasca in fericire, pentru ca presupune un risc pentru ei. N-o pot percepe, atata timp cat ei au trait numai in rau, asa ca se refugiaza acolo.

Contemporan cu mine insumi

Crezi ca eu degeaba spun ca sunt dobitoci directorii de muzica? Mi-au cerut unii 500 de euro ca sa ma dea la toate posturile de radio. Sa ma anturez cu o producatoare din televiziune, sa i-o dau la buci aleia ca sa… intelegi? Astea sunt adevarurile, asta mi s-a produs mie. Si am zis: “Aaa, atat de usor e? Atunci stai ca fac eu sa fie mai greu!”. Dar cu argumente! Ii joc pe cretinii astia care ar trebui sa aiba grija de cultura pop romaneasca  – de directorii de radio vorbesc – in pielea goala ii arat! Asta e adevarul. Lucrurile nu sunt simple. Dar norocul meu este ca sunt destul de apropiat de mine insumi. Adica, stii, am ajuns la conditia aia foarte placuta, de a fi contemporan cu mine insumi.

CITESTE SI FLORIN CHILIAN: NU MI-AM INSELAT NICIODATA PARTENERA

ACEST MATERIAL ESTE PROPRIETATEA EXCLUSIVA A SITEULUI MAREA DRAGOSTE / www.revistatango.ro SI, CONFORM LEGII DREPTURILOR DE AUTOR, NU POATE FI PRELUAT, INTEGRAL SAU FRAGMENTAR, FARA ACORDUL SCRIS AL DETINATORILOR ACESTUI SITE.
contact mareadragoste@revistatango.ro
 

 

Corina Stoica

 

Categorii:
Personalitati

Comentarii

Lasă un răspuns la nico Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *