IRINA MARGARETA NISTOR: Am intuit, și nu mă înșel.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Recunoaște, ți-a zis Bradley Cooper!
IRINA MARGARETA NISTOR: Bine, fie, să zicem că mi-a spus Bradley… ( râde)
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Şi mie mi-a fost antipatică Jennifer, sunt supărată că “i-a suflat” bărbatul lui Gwyneth Paltrow, pe care o ador pur şi simplu. Dar joacă atât de bine, încât o iert de fiecare dată când plec de la film.
IRINA MARGARETA NISTOR: Nici măcar n-am ştiut că i-a despărţit ea.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: A fost un scandal mare…
IRINA MARGARETA NISTOR: Faci ca mine, cum sunt eu supărată pe Helena Bonham Carter, nu pot să o iert că l-a despărţit pe Kenneth Branagh de Emma Thompson, deşi, între timp, am cunoscut-o la Berlin, unde am fost la o prezentare de film, şi în viaţa reală e un om foarte drăguţ. Între timp nici nu îmi mai place atât de mult Emma Thompson, e uşor cam isterică.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: E o uimire permanentă a mea, că şi cele mai frumoase femei din lume tot înşelate sunt, tot le lasă câte cineva.
IRINA MARGARETA NISTOR: Da, le lasă pentru te miri cine. Lumea se plictiseşte peste tot la fel de repede. Cred că principiul e să te bucuri cât ţine. Nu ştiu dacă e bine să îţi faci planuri pe termen lung.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Regizori preferaţi pentru Oscar?
IRINA MARGARETA NISTOR: Alejandro Iñárritu, ştii de ce, pentru că mi-a plăcut mult remarca lui de la Globul de Aur, când Morgan Freeman i-a dat premiul şi a zis „Mă scuzaţi, sunt emoţionat, dar e Dumnezeu lângă mine”. Şi mie mi se întâmplă uneori, când mă gândesc la Dumnezeu, să-l văd pe Morgan Freeman. A fost aşa de bun în filmul în care a fost Dumnezeu, pentru prima dată în Bruce Almighty: Dumnezeu pentru o zi…
CHUCK NORRIS vs COMMUNISM
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Spune-mi despre „Chuck Norris vs. Communism”, te rog. Cum a fost primit, ce aşteptări aveţi?
IRINA MARGARETA NISTOR: Merge bine în continuare, acum, la sfârşitul lunii, este la Trieste, un festival, la Rotterdam, o să fie la Haga, ieri m-au întrebat fetele dacă nu vreau să merg în America, la Williamsburg, unde am înţeles că o să ia şi un premiu. A mai luat vreo două în SUA. Eu voi fi la Berlinală, dar mă întorc cu o zi mai devreme, ca să merg, pe 20, la concertul lui Charles Aznavour. Între Aznavour şi America, aleg Aznavour, deşi l-am văzut acum doi ani, am fost special până în Italia ca să îl ascult live.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Cum a fost?
IRINA MARGARETA NISTOR: Minunat, o oră şi jumătate de încântare totală. Ai noştri spun în prostie că vine pentru prima dată în România. E o tâmpenie, a fost prima dată în 1963 şi a dat nu ştiu câte concerte. A fost mama, aveam doar şase ani, era foarte scump biletul, deci nu m-a luat. A mai fost în 2004, fără concert, e adevărat, dar a fost în România când a filmat „Le Père Goriot”. Şi tot spun PE toate posturile că e prima dată în România, iar eu le trimit câte un sms să nu mai zică, dar nimănui nu-i pasă …
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Revenind la filmul tău…
IRINA MARGARETA NISTOR: Nu e al meu, e al Ilincăi. Pe 11 ianuarie a fost din nou la Londra, iarăşi cu sală plină, ca şi în noiembrie, când am fost şi eu, întâmplător. După, am intrat pe gratis la o proiecție, pentru că o româncă era managerul sălii (din păcate văzusem deja cam tot ce programaseră). A fost foarte simpatic la Londra, cei de la ICR sunt gazde și cinefili minunați, ca și la Madrid. Era un cinematograf chiar în centru, apoi am mers să văd „Suffragette”, un scenariu interesant, mai ales la final, la toată partea documentară. Mi-a plăcut! În Anglia chiar a mers foarte greu asta cu dreptul femeilor la vot ca şi în America. În schimb, o chestie ciudată, am fost la Strasbourg, la premiile Lux, ale parlamentului european, unde a luat „Mustang”. E chiar despre condiţia femeii în Turcia. E făcut de o turcoaică, dar locuieşte în Franţa. La conferinţa de presă de acolo, a întrebat-o lumea dacă într-adevăr aşa de complicată e viaţa pentru femei în Turcia. A zis că depinde de regiune, unele femei n-au voie să se tundă toată viaţa, dar au fost printre primele din Europa cu drept la vot. Bine, probabil tot ca să-i voteze pe bărbaţi. N-a zis ea asta, o zic eu.
Revenind la Chuck Norris Vs Communism, la începutul anului, l-au dat pe PBS, un post american, cum e TVR1 la noi. Am avut ecouri măgulitoare de acolo, am primit multe mesaje, nu numai pe Facebook-ul meu, dar şi pe Facebook-ul celor de la PBS, unde am înţeles ca s-au strâns vreo patru sute de de mesaje. Va intra şi pe Netflix, tot Brett Radner l-a vândut și pe Netflix, a fost pe HBO și urmează ARTE, (în Germania a fost deja pe marile ecrane). Brett Radner a făcut şi cel mai recent film cu Johnny Depp, iar el foarte rar investeşte într-un documentar, că nu câştigi cine ştie ce. Noi ne-am bucurat teribil că a ales filmul nostru. La un moment dat mi-a zis că ar vrea drepturile pentru filmul exclusiv de ficțiune, cu actori. Dar eu mi-am cedat drepturile, pentru că la un moment dat nu mai aveau bani să termine documentarul, sunt ale Ilincăi acum. Mi s-a părut abracadabrant, că ar putea fi cineva interesat. M-am înșelat. M-am gândit măcar să-l termine pe cel la care lucra de trei ani.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Să ştii că toţi prietenii care m-au auzit că o să fac interviu cu tine m-au pus să te întreb cine este domnul care te angaja să faci traduceri, dacă mai trăieşte, mai există.
IRINA MARGARETA NISTOR: Da, trăieşte. Într-adevăr, pare ceva inventat, el în sine e un personaj. Zamfir este un domn care există în continuare şi care are restaurantul Tezaal, undeva pe la Caşin. Are un băiat şi o fată, are şapte nepoţi. De fapt Teodor Zamfir îl cheamă. M-am amuzat când m-am întâlnit cu unii care mi-au zis că ei îl ştiau bine pe Zaza, eu nu auzisem pe nimeni care să îndrăznească să-i spună aşa. A fost drăguţ când m-au chemat la o şcoală să ţin o prezentare inspiraţională și mi-a zis profesoara „să ştiţi că avem o elevă care spune că ştiţi pe cineva din familia ei, pe bunicul”. Am întrebat dacă a văzut filmul, fiindcă el n-a venit la nicio proiecţie.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Nu a venit, dar l-aţi invitat.
IRINA MARGARETA NISTOR: L-a invitat Ilinca, tot ea s-a dus, i-a arătat filmul şi el se pare că a afirmat: „ficţiunea e ficţiune, realitatea e realitate”. N-am înţeles ce a vrut să zică, mă depăşeşte. De fapt tot ce se întâmplă acolo e perfect real. Sigur, fiecare dintre noi probabil că are o imagine ideală despre sine. Există, are restaurantul, nepoţii. Sigur, nu mai face afacerI cu casete…
LOS ANGELES
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Cum a fost în Los Angeles?
IRINA MARGARETA NISTOR: Am fost foarte fericită că am ajuns la Los Angeles, este foarte frumos şi cine zice că nu e habar nu are ce să vadă în el. Când ai văzut destul de multe filme şi ai afecţiunea necesară, vezi altfel oraşul. Am avut si o baftă teribilă, pentru că m-au lăsat să vizitez arhivele Warner Brothers, inclusiv decorurile și obiectele din „Casablanca”, am făcut poze cu maşina lui DiCaprio din „Marele Gatsby”… Ei adună tot, nu ca la noi, doar scenariile, ci absolut toate mărunțisurile. Pălăriile din „My Fair Lady”, absolut tot. E superb şi nu se vizitează în mod normal, este deschisă pentru public doar partea de exterioare.
DRAGOSTEA
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Şi cu dragostea ce ai făcut în ultimii cinci ani?
IRINA MARGARETA NISTOR: A trecut, s-a dus de parcă n-ar fi fost. Întotdeauna după ce trece te gândeşti „Doamne, ce a fost în mintea mea?”.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Un moment frumos, cel mai frumos?
IRINA MARGARETA NISTOR: Nu, n-aş putea să zic, tot primul rămâne cel mai frumos. Or, pe acela probabil nu o să îl depăşească nimeni, niciodată.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Păi şi următorul când va veni?
IRINA MARGARETA NISTOR: Nu cred că mai am putere pentru asta, deşi Judi Dench, care are optzeci de ani, abia acum a descoperit marea dragoste, deci avem tot timpul. Am fost la Londra astă toamnă, o altă mare reuşită, am văzut spectacolul „The Winter`s Tale”, cu Kenneth Branagh, dar mai ales cu Judi Dench.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Există oare un moment când zici „gata” iubirii?
IRINA MARGARETA NISTOR: Nu, nu există. Dar e destul de complicat, mai ales când ai genul ăsta de repere hollywoodiene, care nu mai există ele însele. Mă tot uit la diverse piese de teatru care se montează şi ştiu filmele care au existat cândva. Sigur, actorii sunt absolut remarcabili, inclusiv ai noştri, dar n-au şarmul acela extraordinar. E greu să-i iei locul lui Omar Sharif, Anthony Quinn sau Charles Boyer … Acelaşi lucru e valabil şi pentru femei, Ingrid Bergman… (Cu condiția să-i știi !)
VIAȚA BATE FILMUL
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Ţi se pare că suntem influenţaţi de filme în felul în care iubim?
