fbpx

La multi ani, Angelica Lambru!

de

Prietena noastra draga, autoarea si semnatara rubricii “Nu din gura, ci din carte” de pe Marea Dragoste/ revistatango.ro implineste astazi o varsta superba a nazuintelor implinite, a sperantelor in zbor. Ii spunem La multi ani, cu mare emotie in suflet, scriitoarei Angelica Lambru, care ne scrie de departe si, chiar la aniversare, ne-a daruit, cum numai ea stie sa faca in generozitatea sa ce invinge orice distante, inca un text splendid. Multumim, Angelica Lambru!

Ingerul, Cartea si Floarea de Crin

Secolul al IV-lea,

Florenta, Italia

In 1333, pictorul italian Simone Martini a pus pentru prima oara o carte in mainile unei femei. Cea dintai “Bunavestire” din Occident apartine Galeriei degli Uffizi din Florenta.

Sub arcul drept, asezata pe un tron auriu cu incrustatii de fildes, Sfanta Fecioara e invesmantata cu o mantie purpurie, brodata cu aur. In centrul tabloului, un vas cu crini. Floarea imaculata, asexuala, era emblema perfecta a Mariei.  (Sfantul Bernard compara puritatea Fecioarei cu “castitatea fara pata a crinului”). Deopotriva simbol al Florentei, floarea de crin, avea sa inlocuiasca, spre sfarsitul Evului Mediu, toiagul de herald purtat de ingerul “Bunelorvestiri” florentine.

Pentru contemporanii lui Martini, toate culorile si obiectele aveau semnificatii concrete. In epoca lui, culoarea purpurie, simbol al autoritatii, al durerii si al penitentei, reprezenta mai ales viitoarele suferinte ale Fecioarei. Intr-un text din manuscrisul apocrif al “Protoevangheliei lui Iacob“, din secolul al II-lea, se povesteste ca preotii, reuniti in sobor, cerusera un val nou pentru Templu. Au fost alese sapte fecioare din stirpea lui David, iar Mariei i-a revenit culoarea purpurie. Inainte de a incepe sa teasa, ea s-a dus dupa apa, la fantana, iar acolo a auzit  o voce care i-a spus: “Plina esti de har, Domnul este cu tine, binecuvantata esti tu intre femei“. Maria a privit in dreapta si-n stanga, speriata si, nevazand pe nimeni, s-a intors tremurand acasa. In timp ce se pregatea de tesut, i s-a aratat trimisul divin, zicandu-i: “Nu te teme, Marie, caci ai fost binecuvantata cu bunavointa Domnului“.

Inainte de Martini, Ingerul, mantia si floarea de crin reprezentau acceptarea cuvantului divin, a suferintei si a virginitatii imaculate. In numele lor, Maria era slavita de Biserica. In iconografia crestina de pana atunci, cartea sau manuscrisul apartineau divinitatii masculine, Tatalui sau lui Hristos Mantuitorul, noul Adam, in care se intrupase Verbul divin. Cartea era pastratoarea legii divine. (Cand un guvernator al Africii romane intreaba un grup de prizonieri crestini ce dovezi aduc in apararea lor, acestia raspund: “Scrierile lui Pavel, un om drept”).

             In 1333, Martini asaza o carte in mainile ei. Maria sta intr-o pozitie stranie: cu mana dreapta isi strange mantia sub barbie, ferindu-se de necunoscutul aparut pe neasteptate, iar privirea ii e atintita catre buzele lui. Cuvintele Ingerului izvorasc si curg catre privirea Sfintei Fecioare, cu litere mari, poleite. Maria nu numai aude, ci si vede Bunavestire. In mana stanga tine intredeschisa cartea din care tocmai citeste: un volum gros, legat in rosu.

Ce citeste Sfanta Fecioara? … Poate o carte de rugaciuni, la fel ca orice femeie din Casa Regala sau din nobilime. Poate o alta carte. In concordanta cu paralelismul literar cu care se delecta publicul medieval, Fecioara lui Martini ar fi putut sa citeasca, cu cateva clipe inainte de sosirea Ingerului, capitolul din Isaia in care ii este prezis destinul: “Si va da nastere unui prunc, iar numele lui va fi Emmanuel“.  Poate alta scriere apocrifa, a Sapientei. In conceptia lui Karl Jung, Sofia-Maria “se revela oamenilor ca o binevoitoare colaboratoare si avocata in fata lui Yahve, aratandu-le latura luminoasa, aspectul cordial, just si plin de bunavointa al Dumnezeului sau“.  Reprezentarea Mariei ca urmasa (incarnare, chiar) a Intelepciunii sacre poate fi considerata drept o incercare de a-i darui divinitatii feminine capacitatea intelectuala care ii fusese negata. Cartea Fecioarei este inchisa, textul ascuns, fara titlu vizibil.  Sunt critici care vad in ea o ultima, subtila declaratie a zeitei detronate, o zeita mai veche decat Istoria, amutita de o societate al carei Zeu a fost creat dupa chipul barbatului.

Secolul XI,

Londra, Marea Britanie

Scriitorului britanic Ian McEwan nu-i mai incapeau cartile in biblioteca, asa ca a strans vreo 30 de volume repetate, cópii ale romanelor sale si a iesit cu fiul sau, in strada. Cinci minute pe strazile din centrul Londrei le-au fost de ajuns ca sa imparta cele treizeci de romane.

“Fiecare femeie tanara de care ne apropiam, se dovedea nerabdatoare si incantata de propunere. Cate una chiar cauta printre carti, murmurand “am citit-o…, am citit-o…,” inainte de a alege. Altele au cerut doua sau trei”.

             Barbatii se comportau cu totul altfel: “Se incruntau cu neincredere sau dusmanie. Nici macar cand ii asiguram ca sunt gratis, nu-i puteam convinge. “Nu, multumesc“. Doar un spirit sensibil s-a dovedit interesat”. 

Sentinta scriitorului a sunat implacabila ca trambita Ingerului: “Moartea romanului se va produce atunci cand femeile nu vor mai citi”.

P. S. A inflorit de tot aceasta dimineata de iunie peste crancena mea insomnie si nu-mi mai amintesc, Doamna, daca in tot ce ti-am scris exista vreo morala… Si daca era, s-o fi ascuns in vreo carte, ca o floare de tei pusa la presat intre semne. 

Angelica Lambru – 9 iunie 2012

          

Distribuie:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

 

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.