fbpx

Lavinia Pintea Tatomir: Dorul de Adrian Pintea nu se vindeca niciodata! Niciodata intr-o inima ca a mea…

de

A daruit lumii cea mai frumoasa bucata din sufletul ei, asezata intr-o carte superba: In umbra lui Adrian Pintea. Lavinia Pintea Tatomir, ultima sotie a marelui actor, femeia cu puteri tamaduitoare fara seaman pe lume, ajunsa astazi doctor in medicina, psihiatru respectat si iubit, a scris o carte tulburatoare si autentica, in stare sa concureze prin frumusetea povestii sale cu toate istoriile marilor iubiri ale lumii. Cartea povestii lor de dragoste, cartea adevarului despre cauza disparitiei, atat de neasteptate, a lui Adrian Pintea. O carte rupta din viata, o carte-jurnal, o carte-amintire, o carte-miracol.

Marea Dragoste – Tango: Cum te simti acum, dupa ce ai dus la bun sfarsit o lucrare atat de complexa, care te-a solicitat, te-a tulburat, te-a facut sa retraiesti profund atatea amintiri?
Lavinia Pintea Tatomir: Am sa recunosc cu sinceritate ca ma simt libera, cu adevarat senina si linistita pentru prima data de la moartea lui Adrian. Cartea aceasta m-a tonificat, dorinta de a scrie m-a impulsionat sa ma disciplinez, sa ma concentrez, sa imi reamintesc nu cu manie, ci cu infinita iubire, tot trecutul meu.

Marea Dragoste – Tango:
Ce ai facut dupa ce ai scris ultimul cuvant si dupa ce ai trimis cartea catre editura? Ai serbat cumva?
LAVINIA PINTEA TATOMIR: Din pacate, si poate nu intamplator, ultimul cuvant al cartii a sosit intr-un moment dificil, moartea bunicului… Mi-am amanat bucuria pentru momentul cand primul exemplar al cartii va vedea lumina tiparului. M-am simtit eliberata intr-un fel pe care aproape nu-l pot descrie si care pentru mine a avut un efect terapeutic. Totusi, am sarbatorit printr-un somn bun…

Marea Dragoste – Tango:
Parintii tai te-au sfatuit, v-ati consultat, ati lucrat impreuna in vreun fel?
LAVINIA PINTEA TATOMIR: Parintii mei nu m-au impiedicat niciodata sa-mi exprim opiniile, nu s-au opus niciodata felului in care gandesc sau in care aleg sa-mi traiesc viata. M–au temperat doar, uneori. M-au invatat sa nu cataloghez, sa nu pun etichete, sa nu judec, sa nu urasc… Ei au fost primii mei cititori. Mai ales mama, a carei parere conteaza mult pentru mine, atunci cand indoiala, teama, neincrederea isi fac loc in inima mea. Dar ea m-a incurajat mereu, m-a sustinut, mi-a vorbit despre cat este de important sa spun ceea ce am de spus, fara sa-mi fie frica de posibilele repercusiuni. Frica este un sentiment atavic, impotriva caruia trebuie sa luptam cu toata fiinta noastra.

Marea Dragoste – Tango:
Dar Adrian ti-a fost sfatuitor, te-a insotit pe drumul acesta nu tocmai usor al realizarii unei opere atat de… a amandurora?
LAVINIA PINTEA TATOMIR: Intr-un fel, fiecare dintre noi suntem suma oamenilor pe care i-am intalnit in existenta noastra, iar eu nu fac exceptie de la aceasta regula. In fiecare moment, scriind, am vrut sa ma raportez la valorile pe care Adrian le promova in viata noastra comuna, in spectacolele pe care le regiza, in discursurile sale: iubirea, onoarea, onestitatea, sinceritatea, credinta in Dumnezeu. Ca si el, eu sper cu toata fiinta intr-o recuparare morala si estetica a oamenilor acestui secol bezmetic. Incercand sa-mi reamintesc dialogurile noastre, revazand de nenumarate ori filmari din timpul casatoriei noastre, specatcole si filme in care a jucat, dar mai ales visandu-l tulburator de des, am stiut ca ma insoteste tainic pe drumul la care am hotarat sa pornesc.

 Sper sa nu fiu „pedepsita” pentru curajul de a fi vorbit despre lucruri nu doar minunate din viata mea, dar si despre unele cu desavarsire chinuitoare. Dar nu i-am pedepsit pe cititorii mei atat de tare, pentru ca, mai mult decat despre orice altceva, le-am vorbit despre dragoste, singura putere care ne mai apartine acum…

Marea Dragoste – Tango: Nu esti ingrijorata ca vei redestepta controverse, ca vei starni proteste din partea celor evocati in carte si descrisi, pentru prima data, in adevarata lumina – cei cu care te-ai judecat atata vreme?… Esti pregatita?
LAVINIA PINTEA TATOMIR: Sunt constienta de faptul ca felul in care am simtit nevoia sa scriu aceasta carte, povestindu-mi viata alaturi de Adrian, in umbra si lumina lui, si mai departe, in lipsa lui, ar putea starni controverse. Cartea mea nu este si nu se vrea a fi o declaratie de razboi pentru cei care in trecut mi-au provocat suferinta cu sau fara vadite intentii. Pentru ca pe nici unul dintre acestia nu i-am descris eu, ci s-au descris singuri prin faptele si afirmatiile lor. Eu doar m-am destainuit, mi-am asezat sufletul in palmele cititorilor mei, pentru ca imi doresc ca experiente traumatizante, prin care am trecut si eu la un moment dat, sa nu se mai repete in cazul unor oameni infranti, ramasi singuri, lipsiti de aparare. Nici o clipa nu am intentionat ca randurile mele sa jigneasca, sa raneasca, sa acuze si nici nu am vrut sa imi ofer in felul acesta vremelnica satisfactie a celui care se simte in masura a-si faca singur dreptate. Imi doresc ca mesajul cartii mele, care este unul pozitiv, zic si sper eu, sa fie astfel receptionat, sa ajunga nestingherit la marele public, dar si la cei care, intr-un fel sau altul, au facut parte din viata mea la un moment dat. Eu tot mai sper sa nu fiu „pedepsita” pentru curajul de a fi vorbit despre lucruri nu doar minunate din viata mea, dar si despre unele cu desavarsire chinuitoare, cu un mare cu impact emotional negativ si care m-au revoltat mult atunci, la vremea lor. Am avut la baza onestitatea – a fost gandul cu care am pornit la drum. Dar nu i-am pedepsit pe cititorii mei atat de tare, pentru ca, mai mult decat despre orice altceva, le-am vorbit despre dragoste, singura putere care ne mai apartine acum, despre verticalitate morala, despre suflete curate… Iar la cei evocati in randurile mele, eu ma gandesc acum cu intelegere si detasare, pentru ca, impotriva tuturor parerilor care circula pe seama mea si impresiilor pe care e posibil sa le fi lasat, obsesia trecutului nu ma caracterizeaza.

Marea Dragoste – Tango:
Simti ca se incheie un ciclu de viata? Simti ca incepe un ciclu diferit de viata?
LAVINIA PINTEA TATOMIR: Viata mea la Craiova, alaturi de prietenii, colegii si rudele mele este un nou ciclu de viata, complet diferit de experienta bucuresteana. Traversez o noua etapa, una dintre cele mai reusite si frumoase experiente, in care incerc sa ma regasesc, sa ma refac pe deplin, sa-mi gestionez cat mai bine cu putinta existenta, sa ma pregatesc temeinic pentru viitorul meu profesional. Ma daruiesc mai mult ca niciodata activitatii mele din domeniul psihiatriei, familiei mele, prieteniilor mele, casei mele, cartilor…. Si foarte important: nu m-am izolat, asa cum cred multi, ci doar am invatat sa imi selectez foarte atent zonele de interes.

Marea Dragoste – Tango:
Te simti mai inteleapta, mai puternica, mai capabila sa intelegi ce s-a intamplat si de ce, dupa ce ai recapitulat pana la sange tot ceea ce ai trait alaturi de Adrian? Vom ajunge sa intelegem vreodata cu adevarat?
LAVINIA PINTEA TATOMIR: Ma simt puternica, da, pentru ca am acumulat experiente reale, unele dintre ele foarte dure, dar daca am reusit sa le depasesc, undeva, in urma cu ani buni, daca am reusit sa traversez perioade atat de grele si traumatizante, sunt un exemplu ca se poate supravietui, ca se poate merge cu demnitate mai departe, chiar daca la un moment dat te-ai aflat la pamant. Daca m-am ridicat, inseamna ca, in felul meu, sunt o invingatoare.

Marea Dragoste – Tango:
Se vindeca vreodata dorul? Ce faci cand ti se face dor de voi?
LAVINIA PINTEA TATOMIR: Cu adevarat, dorul de Adrian Pintea nu se vindeca niciodata! Niciodata intr-o inima ca a mea… Sunt prada dorului pentru totdeauna!

 

Categorii:
Interviuri

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *