fbpx

Ne trimitem copiii la studii in strainatate?

de

World Education Fair, singurul targ de consultanta educationala din Romania dedicat taberelor de limbi straine si invatamantului liceal si gimnazial de top din strainatate, a avut loc la jumatatea lunii martie, in Bucuresti. Prilej extraordinar sa stam de vorba chiar cu Svetlan Danev, Director General IntegralEdu Group, compania organizatoare a World Education Fair si sa aflam ce oportunitati de a studia in strainatate exista pentru copiii, fratii sau nepotii nostri.

Distribuie:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Alice Nastase Buciuta: Suntem deja spre finalul celei de-a doua zile de intalniri. Cum apreciati participarea de anul acesta a romanilor – parinti si copii – interesati de studiul, cursurile sau taberele in strainatate?
Svetlan Danev: Acest targ a fost un mare succes. In doua zile, circa doua sute de familii au venit sa se intereseze de programele de studii in strainatate pe termen scurt, cum sunt cursurile de limbi straine sau de programele specifice scolilor de tip internat menite sa-i ajute apoi pe tineri sa intre la universitati de top si sa obtina diplomele de specializare dorite. 
 
Exista un interes atat de mare pentru aceste programe de studii intr-o tara ca Romania?
Svetlan Danev: Da, exista si e in crestere. De-aceea proiectul nostru include si scoli de vara, tocmai pentru ca exista interes pentru asa ceva. Din ce in ce mai multi parinti sunt interesati de astfel de oportunitati, sa-si trimita copiii sa studieze in strainatate si pe termen scurt, nu numai pe termen lung, pentru ca numai asa, punandu-l in contact cu oameni de alta nationalitate, ii deschizi ochii, ii largesti orizontul copilului tau de la o varsta frageda. Asta ii formeaza pe copii si face oameni din ei, cetateni globali, nu doar locali.
 
Ce fel de parinti isi insotesc aici copiii? Intreb pentru ca in Romania mai sunt parinti care refuza sa-si lase copiii sa plece departe spunand ca ii iubesc prea mult si ca nu se pot desparti de ei sub nicio forma. Deci care este portretul unui parinte interesat de aceste programe?
Svetlan Danev: Asa este, parintii romani sunt foarte protectori. In acest sens, in primii ani ai acestui proiect, am observat parinti care se multumeau sa analizeze oferta, incercand sa inteleaga despre ce este vorba. Prima grija a unui parinte este, desigur, siguranta, cat de sigur e sa trimiti copilul tau in strainatate, indiferent daca pentru numai doua saptamani sau pentru un an. Apoi urmeaza intrebarea: in care tari? In care tari sunt programele cele mai bune? Putem vedea acum parinti care, nefiind la inceput foarte informati despre ce inseamna studiul in strainatate, dar primind din ce in ce mai multe informatii, au devenit mult mai increzatori. Noi incercam sa le explicam parintilor de ce e mai bine sa trimiti copilul singur in strainatate, la scoli de vara, pentru a deprinde limba engleza. Daca pleaca in grup, ei continua sa vorbeasca in romana si atunci nu vezi rezultatele, pentru ca ele vor intarzia. Daca, insa, ei calatoresc individual, inevitabil absorb engleza, franceza sau germana. Ei deprind limba mult mai repede decat in grupuri pentru ca sunt expusi limbii 24 ore din 24, nu numai la cursuri, ci si in activitatile extracurriculare ca excursiile, vizitele la muzeu sau in parcuri de distractii. In acest fel, ei exerseaza limba cu 15-16 ore pe zi mai mult. Doar cand dorm nu exerseaza. (rade) De aceea sustinem ca expunerea intensa la limbile straine este atat de eficienta.
 
Cum ati inceput acest tip de afacere, cati ani v-a luat sa ajungeti pana aici cu acest proiect?
Svetlan Danev: Compania noastra a luat nastere in Bulgaria, cu douazeci si trei de ani in urma. Este o afacere de familie, a mea si a sotiei mele, care a inceput odata cu plecarea ei in Anglia pentru aprofundarea limbii engleze. Cand s-a intors inapoi in Bulgaria, a inceput sa predea limba engleza, iar parintii elevilor ei o intrebau cum a reusit sa deprinda atat de bine engleza, sa o vorbeasca la fel de bine ca un nativ. Si asa am inceput sa ne interesam de programe educationale si sa-i ajutam pe parinti sa-si trimita copiii la scoli de vara din strainatate, iar din Bulgaria, proiectul s-a extins si in alte tari ca Romania, Albania, Croatia. De asemenea, avem parteneri si in Anglia, Norvegia, Franta, Germania. Programele noastre ofera specializari diverse. De exemplu, sotia mea a absolvit Relatii Internationale, iar eu am studiat Dreptul, sunt de profesie avocat si doi ani am studiat si medicina. Am fost un foarte bun student, dar mi-am dat seama la timp ca nu pot face fata durerilor oamenilor. Apoi am incercat sa practic dreptul, dar aici ai de-a face cu ce este mai rau in oameni. De-aceea, cand m-am implicat in acest domeniu, al educatiei, am simtit ca, in sfarsit, pot face ceva pozitiv, ca pot oferi ceva bun oamenilor deschizandu-le portile spre educatie, iar ei nu te mai intampina cu probleme, ci cu asteptari pozitive pentru viitor. Asa m-am hotarat ca aceasta este cariera pe care vreau sa o urmez si, datorita partenerilor nostri si conexiunilor noastre, ne-am informat si ne-am pregatit pe masura.
 
Aveti copii?
Svetlan Danev: Da, avem doi copii. Baiatul are 7 ani, iar fata, 12 ani. Cand era micuta, o duceam in fiecare vara in Elvetia sa deprinda limba franceza, pe care acum o vorbeste la fel de fluent ca pe cea nativa. Si baiatul invata franceza, asa ca acum il duc pe el la cursurile de vara, iar fata a inceput sa mearga singura acolo de la opt ani si, chiar daca nu merge in grup, totul este atat de bine organizat, incat nu am motive sa-mi fac griji ca parinte. In fiecare vara, ea continua sa mearga acolo pentru cursurile de engleza, germana si franceza, pentru ca in prezent studiaza trei-patru limbi.
 
Ce fel de pregatire va doriti pentru ei sau ce isi doresc ei?
Svetlan Danev: Unul dintre principalele noastre obiective este sa-i evaluam pe copii, nu numai la nivel de insusire a cunostintelor de limba, foarte importante de altfel, dar sa le evaluam si abilitatile si insusirile, calitatile lor. De exemplu, un copil poate avea nevoie de ajutor sau poate sa fie genul care prefera sa se descurce singur. In functie de astfel de trasaturi si de varsta, noi putem aprecia care este programul potrivit pentru el, perioada si scolile potrivite. Sunt foarte multe detalii de luat in considerare inainte de a le da indrumari parintilor. Se poate ca un copil sa nu fie totusi pregatit si atunci le spunem parintilor sa mai amane plecarea lui si sa-i acorde mai multa atentie. Un copil care pleaca de la o varsta frageda poate sa nu aiba foarte multe cunostinte de limba, pentru ca are mai mult timp de acomodare. Dar daca e un copil mai mare de 15 ani, atunci el trebuie sa aiba deja o baza cand merge la scoala ca sa poata obtina rezultate bune. Deci e ceva relativ, nu exista un tipar general valabil.  
 
Cred ca stiti cum functioneaza invatamantul romanesc si cat de dificil este si pentru noi ca parinti si pentru copiii nostri sa ne obisnuim cu alte tipuri de educatie. In Romania se invata mult si pe de rost, nu se prea pune accent pe dezvoltare personala si nu se prea tine cont de gandirea individuala.
Svetlan Danev: Asta este chiar principala deosebire dintre sistemul de invatamant balcanic si alte sisteme, pentru ca nu e vorba de un tip de invatamant valabil numai in Romania, ci si in alte tari din zona balcanica, tari precum Croatia sau Bulgaria, unde la fel, se cere copiilor sa invete multe lucruri pe dinafara, ceea ce, evident, nu este recomandat pentru ca ii streseaza pe copii. Nu poti aplica acelasi sistem la toti copiii. In schimb, invatamantul privat si sistemul occidental de invatamant se preocupa de abilitatile individuale ale unui copil. In acest caz, profesorul evalueaza ce poate copilul respectiv si stabileste programe individuale pentru fiecare copil in parte. Astfel, se evita stresul. Un copil stresat nu poate fi niciodata un elev stralucit, asta-i sigur. Din pacate, sistemele noastre de invatamant streseaza copiii pentru ca pretind acelasi ritm de invatare de la fiecare copil, ceea ce nu e posibil. Am observat ca in unele scoli din zona noastra nici nu se aduce vorba despre unele lucruri ca sindromul deficitului de atentie (ADHD). Ce e important de stiut e ca, in mod normal, creierul calculeaza totul. Daca vedem o masina trecand prin fata noastra si daca si douasprezece secunde dupa aceea ne putem aminti daca masina respectiva era rosie de exemplu, atunci e ok. Dar la unii copii, aceasta memorie de scurta durata are cinci-sase secunde. Deci dupa cinci-sase secunde, copilul acela nu mai stie ce culoare avea masina. Nu e nimic in neregula cu asta, numai sa fie instiintat si profesorul, ca sa se adapteze la acel copil. Nicidecum nu i se va reprosa ca e distras tot timpul, ca nu se poate concentra sau ca e incompetent, pentru ca acel copil nu are nicio vina, de fapt.
 
In invatamantul romanesc copiii se tem sa greseasca, le e frica de pedeapsa, de note proaste…
Svetlan Danev: Invatamantul de calitate pune accentul pe asa-numita disciplinare pozitiva, o metoda carepresupune sa eviti sa spui lucruri negative copiilor. Chiar aseara vorbeam cu un coleg despre asta. Zicea, razand, desigur, „in trecut, daca greseam cu ceva, taica-meu ma batea, dar daca baiatul meu face o boacana, trebuie sa-i spun, asculta, ai idee cum se simte tatal tau acum?!” Deci acum e vorba de o cu totul alta intelegere. Acum, incerci sa iti faci timp sa stai de vorba cu copilul tau si sa-l faci sa inteleaga supararea pe care ti-o provoaca o greseala din partea lui. Asadar, disciplinarea pozitiva inseamna sa explici mereu lucrurile intr-un mod pozitiv, fara a te folosi numai de autoritatea ta de parinte, de argumentul „pentru ca sunt adult, trebuie sa faci cum iti spun eu pentru ca eu am dreptate”.
 
Cum poti face asta, mai exact?
Svetlan Danev: Prin umor si argumente logice, explicandu-i intotdeauna de ce il pui sa faca un anumit lucru. La fel sunt pregatiti copiii la scoala, sa comunice cu cei din jur, inclusiv cu parintii lor. Asa se explica schimbarile pe care le observa parintii la copiii care se intorc acasa, de sarbatori, de exemplu, dupa cinci sau sase luni de scoala in strainatate. Copiii sunt invatati sa comunice, nu doar cu cei de aceeasi varsta, ci si cu adultii. In scolile de astazi, nu ti se mai ofera la fel de multa autoritate ca profesor. De exemplu, cand copiii merg la scoli cu internat, numitele boardingschools, ei locuiesc in camine diferite, care au nume diferite si se fac competitii intre ele. Si exista cate un profesor pentru fiecare camin, o femeie pentru un camin de fete sau un barbat pentru unul de baieti. Cand un camin concureaza cu un alt camin la curatenie ori la gatit sau la alte lucruri de-acest fel, copiii apeleaza la ajutorul profesorului respectiv. Nu il trateaza ca pe o autoritate sau ca pe un parinte. Nu e cineva superior, e cineva numit acolo ca sa-i ajute. Astfel, ei stiu ca trebuie sa isi rezolve problemele intre ei, ca nu mai e ca acasa unde poate locuiau cu alti nu stiu cati frati si cate surori de care se puteau plange la mami si la tati. Asa ei invata foarte repede si de la o varsta frageda cum sa comunice si cum sa-si rezolve problemele.
 
 
La acest targ ne puteti oferi indrumari speciale, unicat, pentru copiii nostri, pentru fiecare in parte?
Svetlan Danev: Acest targ iti ofera posibilitatea sa intri in contact direct cu scolile reprezentative, are loc de doua ori pe an si dureaza doua zile. Dar chiar si dupa ce se incheie, parintii pot lua legatura cu noi prin reprezentantii nostri. Suntem o echipa mare, cu oameni specializati si informati despre taberele de limbi straine, programele de scoli cu internat si universitati. De asemenea, oferim indrumari legate de orientarea profesionala care ii ajuta pe copii sa afle care le sunt interesele si perspectivele profesionale. Deci orice parinte interesat de pregatirea copilului sau poate veni la acest targ sa se informeze, chiar daca nu e dispus sa-l trimita la studii in strainatate pe termen lung. Exista alternativa taberelor de vara care dureaza numai doua-trei saptamani. Ori poate veni la targ numai pentru informatiile despre orientarea profesionala, pentru ca indiferent unde invata, in Romania sau in strainatate, unii copii nu stiu ce vor nici la 15-16 ani si ii putem ajuta noi sa aleaga.
 
Iar aceste informatii ne sunt oferite gratuit?
Svetlan Danev: Cele legate de educatie, da. Pentru cele legate de orientarea profesionala se plateste o taxa de 150 de lei. Majoritatea serviciilor noastre sunt gratuite, iar pentru celelalte, cred ca preturile sunt rezonabile.
 
 
Stiti cumva cati dintre acesti copii care studiaza in strainatate se mai intorc ulterior in tara lor natala?
Svetlan Danev: Cei mai multi copii care urmeaza programe de studii in strainatate, trebuie sa recunoastem, sunt copii din familii cu venituri mari, cu parinti care au afaceri aici sau sunt specialisti intr-un anumit domeniu. Multi dintre cei care aplica pentru aceste programe se intorc ulterior in tara si preiau afacerile parintilor sau urmeaza profesia lor.
 
Dar exista familii in Romania cu venituri nu foarte mari care totusi vor sa-si trimita copiii in strainatate.
Svetlan DanevDa, se poate. De exemplu The Royal School, Wolverhampton, este o scoala care din septembrie va avea locuri disponibile si pentru studentii romani, subventionate de guvernul englez. Deci parintii vor avea de acoperit numai mancarea si cazarea. Asadar exista si alternative mai ieftine si mai sunt astfel de oportunitati la universitati din tari scandinave ca Danemarca si Suedia.
 
Le tot repetam copiilor nostri ca, daca sunt cei mai buni, pot sa aiba toate oportunitatile din lume, isi pot alege ce scoala sau universitate vor. Este realist ce le spunem, este acesta un adevar sau, oricat de pregatiti ar fi, nu pot alege chiar orice scoala si-ar dori ei daca parintii lor nu dispun de suficient de multi bani? 
Svetlan Danev: E posibil. De exemplu, Lausanne Laguage School, din Elvetia, o scoala cu internat la care a studiat si Sylvester Stallone, care asa a si devenit cunoscuta, este o scoala foarte scumpa, dar in fiecare an acorda burse integrale la zece dintre cei mai straluciti elevi ai sai. Deci in cazul unui elev cu adevarat stralucit, se poate cere sau se poate aplica pentru o bursa de studiu integrala. In aceasta situatie, parintii si copiii trebuie sa aiba curajul sa ceara bursa respectiva, fara sa le fie rusine. Ce am observat, in Romania, chiar si in ceea ce priveste universitatile accesibile si pentru familiile cu venituri mijlocii, care nu au afaceri sau vreo profesie exclusivista, dar care si-ar permite astfel de programe de studii, tot mai exista convingerea gresita ca acest tip de educatie se adreseaza numai celor alesi, celor instariti. Deloc adevarat! Acum, de cand Romania, Bulgaria, Croatia fac parte din Uniunea Europeana, astfel de programe de studii sunt mult mai accesibile, dar trebuie sa existe increderea si convingerea ca se poate si ca merita incercat un asemenea demers, dincolo de care se poate schimba o intreaga viata!
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

Distribuie:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

 

Categorii:
Reportaj

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.