fbpx

Leontina Vaduva: Am vrut sa fac ceva care sa ma reprezinte pe mine si sa nu mai fiu comparata cu mama

de

Soprana Leontina Vaduva si-a croit singura drumul in muzica, fiind dorita pe toate marile scene ale lumii. A pornit din tara noastra ca fiica mai mare a cantaretei de muzica populara Maria Ciobanu, dar cariera sa internationala a purtat-o pretutindeni in lume, in treizeci de ani de glorie si de bucurie artistica in care izbanzile artistice au facut-o sa fie aclamata in toate limbile pamantului. In prezent locuieste la Paris, este casatorita cu un profesor american si au impreuna un baiat de treisprezece ani care invata in Romania.

Distribuie:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

 

Alice Nastase Buciuta: Aniversati treizeci de ani de cariera, cum priviti aceasta aniversare si toate manifestarile care va sunt dedicate?
Leontina Vaduva: Ma bucur enorm, este o mare realizare, sunt, totusi, treizeci de ani de cariera! Desi, daca stau sa socotesc de cand am inceput eu sa cant, si nu gandindu-ma la scoala sau la gradinita, ci la primele aparitii pe scena, sunt chiar mai multi. Pentru ca eu am inceput sa cant muzica populara alaturi de mama, de la treisprezece ani, atunci am inceput sa fac turnee, sa merg cu dansa peste tot in tara, sa cant cu orchestra pe scena. Si apoi cam de la 26 de ani am inceput sa studiez muzica clasica si sa cant pe scena.

Marea Dragoste – revistatango.ro: Va amintiti de cea dintai aparitie?
LEONTINA VADUVA: A fost cand am mers la un botez sau o nunta alaturi de mama. Parca il si vad pe domnul care s-a apropiat de scena, s-a uitat lung la mine si mi-a spus: „Canti tu, dar nu esti ca maica-ta!” (rade). Eram micuta. Atunci mi-a inflorit gandul sa trec pe alt gen de muzica, sa fac ceva care sa ma reprezinte pe mine si sa nu mai fiu comparata cu mama. Acesta este sindromul tuturor copiilor de artisti sau de vedete. Eram o voce tanara, neexperimentata, in timp ne dam seama despre ce e vorba. Totusi, asta a reprezentat un declic, mi-a infiripat atunci gandul sa ma orientez spre altceva. Deja incepuse sa imi placa sa ascult un pic de muzica clasica, sa ascult operete, imi placeau toate concertele acelea nemaipomenite de la Viena, cu toate valsurile lor minunate si cu balet… Ca orice fetita, visam la aceste momente exceptionale si, incetul cu incetul, m-am decis. Primul disc de opera pe care l-am ascultat a fost „Trubadurul”. Nu mai stiu exact distributia, dar m-a impresionat foarte tare si am fost foarte miscata de ce auzeam.

Marea Dragoste – revistatango.ro: Si cum v-ati apucat de studiu?
LEONTINA VADUVA: Aveam vreo saisprezece, saptesprezece ani, cand mama m-a dus pentru prima oara la doamna Arta Florescu sa vada daca cumva as avea ceva talent pentru acest domeniu al muzicii si doamna Arta Florescu n-a fost asa de exaltata de vocea mea, insa a zis ca pot sa incerc. Dupa cativa ani m-am pus pe studiu intens si am intrat la Conservator, am facut trei ani la Conservatorul din Iasi, iar mai apoi m-am transferat si am continuat la Bucuresti. Odata cu examenul meu de diploma, la 26 de ani, am debutat in „Povestirile lui Hoffmann”.

Marea Dragoste – revistatango.ro: De ce totusi nu ati studiat muzica de la inceput, chiar daca nu erati hotarata in ce directie veti merge?
LEONTINA VADUVA: La varsta de un an am avut probleme de sanatate cu plamanii, am facut o forma usoara de tuberculoza si atunci mamei i-a fost frica sa nu ma obosesc prea tare. Muzica implica multe ore de studiu si un ritm sustinut de munca. Poate ca a vrut si sa ma fereasca, sa am si eu vacante, zile de sarbatoare…

Marea Dragoste – revistatango.ro: Este o cariera si o profesie foarte grea…
LEONTINA VADUVA: Este, dar cand ai pasiune si faci din suflet, nu simti greutatea meseriei. Este o daruire de sine intensa. Cred ca este valabil in orice meserie, dar in muzica sau in dans este un volum destul de mare de munca, intr-adevar.

Mama a fost casatorita cand inca era la tara. Tata era tractorist. Nu stiu povestea, mi s-a spus intotdeauna ca ceea ce s-a intamplat intre oamenii mari nu ma intereseaza pe mine si ca eu trebuie sa imi vad de viata mea de copil.

Marea Dragoste – revistatango.ro: Toata lumea stie cine este mama dumneavoastra si mai putin se vorbeste despre tata. Ati putea sa imi spuneti cateva cuvinte si despre dumnealui?
LEONTINA VADUVA: Nu pot sa spun mare lucru pentru ca nu l-am cunoscut prea mult. Mama a divortat cand eu eram foarte mica, deci eu pe tata l-am vazut foarte putin. In putinul timp in care l-am intalnit si, fiind copil, mi s-a parut o personalitate interesanta. Am incercat sa inteleg ce as fi putut lua de la el, dar necunoscandu-l foarte mult nu pot sa exprim mare lucru, din pacate.

Marea Dragoste – revistatango.ro: Cu ce se ocupa tata?
LEONTINA VADUVA: Mama a fost casatorita cand inca era la tara. Tata era tractorist. Nu stiu povestea, pentru ca nici unul dintre ei nu a vrut sa mi-o impartaseasca. Mi s-a spus intotdeauna ca ceea ce s-a intamplat intre oamenii mari nu ma intereseaza pe mine si ca eu trebuie sa imi vad de viata mea de copil. Si au avut dreptate.

Marea Dragoste – revistatango.ro: Mai traieste?
LEONTINA VADUVA: Nu, tatal meu a murit cand eu eram deja la Paris, in 1994. Poate ca daca l-as fi intalnit si ca om matur, as fi putut sa comunic altfel cu el, l-as fi inteles altfel si as fi putut sa descopar unele lucruri relevante, pentru ca, in fond, cunoscandu-ti parintii, familia, te descoperi si pe tine. Sunt elemente in psihologie care vorbesc despre lucrurile acestea. In general m-a interesat si aceasta latura, chiar in cadrul meseriei mele, pentru personajele pe care le-am jucat, am incercat sa le caracterizez din punct de vedere psihologic. Evolutia fiecaruia depinde si de aceasta cunoastere a intregii familii. Eu nu am avut ocazia, dar nu regret, pentru ca tot ceea ce mama mi-a adus in viata m-a implinit.

Marea Dragoste – revistatango.ro: Marea Dragoste – revistatango.ro: In biografia artistilor se cauta asemenea lucruri tocmai in ideea ca poate totusi o parte din talentul dumneavoastra il datorati si acestei mosteniri sau o parte din frumusetea dumneavoastra o datorati si acestei mosteniri despre care nu se vorbeste.
LEONTINA VADUVA: Din putinul pe care il stiu de la mama, tata era priceput la toate, era destul de indemanatic. S-ar putea sa ii seman (rade). Si mie imi place sa fac multe lucruri in casa. Tata avea un scris foarte frumos. Cand era la tara, cei de la politie il chemau din cand in cand ca sa le scrie documentele frumos, de mana. Mie imi place sa desenez, deci poate ca mostenirea aceasta vine de la el.

Marea Dragoste – revistatango.ro: Am observat ca cea mai mare parte dintre artisti au mai mult de un talent artistic. Ce alte talente in afara de muzica aveti?
LEONTINA VADUVA: Desenul este unul dintre talente, mi-a placut de mica sa desenez. De altfel a si fost o mare dilema la un moment dat, ca nu stiam ce sa aleg, sa merg spre muzica sau sa merg spre arte plastice. Ma mai joc cu creionul, mai fac mici portrete. Cand eram copil, desenam portrete dupa fotografii. Intotdeauna mi-au placut pictura, desenul, sculptura, m-a inspirat toata estetica aceasta.

Marea Dragoste – revistatango.ro: Si va influenteaza in felul in care aratati, cum va imbracati?
LEONTINA VADUVA: Absolut. Mergand in muzee si observand epoci diferite, maniera de a privi, de a tine un vesmant, de a face un gest, toate aceste lucruri sigur ca ma inspira. Cred ca fiecare incearca sa arate bine si sa fie cat mai placut in fata celorlalti. Nu pot sa spun ca pun foarte mare pret pe cochetarie. Cand este necesar, in anumite situatii, sigur ca ma aranjez, dar nu este o obsesie.

Marea Dragoste – revistatango.ro: V-ati apucat de muzica mai tarziu decat colegii dumneavoastra. Cat de greu v-a fost sa recuperati?
LEONTINA VADUVA: Nu stiu daca am recuperat tot, dar am avut o evolutie care mi-a permis sa reusesc in aceasta meserie. Nu a fost usor, evident. Sa inveti note la douazeci de ani nu este acelasi lucru ca la cinci-sase ani. Este o munca mai grea, cere mai mult timp, alta concentrare, alta maniera de a inregistra. Cand esti copil, asa cum inveti vorbirea, mersul, muzica se invata aproape natural. Cantand alaturi de mama atata timp, am avut totusi niste facilitati care mi-au permis sa intru destul de repede pe fagas. Dar nu a fost usor, am dedicat multe ore studiului vocii si invatarii notelor. Este o tehnica de construit si cere timp, este ca la sportivi.

Marea Dragoste – revistatango.ro: Nu v-a influentat in vreun fel faptul ca ati cantat muzica populara, inflexiunile acelea specifice? V-a fost usor sa le depasiti?
LEONTINA VADUVA: Da, absolut. Aveti dreptate, multi spun ca muzica populara, daca o canti, strica la muzica clasica. Eu nu sunt intru totul de acord. Sigur ca exista acele melisme specifice zonelor folclorice, care sunt diferite, presupun o maniera diferita de a canta cu vocea, dar m-a ajutat sa o ascult pe mama, care a avut intotdeauna o voce cristalina. Ea insasi a facut putin canto, vreo trei, patru ani, in cadrul ansamblului „Ciocarlia”, cand a fost angajata acolo. Acest lucru a ajutat-o sa aiba o emisie mai buna chiar si in folclor, deci a impletit aceste doua elemente, emisia din limbajul folcloric cu cea din clasic. Dupa ce am inceput sa fac muzica clasica, a trebuit sa ma opresc, pentru ca sunt pozitii diferite, nu as fi putut sa le fac in paralel pe amandoua.

Scena nu este eterna. Familia –  sa ai un copil, sa ai un sot, sa ai frati, surori, mama… –  te implineste si te ajuta sa mergi mai departe.

Marea Dragoste – revistatango.ro: Cat la suta, cu aproximatie, este talent si cat este munca intr-un asemenea domeniu? Care ar fi raporturile in muzica populara si in muzica clasica?
LEONTINA VADUVA: Si in muzica populara, si in cea clasica, fara munca nu se poate. Talentul este un dat de la natura. Daca nu il utilizezi cum trebuie, nu creste, nu iti da posibilitatea sa te afirmi. Iti inlesneste pregatirea, dar nu este suficient. Foarte multa lume are talent si posibilitatea sa cante, dar cel care investeste timp si energie ca sa reuseasca va ajunge pe scena. Am observat-o pe mama in decursul anilor cum isi invata cantecele, cum le repeta ca sa iasa cat mai frumos, cat mai cursiv, sa exprime cu o cat mai mare acuratete ceea ce isi dorea in cantecul respectiv. Nu se poate fara munca. Ea avea un alt gen de munca, de culegere a cantecelor, de gasit texte, de gasit si adaptat melodii, instrumentale la texte. Este o munca si din partea ei, si din partea noastra, cei de la clasic, chiar mai mult, pentru ca noi suntem obligati sa cunoastem partituri foarte bine, sa ni le insusim, sa devenim interpreti ai acestora si sa le aducem un suflu nou. Pentru aceste lucruri trebuie sa citesti, sa te informezi, sa studiezi tehnic perfect partitura respectiva. Sunt multe elemente care duc la o adevarata reusita. Daca ar fi sa va dau, totusi, niste procente, eu cred ca aproximativ patruzeci la suta este talent si restul, munca.

Marea Dragoste – revistatango.ro: Totusi care este elementul acela care va permite dumneavoastra si celor putini din liga in care sunteti dumneavoastra sa ajunga atat de departe? Sunt totusi mii si mii de cantareti de opera in toata lumea.
LEONTINA VADUVA: Poate ca acolo intervine acea scanteie a fiecaruia care il departajeaza de ceilalti si il face sa iasa in evidenta, o maniera de a exprima care impresioneaza publicul, o carisma si… un dram de noroc. Multi sunt talentati, au studiat si au muncit mult, dar poate nu avut conjunctura favorabila in care sa se afirme.

Marea Dragoste – revistatango.ro: In cazul dumneavoastra nu se prea poate vorbi de noroc. V-ati nascut intr-o tara comunista, a trebuit sa plecati, ati fost dezradacinata. Unde ar fi norocul?
LEONTINA VADUVA: Norocul meu a fost ca am avut posibilitatea sa studiez, sa plec la concursuri. Mama m-a ajutat si m-a sustinut, mi-a platit biletul de avion si sederea pe perioada concursurilor internationale unde am luat mari premii. Atunci mi s-au deschis portile si am reusit sa ma lansez. Sigur, am fost impiedicata sa onorez niste contracte, lucru care, la urmatoarea plecare, m-a fortat sa iau aceasta decizie dureroasa de a ramane in strainatate, pentru ca un artist trebuie sa se confrunte cu ceea ce se petrece in lumea intreaga. Acum granitele s-au deschis si exista posibilitatea sa plece tinerii, sa se afirme pe scene internationale, dar este mai greu, pentru ca sunt mai multi decat eram noi cand am inceput. Am avut sansa dublata de o munca permanenta si de constiinciozitate in ceea ce am facut.

Marea Dragoste – revistatango.ro: Am citit undeva ca ati declarat ca poate daca ar fi fost sa puteti schimba ceva din trecut, ati fi plecat si mai devreme decat ati plecat din tara.
LEONTINA VADUVA: Cred ca da, poate chiar din 1983 cand am plecat prima oara la concursuri. Dar nu regret. Cum s-a intamplat, tot ceea ce destinul mi-a rezervat a fost foarte bine, nu ma plang.

Marea Dragoste – revistatango.ro: Nu va temeati atunci cand va gandeati la emigrare de ce va ramane in urma, de neplacerile pe care le vor avea cei din familie?
LEONTINA VADUVA: Sigur ca a fost o decizie foarte greu de luat. Cum nu eram angajata politic, mi-am inchipuit ca nu o sa fie chiar atat de grav pentru familie si n-am fost nici prima, nici ultima, care a plecat din tara. Au mai fost si altii inaintea mea care au luat hotarari de genul acesta si n-a fost o situatie dramatica. N-a fost usor, mama a fost interzisa la radio si la televiziune. Dar n-au putut sa o interzica definitiv si pe scena pentru ca publicul o cerea. Era o persoana publica si nu se putea face un asa mare rau.

Marea Dragoste – revistatango.ro: In plan personal cum a venit norocul catre dumneavoastra? Purtati numele celui dintai sot, care nu este cunoscut si nu face parte cu adevarat din biografia dumneavoastra si, totusi, numele pe care l-ati facut celebru este numele lui.
LEONTINA VADUVA: In acte sunt Tanasie Leontina (rade), deci nu este numele fostului sot. Cred ca a fost o revansa a destinului pentru ca tatal primului meu sot a ajutat-o pe mama sa se lanseze. A adus-o la Bucuresti si a convins-o sa dea concurs la Barbu Lautaru si in felul acesta a ajutat-o sa isi inceapa cariera.

Marea Dragoste – revistatango.ro: V-ati schimbat mult dupa ce ati devenit mama?
LEONTINA VADUVA: Eu mi-am dorit de mult timp sa am un copil, dar destinul a facut ca sa nu il am decat la patruzeci de ani. Pentru acest lucru a trebuit sa fac sacrificiul meseriei, intr-un fel, pentru ca, dupa nastere, nu am mai evoluat decat foarte putin pe scena in spectacole de opera, dar nu regret nimic. Am mai cantat in concerte, am in continuare si recitaluri, si concerte. Dar dupa nasterea lui Nicolas, am mai continuat o perioada si dupa aceea m-am decis sa predau stafeta si sa devin profesoara de canto.

Marea Dragoste – revistatango.ro: Unde predati acum?
LEONTINA VADUVA: Predau la Paris si in Elvetia.

Marea Dragoste – revistatango.ro: N-a venit prea devreme decizia asta? Sunteti inca foarte tanara…
LEONTINA VADUVA: Da, este adevarat, dar avand un copil asa de tarziu, organismul si-a revenit foarte, foarte greu dupa nastere. Am avut o operatie de fibrom pe la treizeci de ani, dupa aceea am fost obligata sa fac cezariana. Chiar daca vocea mea nu are nimic, corpul parca nu mai are aceeasi rezistenta. Am preferat sa renunt si sa las loc celor tineri, care sunt destui si au voci frumoase si chiar profit de asta, fiind profesoara, pentru ca, avand o voce nealterata, pot sa le dau exemple ca sa fie mai convinsi de ceea ce spun ca este benefic pentru ei.

Marea Dragoste – revistatango.ro: Va amintiti momentele sarcinii, ale nasterii?
LEONTINA VADUVA: Cu un an inainte de Nicolas, am fost insarcinata si am pierdut sarcina. Si-atunci, a doua oara cand am avut bucuria asta, doctorul a fost categoric, mi-a spus clar: „Daca chiar va doriti copilul, ar trebui sa va opriti o perioada si sa nu mai cantati, pentru ca efortul pe scena si stresul va pot dauna”. Era ultima mea sansa de a avea un copil si nu am ezitat sa renunt la aparitii. A fost o bucurie imensa ca am putut sa il am. Inaintea lui, cand am pierdut prima sarcina, a fost foarte, foarte greu, mai ales ca nici n-am putut sa imi fac doliul acestei pierderi in suflet pentru ca eram intre doua spectacole. A trebuit sa cant cu dureri imense in corp si in suflet. A fost un moment cumplit pentru mine.

Marea Dragoste – revistatango.ro: Cat de mult a contat sprijinul sotului?
LEONTINA VADUVA: Enorm. M-a ajutat extraordinar de mult sa trec peste acest moment. Exista o caseta video, un gen de documentar asupra vietii mele de artist si de femeie, „Chanter, ma raison d`être”, in care sunt efectiv in plin moment al pierderii unei sarcini. In timp ce ma filmau la una dintre bisericile din Toulouse cantand un „Ave Maria”, rugandu-ma, gandul meu mergea chiar spre acest sufletel care a plecat fara sa ajunga sa vada lumina zilei. Si cantatul in sine mi-a sustinut moralul si m-a ajutat sa trec peste acest moment, chiar daca mai tarziu a trebuit sa renunt la scena pentru a-l avea pe Nicolas. Nu regret absolut deloc, din contra. Sunt o femeie implinita. A fost o lectie de viata. Scena nu este eterna. Familia –  sa ai un copil, sa ai un sot, sa ai frati, surori, mama –  te implineste si te ajuta sa mergi mai departe. Ca in orice meserie, la un moment dat trebuie sa te retragi si daca nu ai sustinerea celor dragi, devii un om amar, poate chiar invidios pe cei tineri, agresiv.

Marea Dragoste – revistatango.ro: Puteti sa imi spuneti cateva cuvinte si despre sotul dumneavoastra? La un moment dat traiati in America…
LEONTINA VADUVA: Am stat aproape doi ani in America, in timpul sarcinii, apoi am revenit totusi in Europa, pentru ca aici este locul unde s-a desfasurat in mare parte cariera mea si am vrut ca Nicolas sa invete in Romania si sa se impregneze de cultura europeana. Sotul meu lucreaza in domeniul hotelier, acum este profesor in Elvetia la o scoala hoteliera. A acceptat sa vina in Europa pentru mine.

Marea Dragoste – revistatango.ro: Baiatul va mosteneste in zona artistica sau inca nu v-ati putut da seama?
LEONTINA VADUVA: De dat seama, mi-am dat seama, numai ca el nu vrea sa faca muzica. Faptul ca eu sunt tot timpul plecata chiar si acum, cand mai am concerte in Franta sau in Elvetia, poate acest lucru il face sa aiba o reticenta vizavi de muzica. El are voce buna, are si auz muzical, dar ii place mai mult domeniul stiintific, este inclinat spre matematica, spre stiintele exacte, ceea ce ma bucura.

Marea Dragoste – revistatango.ro: Ce studiaza baiatul dumneavoastra?
LEONTINA VADUVA: Deocamdata are treisprezece ani, este in clasa a saptea, la o scoala obisnuita din Bucuresti.

Marea Dragoste – revistatango.ro: Ce limbi vorbeste?
LEONTINA VADUVA: Engleza si romana. Intelege perfect franceza, sper ca il voi convinge sa se si exprime in franceza.

Marea Dragoste – revistatango.ro: Cum gestionati toate aceste plecari sa va pastrati si iubirea, si familia, si sotul?
LEONTINA VADUVA: Acum, cu toate posibilitatile tehnologice, este usor. Vorbim pe skype, vorbim la telefon, ne vedem oricum si eu in fiecare luna sunt la Bucuresti.

Marea Dragoste – revistatango.ro: Si baiatul creste in grija cui?
LEONTINA VADUVA: La Bucuresti este crescut de o fina de-a mea. Sora ei m-a crescut pe mine. A stat la mama douazeci si opt de ani si ne-a crescut pe noi, iar sora ei, iesind la pensie pe caz de boala, a acceptat sa ma ajute si sa stea cu baietelul meu. Este tratat ca un print. Poate multa lume se intreaba cum sa iti lasi copilul in alta tara, dar eu, in momentul in care ma intorc in Romania, ii acord atentie numai lui, nu mai fac altceva. Rar mai am cate un concert. In majoritatea timpului sunt alaturi de el.

Marea Dragoste – revistatango.ro: Cum reusiti sa va descurcati ca mama cu toata presiunea zilelor noastre in care se spune sa nu-i rasfatam prea mult, nici sa nu ii lasam prea liberi? Invatati si in zona asta?
LEONTINA VADUVA: Absolut. Cum spuneam, sunt foarte interesata de psihologie si citesc diverse articole, diverse carti. Incerc sa ma informez ca sa pot sa reusesc sa ii dau o educatie si o linie cat mai curata, sa fie onest, sa fie loial, muncitor, sa aiba respect fata de cei din jur, sa aprecieze munca celorlalti. Sa fii parinte este o alta meserie. Si in domeniul acesta poti sa ai talent sau nu. Voi vedea abia dupa douazeci de ani, cand el se va realiza, daca am avut sau nu talent sau daca am invatat de ajuns. Daca se va realiza, atunci inseamna ca ne-am implinit misiunea.

Marea Dragoste – revistatango.ro: Cum gestionati si frica pe care o avem zilele acestea? Si la Bucuresti se intampla lucruri rele. Si la Paris se intampla lucruri rele. Cum faceti fata acestei presiuni?
LEONTINA VADUVA: Incerc sa fac abstractie de ce se intampla in jur pentru ca, daca dezvoltam acest sentiment de frica si de panica, alimentam puterea celor care ne-au facut sa ajungem in situatia aceasta. Sa traim mai senini si sa incercam sa fim mai buni, mai generosi cu cei din jur, sa fim altfel, cred ca asta trebuie sa fie linia de conduita a fiecaruia, in prezent. Nu panica va ajuta sa se rezolve problemele in lume. Fiecare dintre noi, ca parinte, trebuie sa fie raspunzator pentru educatia copiilor, pentru ca aceasta libertate si aceasta dezvoltare tehnologica intensa, jocurile video care sunt foarte agresive duc la dezvoltarea instinctelor primare si nu cred ca este de bun augur, va trebui limitata. Asta ma fortez si eu sa fac in privinta baiatului meu, sa ii explic ca aceasta agresivitate nu este buna, ca mai bine facem un sport, citim o carte, mai bine ne indreptam atentia spre interior, sa ne construim interior decat sa dezvoltam aceste instincte de violenta si de egoism.

Marea Dragoste – revistatango.ro: Mergeti si dumneavoastra cu acest curent, foarte puternic in ultima vreme, cu cei care mediteaza, fac yoga, incearca sa gaseasca legatura cu divinitatea?
LEONTINA VADUVA: Nu am timp sa ma deplasez la astfel de intalniri, dar citesc, ma informez, ascult emisiuni si incerc sa fac o munca asupra mea, cu mine insami, sa ma analizez si sa imi dezvolt spiritualitatea.

Marea Dragoste – revistatango.ro: Spuneti-mi care sunt urmatoarele momente cand va vom intalni aici, la Bucuresti?
LEONTINA VADUVA: LEONTINA VADUVA: Pe 19 decembrie, la CreArt, va fi lansarea calendarului aniversar cu fotografii din cariera mea, calendar realizat de Asociatia pentru Muzica, Arta si Cultura si CreArt – Centrul de Creatie Arta si Traditie al Primariei Municipiului Bucuresti, in parteneriat cu Revista Tango – Marea Dragoste. Mai am o aparitie si la Brasov, intr-un concert alãturi de tenorul Robert Nagy. In primãvarã va fi evenimentul SUFLET IN CULORI (editia a III-a) concert de binefacere pentru copiii diagnosticati cu autism, la Ateneu, eveniment initiat de Asociatia pentru Muzica, Arta si Cultura pentru Asociatia Help Autism. Voi participa la Deva in cadrul „Noptilor de Operã”, eveniment sustinut de Teatrul „Oleg Danovski” de la Constanta. Voi face un masterclass acolo, un masterclass si la Tescani, in casa lui Enescu, pentru repertoriul francez si pentru pregatirea repertoriului enescian, alãturi de pianista Alina Pavalache si Anda Tãbãcaru Hogea, regizoare.

Marea Dragoste – revistatango.ro: Tot ce pregatiti pentru acest an aniversar a fost un prilej bun sa treceti in revista cele mai importante momente ale carierei, cele mai frumoase fotografii. Cum v-ati schimbat? Ce s-a schimbat? Ce simtiti cand va uitati la fotografii de acum douazeci de ani?
LEONTINA VADUVA: Mi-aduc aminte cat de frica imi era pe scena. Acum, si cand imi ascult unele inregistrari, si cand ma uit la unele fotografii, zic ca n-am facut o cariera rea, este interesant ce am facut. Dar in epoca in care cantam pe scena, in care eram in productie si in focul actiunii, atunci eram foarte ingrijorata, foarte dura cu mine si nu gustam suficient din succesul pe care l-am avut. Abia acum ma bucur de realizarile pe care le-am avut in decursul anilor.

Marea Dragoste – revistatango.ro: Si asta este ceva bine sau ceva rau? Ce ii invatati pe studentii dumneavoastra?
LEONTINA VADUVA: Cred ca este bine, asta inseamna ca eram concentrata sa dau publicului maximum din ceea ce eram eu in stare. Cred ca toate eforturile pe care le-am facut au meritat, cred ca publicul ma tine minte cu lucruri frumoase, cu momente de neuitat. Asta spun cei din public, cei care mi-au devenit prieteni ulterior. Daca ei spun asa, inseamna ca asa o fi (rade).

L-am luat deoparte pe fiul meu si i-am spus: „Mama nu poate sa renunte. Daca vrei ca mama sa fie fericita, atunci trebuie sa ma lasi sa si cant. Nu pot sa nu mai cant, as fi mult prea trista. Nu ti-ar placea sa ma vezi trista, nu?”

Marea Dragoste – revistatango.ro: Dar momentele de fericire in bilanturile acestea le datorati profesiei sau, pana la urma, fericirea v-a venit si va vine din viata personala?
LEONTINA VADUVA: Sunt intim legate. Cand eram pe scena, bucuriile scenei m-au facut sa cresc, mi-au dat incredere in mine si m-au ajutat enorm, pentru ca am fost o tanara destul de timida si nu foarte increzatoare in fortele mele. Aceasta meserie mi-a fost psiholog. Cand Nicolas era mic si nu ma lasa sa cant, luand probabil drept agresiune vocalizele mele, la un moment dat l-am luat deoparte si i-am spus: „Mama nu poate sa renunte. Daca vrei ca mama sa fie fericita si sa fie o mama asa cum ti-o doresti, atunci trebuie sa ma lasi sa si cant. Nu pot sa nu mai cant, as fi mult prea trista. Nu ti-ar placea sa ma vezi trista, nu?” Eram disperata, pentru ca el plangea si eu aveam de studiat, aveam concerte de pregatit. Dar a inteles dupa ce am vorbit cu el, iar eu am continuat. Chiar daca nu mai sunt atat de mult pe scena, cand elevii mei reusesc sa faca bine o arie si sa faca ce trebuie intr-o piesa muzicala, sunt impresionata pana la lacrimi si imi face mare placere. Sunt fericita ca imi implinesc menirea ca profesoara.

Marea Dragoste – revistatango.ro: Multe femei se lauda cu sacrificiile lor…
LEONTINA VADUVA: Fiecare face alegerea lui. Nici familiei si nici copiilor nu trebuie sa le reprosam alegerile noastre. Daca am ales sa imi cresc copilul si sa fiu mai putin prezenta pe scena, asta nu e vina lui. E o alegerea a mea si nu regret absolut deloc. Este o forma de maturitate interioara si de a te gandi ca femeie ca ai dat viata unui copil si trebuie sa faci totul ca el sa creasca intr-o atmosfera optimista. Incet-incet cred ca si femeile din Romania incep sa se schimbe si sa accepte ca trebuie sa vorbeasca despre problemele or, ca trebuie purtata o discutie cu sotul, cu copilul. Comunicand putem rezolva orice problema, trebuie doar sa avem curajul sa spunem ce ne dorim…

Distribuie:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

 

Categorii:
Interviuri · Teatru

Comentarii

  • Minunată această ființă,o ador, sănătate bucurii nenumărate pt toți dragi ei

    Mihaela Bălan octombrie 6, 2017 5:45 pm Răspunde

Dă-i un răspuns lui Mihaela Bălan Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.