Alexandra Ungureanu: Sunt un om cu trairi speciale, greu de multumit si de inteles

de

Alexandra a fost vedeta colectiei Moldova realizate de colega noastra Cristina Grama si de echipa ei de la Fason. Acolo am intalnit-o si, daca tot am gasit un nou prilej s-o aplaud, am rugat-o si sa-mi povesteasca despre drumul ei prin muzica, prin viata, prin iubire.
Marea Dragoste -Tango: Cand si cum a inceput povestea cu muzica? Erai copil si aveai… cati ani, cand ai inteles ca asta e drumul tau in viata?
Alexandra Ungureanu: Despre muzica stiu sigur ca e parte indisolubila de mine. Imi coloreaza si imi potenteaza starile, cu o singura piesa pot sa vad soare in cea mai mohorata zi, sau as umbla topaind pe strada dorind sa daruiesc zambete si imbratisari. Sau pot sa sufar ingrozitor, sa cad in depresii si sa nu stiu de ce, doar de la cateva acorduri… Si asa am simtit de foarte devreme, din muzica am extras extaz si suferinta, cu mult inainte sa incep sa-mi traiesc povestile.
Pe scena am stat de la 6 ani, dar nu pot sa zic ca am fost un performer inascut. Mai ales ca in vremurile acealea nu prea aveai ocazia sa te afisezi decat in cadrul concursurilor, ceea ce pe mine m-a timorat fantastic, si am uitat sa cant de placere, de ‚frica’ juratilor. Si de aici a pornit un soi de drama, nu puteam renunta la visul meu de a face muzica, dar scena parca imi taia aripile si ajunsa acolo parca nu puteam exprima ceea ce mocnea inauntru. Asa ca ani la rand nu am fost convinsa ca asta ar fi drumul meu in viata, dar nici nu am putut sta deoparte, a fost o chemare continua, care a imbracat numeroase forme, si am continuat sa ma caut ca artist.
Imi amintesc destul de bine ca acel declic in ceea ce inseamna comunicarea mea cu publicul a venit intr-un context special, prin 2004, eram parte din turneul Holograf si prietenii, alaturi de Taxi, Mircea Baniciu, Marius Batu, si cantam una dintre cele mai frumoase piese de dragoste din repertoriul romanesc, dupa parerea mea, „Dragostea mea”. Avusesem sansa acestei colaborari atunci cand nu ma stia nimeni, dar il cucerisem pe Dan Bittman intr-o emisiune cu vocea mea. Piesa era deja foarte cunoscuta, o cantam in fata a mii de oameni in orasele mari din tara, si evident, primirea publicului era extrem de calduroasa, fiind si sub aripa unui grup-legenda. Si atunci a inceput sa nu-mi mai fie frica de oameni, am inceput sa observ fete, reactii, cupluri care se imbratisau, dansau, plangeau, mi-am dat seama cat de frumosi sunt oamenii transpusi de muzica si ce putere mi s-a dat si ca trebuie s-o folosesc. Nu a fost usor, din fiecare experienta am avut de invatat, si din toate cate am facut pana acum, mi-am dat seama ce minunat este sa transmit emotii si ca asta este rolul meu, atunci cand cant.
Marea Dragoste -Tango: Cine mai canta sau mai are tangente cu arta in familia ta? Ce sunt parintii tai?
Alexandra Ungureanu: Mama este invatatoare, tata, a lucrat intr-un domeniu foarte tehnic, maistru AMC la rafinaria din Onesti. El nu mai este de cativa ani, din pacate. Ambii au ascultat cu multa placere muzica, mai ales artisti romani, au inteles visul meu si m-au sustinut neconditionat, invatand impreuna cu mine ‚hatisurile’ din culise. Inca mai cred ca mama mi-ar fi fost un agent grozav, daca ar fi venit cu mine cand m-am mutat la Bucuresti, dar ar fi fost o alegere foarte grea sa-si paraseasca meseria, desi cred ca n-ar fi regretat, stiind ca ma ajuta pe mine. Pana la urma viata a adus-o tot in capitala, si inca nu se poate abtine sa nu se implice in tot ceea ce fac, desi e prea patimasa si subiectiva, ca orice mama, insa ramane un punct de reper pentru mine in deciziile pe care le iau.
Marea Dragoste -Tango: Ce-a fost greu in copilaria ta muzicala si ce a fost mai frumos, poate, decat in cazul altor copii care nu aveau talente speciale?
Alexandra Ungureanu: Nu ma gandesc la copilaria mea altfel decat la una normala, frumoasa, patronata de doi ingeri de parinti. Cu vacante la tara, sejururi la mare la casute in Eforie Nord, si, preferatele mele, zilele de nastere si sarbatorile, cand se umplea casa si apareau tot felul de minunatii pe masa. Nazbatii mai putine, am fost un copil linistit si ascultator, ba chiar prea linistita, dupa parerea mamei? prieteni, ca si acum, foarte putini, dar buni. Preferam sa stau mai degraba cu cei mari, sa trag cu urechea la ce vorbesc si evident, la un moment dat imi venea randul la cantat. Lucru pe care abia il asteptam la inceput, sa ma dau in spectacol, dupa care a inceput sa devina o povara, in cercurile noi in care ajungeam. Ma simteam ca un soi de tonomat care trebuie sa fie mereu pregatit sau iepurasul pe care il scoti din palarie. „A, stii sa canti? Ia!”, si incapatanarea mea neclintita de a nu scoate vreun sunet si deznadejdea parintilor?)
Marea Dragoste -Tango: Care a fost primul gen de muzica pe care l-ai abordat si ce ocoluri ai facut pana sa ajungi aici?
Alexandra Ungureanu: Imi amintesc cu placere si umor chiar si de piesele patriotice pe care le cantam la gradi sau la scoala, sau cum ma umfla plansul cand cantam pentru mama „As vrea sa raman copil, ca mama sa nu-mbatraneasca”… iar primul instrumental pe care l-am avut, facut de profesorul meu din generala, era la piesa de generic a desenelor cu Sandy Bell, cu care am rupt gura targului? am constatat mai zilele trecute ca imi amintesc integral textul, desi era in franceza, si pe atunci nu stiam o boaba, pe la 8, 9 ani…
Mai serios, am trecut prin multe zone muzicale, am cautat si m-am cautat prin piese, colaborari, stari. Sunt foarte multumita de alegerile pe care le-am facut, mai ales ca repertoriu, si mi-ar placea sa adun intr-un album si un concert de zile mari, cu multi invitati, munca acestor ani, dincolo de produsele mainstream, care sunt cunoscute publicului larg.
Marea Dragoste -Tango: De ce ai urmat, totusi, studii care nu au legatura cu muzica? Te-ai gandit sa renunti, ai visat sa faci o cariera in alt domeniu?
Alexandra Ungureanu: Inca trag de mine sa imi fac timp sa invat armonie si alte elemente de teorie muzicala, pentru ca sunt convinsa ca imi vor folosi, dar cu siguranta nu mi-ar fi placut sa fac Conservatorul.
Am sperat tot timpul sa fac muzica, dar chiar nu ma gandeam ca imi va fi preocupare principala si sursa de venit, asa ca, prin liceu, imi inchipuiam ca voi rasturna muntii lucrand intr-o multinationala, voi calatori mult, voi fi geniala in afaceri si voi iesi din tinuta office pentru weekend, cantand mai mult pentru prieteni. Inca imi da un sentiment de multumire faptul ca am luat bacul cu 10, ca am intrat la 3 facultati si am terminat si un master pe finante si control de gestiune. Desi nu sunt deloc sclipitoare pe partea de afaceri, dar au fost ani de acumulari importante pentru mine ca om.
Marea Dragoste -Tango: Dar acum, fiind deja atat de implicata in showbizul romanesc, nu iti vine cateodata sa renunti la tot si sa fugi in lume? Presupun ca nu e prea usor…
Alexandra Ungureanu: Nimic din ce e bun nu se obtine usor… asa ca mai fug, dar ma intorc mereu. Si aici m-as feri de cuvantul showbiz, in care nu ma simt implicata total, doar asa, pe-un piciorus? asa ca imi vad linistita de muzica, de concerte, de aparitiile mele, si ma bucur de intalnirile cu oamenii frumosi pe care mi-i aduce in cale activitatea mea.
Marea Dragoste -Tango: Cand te-ai indragostit prima oara si cum iti amintesti de prima iubire?
Alexandra Ungureanu: Am avut un prieten destul de tarziu, dar framantarile din adolescenta nu m-au lasat indiferenta farmecelor vreunui… print. Si acela a fost Brandon Lee, cand juca in „The Crow”, de care m-am indragostit fulgerator. Si am si suferit groaznic afland ca a murit in timpul filmarilor, si deci nu aveam nici o sansa de a-l intalni vreodata…mare drama, din start si pot sa zic ca istoria a continuat, fata buna care se indragosteste de baiatul rau, misterios, final previzibil…
Marea Dragoste -Tango: Cum ai transpus toate intelesurile astea in muzica? Ce iei din viata si asezi in cantecele pe care le canti sau le compui?
Alexandra Ungureanu: In familia Crush+Alexandra, toata lumea participa la compozitie, dar majoritatea ideilor pleaca de la colegii mei. Ne bucuram ca in genul asta, asociat mai ales cluburilor si petrecerilor, piesele noastre pleaca de la povesti reale sau inchipuite, dar in care oricine se poate regasi. Si ne place sa culegem alte povesti si experiente care se asociaza muzicii noastre, chiar de la protagonistii lor, cand ii intalnim la concerte. Mi se pare incredibil sa stii ca inceputul unei relatii dintre doi oameni care a ajuns pana la casatorie, va fi vesnic asociat cu o piesa de-a ta. Si iarasi cand ajungi intr-un loc care seamana perfect cu ceea ce-ti imaginai in momentul in care ai scris o piesa, si ca el, de fapt, chiar exista… un rasarit de soare, pe plaja,”hello, dimineata, tu aduci lumina-n viata mea”, un strain fermecator pe care n-o sa-l mai revezi niciodata, dar „m-am pierdut in privirea ta, o secunda…”
Marea Dragoste -Tango: Ce anume din viata nu poate fi, totusi, niciodata, transferat in muzica si ce anume din lumea muzicii nu regasesti in viata de zi cu zi?
Alexandra Ungureanu: Nu mi-as transfera niciodata problemele in muzica. Daca as face asta probabil ar trebui sa schimb stilul meu muzical cu hip-hop-ul. Si in viata de zi cu zi parca sunt din ce in ce mai rare happy ending-urile…
Marea Dragoste -Tango: Ai declarat ca acum esti fericita, ca te gandesti la casatorie… Cine este barbatul care iti va sta alaturi si de acum incolo si cum v-ati cunoscut?
Alexandra Ungureanu: Este un barbat cu picioarele pe pamant atunci cand eu sunt cu capul in nori. Este jumatatea mea rationala si cerebrala langa care am parte de o multime de momente placute.
Marea Dragoste -Tango: Cum faci in asa fel, incat cariera ta atat de solicitanta sa nu puna in pericol relatia voastra? Ai invatat din greselile trecutului?
Alexandra Ungureanu: Nici o relatie de-a mea nu s-a terminat dintr-o neintelegere a programului meu de catre partener, culmea. Dar stilul de viata pe care il duc ma face un om cu trairi speciale, greu de multumit si inteles, si pe masura ce trece timpul, unele lucruri se invata din mers, dar altele se complica si mai rau.
Marea Dragoste -Tango: Ai mereu un look special, cumva iesit din comun… Conteaza cu adevarat in cariera unui artist talentat si felul in care arata?
Alexandra Ungureanu: Stiu ca se zice ca nu trebuie sa judeci o carte dupa copertile ei, dar pana la urma ambalajul unui lucru iti atrage atentia asupra lui. Look-ul este o prelungire a personalitatii si mi se pare important ca un artist complex sa ofere publicului un spectacol din toate punctele de vedere, atat auditiv, cat si vizual.
Marea Dragoste -Tango: Cum ai ajuns sa lucrezi cu Cristina Grama si ce anume te-a atras in proiectele sale inspirate din folclor? Cat de apropiata esti tu insati de traditiile si de creatiile populare?
Alexandra Ungureanu: O cunosc pe Cristina de mai multe vreme, si stiam ca este extrem de talentata si un om foarte cult si valoros. Ceea ce am aflat intre timp e ca e un om de baza intr-o echipa, creativ, ambitios si foarte motivant pentru cei alaturi de care lucreaza. Stie ca lucrurile frumoase nu se fac decat cu sacrificii si acestea devin infime atunci cand chiar tie ti se face pielea de gaina la vederea rezultatului final. Sunt mandra sa lucrez cu ea si sunt convinsa ca vom face lucruri speciale impreuna. Echipa noastra se bazeaza si pe Cosmin Florea, stilistul meu si multi alti artisti la care apelam.
E adevarat ca nu am explorat zona de inspiratie folclorica pana acum, in stylingul meu, dar sunt o mare admiratoare a costumului popular romanesc si in propunerile facute de Cristina, reusim sa imbinam avangarda cu elemente autentice si profunde.
Marea Dragoste -Tango: Cand te-ai bucurat ultima data ca esti romanca si cand te-ai simtit stanjenita de asta?
Alexandra Ungureanu: Sunt atatia compatrioti de-ai nostri care fac lucruri remarcabile in lume. Ma bucur de fiecare data pentru succesul sportivilor romani in competitiile mari, dar si de performantele celor extrem de inzestrati pentru stiinta, tehnica, arta. Mi se pare incredibil succesul Mariei Lucia Hohan ale carei rochii au inceput sa fie purtate de tot felul de celebritati: Selena Gomez, Jennifer Lopez, Kelly Osbourne, Nicole Richie, Taylor Swift.
Nu ma simt tocmai confortabil cand aud povesti urate despre oamenii care au ales drumul strainatatii insa in loc sa munceasca aleg sa-si castige banii furand sau atacand localnicii.
Marea Dragoste -Tango: Nu te ispiteste cateodata gandul de a pleca in alta tara? Ce te tine aici?
Alexandra Ungureanu: Cariera, familia si o multime de locuri dragi. Nu cred ca as mai putea porni inca o data de la zero, intr-un loc strain si fara sa am langa mine suportul celor dragi.
Marea Dragoste -Tango: Ai o carte preferata? Care? De ce?
Alexandra Ungureanu: Greu de ales…cea mai recenta impresie – Cartarescu , „Frumoasele straine”, pentru umor
Marea Dragoste -Tango: Dar daca ar fi sa alegi un cantec preferat, o piesa foarte draga care iti aminteste de ceva anume…?
Alexandra Ungureanu: Aici chiar e greu…fiecare zi are playlistul sau special. De exemplu, cat am raspuns acestor intrebari, am ascultat balade country, pentru ca imi dau o stare de relaxare si intimitate, caldura.
Marea Dragoste -Tango: Ce te face sa razi?
Alexandra Ungureanu: Sa revad M.A.S.H., un serial care ce nu se demodeaza niciodata si care poate fi urmarit ori de cate ori cu acelasi efect. Imi place sa rad cu colegii de trupa, cu iubitul…
Marea Dragoste -Tango: Cand ai plans ultima oara si de ce?
Alexandra Ungureanu: Am o sensibilitate foarte mare pentru animalute, mai ales catei. Si sufar rau cand vad oameni care ii trateaza cu brutalitate in mod gratuit, chit ca nici problema cainilor vagabonzi din Bucuresti nu e una usor de abordat…
Si aici intervine un episod destul de sadic ca sa fie povestit, dar care m-a facut sa plang pe rupte…
Marea Dragoste -Tango: Spune-mi, te rog, un lucru, o valoare, un crez pentru care merita sa traiesti si sa mori…
Alexandra Ungureanu: Imi place sa cred ca lucrurile pentru care merita sa traiesti nu te-ar conduce niciodata spre moarte.
Marea Dragoste -Tango: Si un adevar sau un principiu a carui valoare crezi ca este supraestimata…
Alexandra Ungureanu: Ajuta-te singur… din pacate, in societatea romaneasca sunt din ce in ce mai putine domenii in care ai acces pana la varf doar pe forte proprii, fara un spate asigurat.
Marea Dragoste -Tango: Care este cel mai frumos lucru care ti s-a spus vreodata?
Alexandra Ungureanu: Ascult muzica ta pentru ca sunt dependent de vise
Si imi mai plac micile dulcegarii, prostioare, porecle inventate in cuplu
Marea Dragoste -Tango: Dar cel mai frumos vis pe care l-ai avut sau pe care il visezi cateodata cu ochii deschisi?
Alexandra Ungureanu: Imi doresc multe pe plan profesional…Ce nu pot controla, si e de nepretuit, e sa fiu sanatoasa si sa am inima usoara.

 

Tag-uri:
· · ·
Categorii:
Interviuri

Comentarii

  • Vai!! O femeie greu de multumit. Atat de unic!

    Mihai ianuarie 6, 2016 12:59 pm Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *