Este dezinvolta si delicata, deopotriva. Indrazneata si foarte politicoasa, in acelasi timp. Vorbeste la fel de degajat si despre sex, si despre suflet. Canta cu glas fabulos si inventeaza curente artistice, deschide trenduri, recreeaza mode. Si, mai presus de toate, Loredana Groza este un om bun si nobil, o mama grijulie, o sotie atenta, o femeie curajoasa. Pentru cei care vor sa descopere si alte fatete ale personalitatii ei, volumul „Sexting” dezvaluie o scriitoare cu umor si condei iscusit, iar cel mai recent album al ei, „Sundance”, un artist care nu are motive sa se teama de concurenta internationala.
Articol preluat din Revista Tango nr. 51 din noiembrie 2009 – CLICK AICI pentru a vizualiza sumarul revistei!
Barbatii sunt construiti altfel decat femeile
Tango: Te afecteaza criza? Ai probleme cu banii si tu, ca toti ceilalti?
LOREDANA GROZA: Nu, nu pot sa ma plang. Dar am observat ca lucrurile se misca mai greu, ca oamenii sunt putin speriati. Daca ai avut o bruma de bani, incerci sa tii cu dintii de ei. Si-e teama sa nu ii pierzi. Si asta adanceste criza. Dar nu e o criza a ideilor. A investi in ceva ce e creativ cu siguranta iti poate aduce mai multi bani decat inainte de criza. Acum intr-adevar totul are valoare mai mare si valoarea e cu adevarat motorul profitului in perioada de criza: ideile, creativitatea, muzica – cred ca pot deveni de mai buna calitate in aceasta perioada. Si acesta e un lucru bun. Atunci cand ai prea multe, dispare calitatea. Atunci cand dai un ban pe un anumit lucru, in aceasta perioada, trebuie sa fie de calitate. S-a schimbat un pic perceptia.
Tango: Cum o inveti pe Elena sa se poarte cu banii? O responsabilizezi, ii spui ca nu trebuie sa cheltuiti sau de fapt cheltuiesti mult pentru ea?
LOREDANA GROZA: Ea a fost nostima, la un moment dat, la scoala, au avut niste ore legate de bani – sa ii invete cum se fac cumparaturile… Si ea a avut o replica nostima spunand ca nu o intereseaza lectiile astea pentru ca foloseste cardul mamei si nu mai trebuie sa stie cum e cu restul. Copiii sunt mult mai practici acum. Cand totul se virtualizeaza, nu mai avem contact cu banii lichizi. Banii nici nu mai exista.
Unii ii datoreaza, altii trebuie sa ii primeasca, si atunci banii sunt doar niste cifre pe hartie si in computere. Ca dovada si criza asta, pentru ca inflatia si toata nebunia s-au produs pentru ca unii au tiparit niste bani fara acoperire. Si cred ca pana nu se va inventa si o alta modalitate de a primi si a da ceva, in afara de bani, care sa evalueze lucrurile, va fi o continua criza si inflatie pe lumea asta. Ai vazut filmul „Z“? E foarte frumos cum explica ei toata criza, care e legata de politica si de dorinta unor oameni de a dirija viata altor oameni.
Tango: Dar exista si la nivel personal aceasta dorinta de a conduce, in cuplu, de a-l domina pe celalalt…
LOREDANA GROZA: Eu cred ca, in timp, inveti sa nu mai fii egoist, sa nu te mai certi, sa nu mai irosesti timpul in drame. Pentru ca astea sunt niste drame. Drame care se mostenesc din familie. Daca ai avut parinti care se certau in fata ta si isi aruncau tot felul de vorbe, fara sa vrei, tu mostenesti acest bagaj si il porti cu tine. Te trezesti de multe ori, in multe ipostaze, ca ai reactii asemanatoare parintilor in situatii similare. Cand eram mica, eram constienta ca parintii mei se certau pe niste chestii repetitive, cand aceste lucruri se pot evita pur si simplu, daca le constientizezi si iti dai seama ca sunt niste lucruri automate, nu reale. Si ca astea nu conteaza.
Conteaza armonia si dragostea, care trebuie intretinute cu totul si cu totul altfel. Si daca am facut greseli in alte relatii pe care le-am avut si mi-am dat seama ca am gresit, am incercat sa nu le mai repet, chiar daca e mai dulce sa te racoresti si sa spui tot ce iti vine. Dar daca te abtii cateva secunde in momentul in care ai tendinta sa intri in drama respectiva, va simtiti mai bine si tu si partenerul tau. Barbatii au o problema cu batutul la cap si cu toate chestiile cu care femeile exagereaza de multe ori.
Tango: Sunt altfel, inteleg altfel, simt altfel decat femeile?
LOREDANA GROZA: Trebuie sa intelegem ca barbatii sunt construiti altfel decat femeile. Si ca felul in care noi simtim anumite lucruri ei il decodifica cu totul altfel. Spunea cineva ca barbatii au posibilitatea de a vedea in spatiu, iar femeile in detaliu. Si cred ca asta spune foarte multe despre cum vad ei viata, si cum vedem noi viata.
Tango: Dar nu ar trebui si ei sa inteleaga cum vedem noi lucrurile? Sa faca acelasi efort, sa spuna ca asa sunt femeile, vad in detaliu…
LOREDANA GROZA: Cred ca uneori e mai bine sa vedem in perspectiva si sa fim putin barbati, sa ne acceptam si latura asta. Avem cu totii si o latura feminina si una masculina. La unii e mai dezvoltata sau mai echilibrata balanta, iar la altii e dezechilibrata. Cand accepti aceste doua laturi, cred ca incepi sa te echilibrezi.
Tango: E o mandrie pentru o femeie sa i se spuna ca e „barbata“, in schimb, pe un barbat il jignesti spunandu-i ca e ca o femeie.
LOREDANA GROZA: Din acest punct de vedere, femeile sunt mult mai deschise. E una dintre calitatile femeii in raport cu barbatul. Barbatii au teama asta legata de cat de macho sunt, le e teama sa nu fie interpretati gresit, sa nu fie perceputi ca fiind gay. Cred ca sexualitatea e punctul cel mai sensibil la barbati. Ei vorbesc cel mai putin despre asta, femeile sunt mai detaliate cand vine vorba de sex. Am ocazia sa traiesc printre barbati, pentru ca toata trupa mea e formata din baieti. Si atunci imi plang pe umar, imi povestesc, sunt mult mai deschisi cu mine, ca si cand as fi unul din gasca lor. Cei care sunt singuri sunt intr-o continua vanatoare, cu cei care au iubite ma amuza sa vorbesc si sa vad in ce fel interpreteaza ei relatiile pe care le au.
Tango: Si cei casatoriti continua sa isi caute relatii. E foarte la moda sa iti cauti pe cineva prin internet acum…
LOREDANA GROZA: Da… traim intr-o lume in care internetul a dezvoltat termenul de sexting, iar barbatii prefera sa faca sex prin telefon, decat sa mai atinga femeia… E foarte interesant cum s-a dus totul intr-o lume foarte virtuala. E mai usor sa isi imagineze, desi pentru ei conteaza foarte mult vizualul. Pentru ei o poza poate avea un efect de zece ori mai stimulativ decat o femeie in carne si oase!
Sunt foarte multi barbati care practica sexul de unul singur. Mai e teama de boli, teama de divort, li se pare ca nu e pacatul la fel de mare daca fac sex cu o femeie oarecare, din America, cunoscuta pe un site dedicat. Sau daca platesc o fata sa se dezbrace pe chat. Altfel, trebuie sa iasa la restaurant, sa cumpere flori, sa consume energie, timp si bani. Ca, pana la urma, totul se reduce la consum. Dar se pierde lucrul cel mai pretios: atingerea omeneasca.
Tango: Dar nu se tem si ca nu performeaza bine in sex?
LOREDANA GROZA: Ba da, pentru ca traim intr-o societate in care, daca un barbat are o anumita problema si o recunoaste, este considerat un loser. Sau poate fi inteles formal, si, dupa aia, ceilalti sa-si dea ghionturi pe la spate. E foarte delicat si de asta cred ca trebuie sa ne relaxam cand vine vorba de sex, pentru ca numai atunci cand esti relaxat poti sa ai performante, in toate domeniile din viata. Si sa stii ca marimea nu conteaza, asta spun si in carte, conteaza doar sa gasesti persoana potrivita.
Tango: Da, numai ca de cele mai multe ori nu gasesti, sau nu stii sa-ti cauti…
LOREDANA GROZA: …marimea care sa ti se potriveasca!
Tango: …marimea… si omul care sa ti se potrivesca, un om cu care sa poti avea o relatie mai mult decat sexuala.
LOREDANA GROZA: Sunt foarte multe femei si barbati care traiesc cu vorba aia a bunicilor noastre: ce dracu’, vrei sa ramai fata batrana, ia-l, ca n-o sa gasesti ceva mai bun! Si din cauza asta esti fortat sa intri in niste relatii pe care de multe ori nu ti le doresti. Eu am scris si despre „limerence“, un termen pe care l-a inventat o psiholoaga in anii ’80 – care descrie starea de indragosteala, dar care nu e dragoste. Cate relatii de-astea nu sunt, bazate pe un feeling, cum zic americanii, pe un crush.
Si se pune pata, il iubesti 3 luni, un an, chimic, si dupa aia, daca nu exista si altceva dincolo de atractia fizica dispare si atractia, dar dispare si dragostea asta care credeai ca exista intre tine si partenerul respectiv. Si de acolo incepe drama, pentru ca unii, intre timp, pot sa faca si un copil, pot sa se si casatoreasca cu acte, incep divorturile, scandalurile, incepe ura, incepe toata povestea aia care-ti distruge viata si te marcheaza. Si asta din cauza ca ai judecat gresit o situatie si ai crezut ca simptomul pe care l-ai avut atunci cand ai cunoscut persoana respectiva e dragoste.
Tango: Si cum iti dai seama, cum le diferentiezi?
LOREDANA GROZA: Nu stiu, cred ca dragostea e o energie pe care o construiesti. Ea are un semnal primordial, o privire, un gest, mirosul, e ceva care te face sa intelegi ca tu si persoana din fata ta, intalnita pentru prima data, puteti avea mai mult decat o relatie banala. Exista o anumita energie, o chimie. Dar apoi sunt tot felul de teste pe care trebuie sa le treci.
Tango: Si cum le treci? Locuind impreuna cu omul acela?
LOREDANA GROZA: Conteaza foarte mult, cred, sa-ti cunosti partenerul. In primul rand e testul timpului. Poti sa stai 10 ani cu cineva si dupa aceea sa realizezi ca nu aia era relatia care te facea fericita. Cum mi s-a intamplat si mie, de exemplu. Si nu poti sa te iei dupa niciun sfat. Dar se poate intampla si invers, sa cunosti pe cineva si, dupa trei luni, sa te mariti, sa faci si copil cu respectivul si sa fii fericita toata viata. Cunosc atatea cazuri. Nu exista nicio regula, pana la urma, e doar „potriveala“ aia…
Obsesiile mele, cu siguranta, sunt si obsesiile multor altor femei din ziua de astazi
Tango: Care a fost prima ta tentatie sa scrii lucruri legate de sex? Cum ai ajuns sa scrii textele din „Sexting“?
LOREDANA GROZA: Am ajuns sa scriu despre asta acum cativa ani, cand am inceput sa fac o emisiune pe Acasa, care se numea Miss Lori, si ambitia mea a fost sa ma implic in toate momentele emisiunii. Fiecare emisiune incepea cu un monolog care urma sa prezinte tema emisiunii sau obsesia saptamanii, cam asta era ideea, iar in fiecare saptamana gaseam un topic, o obsesie dintre cele pe care cu siguranta noi, femeile moderne, le avem cu nemiluita. Din acest motiv nici nu mi-a fost greu sa gasesc subiecte care sa fie in tema si care sa aiba si savoare, pentru ca voiam ca monoloagele alea sa te faca sa razi, sa te relaxeze si in acelasi timp sa fie si auto-ironice referitor la obsesiile mele, care, cu siguranta, sunt si obsesiile multor altor femei din ziua de astazi.
Tango: Dar ele nu isi recunosc obsesiile…
LOREDANA GROZA: Intr-adevar, nu le recunosc, poate pentru ca nu au timp, pentru ca sunt foarte ocupate cu problemele cotidiene. De multe ori, cand stai si incepi sa le despici in patru, iti dai seama ca multe dintre aceste obsesii sunt foarte caraghioase si ca, deseori, te fac sa te comporti ca un robotel. Sa-ti dau un exemplu: faza cu gentile, faza cu modele, cu toate lucrurile astea pe care media, societatea ni le baga in ochi fortat, care te fac sa devii dependenta de lucruri fara sa stii.
Iar cand stii, e prea tarziu, pentru ca deja esti in cercul vicios si e mai greu sa iesi din el cu buzunarele pline. Pana la urma, traim intr-o societate de consum si asta e ideea, trebuie sa cumperi. Plus sezoanele astea care se schimba tot timpul si trebuie sa-ti iei alta geanta, ca am trecut de la sezonul primavara-vara la sezonul toamna-iarna. Uite, criza asta mi-a dat o alta viziune asupra vietii.
Tango: Deci criza a avut si un rol bun?
LOREDANA GROZA: Da, cu siguranta. Multi oameni au inteles lucruri pe care poate acum doi ani erau prea orbiti sa le vada si, cu siguranta, societatea asta de consum a venit ca un tavalug peste noi, in Romania post-comunista. Se stie ca din America a venit toata chestia asta, ei au initiat toata nebunia cu marketing-ul si cu modele astea care se schimba – intr-o saptamana trebuie sa fii altcineva, sa te imbraci altfel, sa nu porti de prea multe ori un lucru, si asa mai departe. Asta vine din dorinta producatorilor de a vinde cat mai multa marfa si de a face cat mai mult profit.
Noi, ca niste oite ascultatoare si cuminti, fara sa vrem, am intrat in acest joc. Si despre asta e vorba in carte, am adunat multe povesti scrise in decursul timpului. Multe dintre ele erau nepublicate, multe le-am scris chiar inainte sa apara cartea, ca sa le leg intr-un fel, si asa s-au adunat si ne-am trezit ca avem atatea pagini, ca povestile se potrivesc, chiar daca sunt teme diferite. Sunt povesti despre feminitate, dorinta de a seduce, de a fi iubite, de a fi frumoase, de multe ori cu un pret pe care nici noi nu-l putem evalua. Mai e partea asta sexuala, care a ramas si ramane un tabu, chiar daca traim in 2009. Cred ca sunt foarte multe femei si foarte multi barbati carora le este teama sa vorbeasca deschis despre sexualitate si despre problemele pe care le au in acest domeniu.
Tango: Nu vorbesc nici ei intre ei, in cuplu, ce sa mai povesteasca sau sa scrie…
LOREDANA GROZA: Exact! Pentru mine a fost ca o confesiune. E greu sa scrii, sa-ti pui pe hartie gandurile. Cel mai greu, atunci cand scrii, e sa fii sincer, pentru ca de obicei ti-e teama sa nu citeasca mama, sora, sotul, ce-o sa zica aia, ala… Cred ca acesta e primul pas in a invata sa scrii si in a putea sa te declari scriitor: puterea de a-ti pune sufletul pe tava si de a-ti lasa cele mai intime ganduri sa-ti fie invadate de oameni pe care poate n-o sa-i intalnesti niciodata si cu care impartasesti niste lucruri extrem de sensibile.
Tango: Am vazut totusi ca este greu sa explici diferite lucruri legate de sex, Elenei de exemplu. Chiar daca vorbesti cu atatia oameni, n-ai gasit neaparat o solutie, pentru a-i explica lucrurile astea…
LOREDANA GROZA: E foarte greu sa-i explici copilului tau un lucru cu care se va confrunta toata viata si care de multe ori iti poate face viata mai buna, dar si mai putin buna. Sunt foarte multi oameni nefericiti din cauza asta. Sunt foarte multi oameni care, din lipsa de comunicare, traiesc niste frustrari foarte mari. E foarte greu sa-i explici lucrurile astea copilului tau, mai ales ca te trezesti cu anumite intrebari, te gandesti ca e prea devreme sa fii sincera pana la capat. Copiii trebuie sa fie pregatiti, sa inteleaga lumea si totodata sa nu piarda cea mai frumoasa calitate pe care o au: inocenta.
Tango: Dar daca nu le spunem noi, afla la scoala.
LOREDANA GROZA: E adevarat si, gandindu-te la partea asta, iti dai seama ca e mai bine sa afle de la tine decat de la altii, intr-un mod ce ar putea sa ii afecteze si mai rau si sa ii marcheze. Imi aduc aminte cand vorbeam in copilarie despre lucrurile legate de sex, de dragoste, de cum se fac copiii: erau un mister total, era absolut greu sa afli cea mai banala informatie legata de asta, la vremea respectiva.
Stiam cum s-ar spune in argou la a face dragoste, dar nimeni nu avea curajul sa pronunte cuvantul si spuneam „se puncte puncte cu nu-stiu-cine“. Ala era sexting-ul pe vremea aia, asa cum il faceam noi. Acum sunt un milion de moduri de a spune, in slang, despre asta, si sunt convinsa ca accesul copiilor la internet ii face mult mai vulnerabili, dar in acelasi timp ii si aduce in fata acestor probleme mult mai devreme decat am fost noi adusi. Cred ca, intr-un fel, lucrurile s-au schimbat si copiii au devenit mult mai constienti de niste lucruri pe care noi abia la 18 ani am inceput sa le intelegem, cat de cat. E interesant de urmarit cum vor evolua lucrurile mai departe.
Tango: E un subiect dificil si va fi dificil pana la capat. Imi dau seama cat de greu este sa intelegi ca propriul tau copil deja face sex.
LOREDANA GROZA: (Rade) Nu, nu vreau sa ma gandesc la asta. Cu toate ca pubertatea fiicei mele, Elena, este foarte aproape, bate la usa si deja au aparut primele semne, sunt si fericita, dar si constienta de faptul ca pubertatea este o perioada pe care fetele o traverseaza cu tot felul de probleme si cred ca o mama trebuie sa fie foarte deschisa atunci cand incep transformarile de genul asta. Mai ales cand e vorba de o fata, trebuie sa stii exact ce ii spui si cum ii spui ca sa realizeze niste lucruri mai greu de inteles pentru un copil.
Madonna a inspirat foarte multe femei
Tango: Ai fost la concert la Madonna?
LOREDANA GROZA: Da, am fost cu fetita mea…
Tango: Si cum ti s-a parut?
LOREDANA GROZA: Am mai fost o data la concert la Madonna, la Praga, era Confesions on a Dance Floor, parca asa s-a numit turneul acela, daca nu ma insel. Acum am vazut-o mai bine, am stat mult mai aproape de scena, si chiar am schimbat niste priviri la un moment dat, a fost impresionant. Pentru ca eram cu Elena in brate si i-am vazut ochii – are o privire extraordinara, electrizanta! Cred ca atunci cand canti atator oameni si primesti atata energie, la randul tau, trebuie sa ai o energie extraordinara. Si o anumita aura.
Tango: Sa inteleg ca esti o admiratoare a ei?
LOREDANA GROZA: Cu siguranta, iar in primul rand o respect atat ca femeie, cat si ca artist. Cred ca Madonna, de la nume, care are o conotatie religioasa, si pana la nebunia prin care a trecut de-a lungul vietii, a inspirat foarte multe femei. Si le inspira, in continuare. A cazut, s-a ridicat, a gresit, a incercat sa faca mai bine…
Tango: Revenind la Madonna, s-a spus ca nu a cantat bine. Nu te-ai gandit, de exemplu, ca tu canti mai bine decat ea in concerte?…
LOREDANA GROZA: Nu, ma deranjeaza cand oamenii spun, mai, ala canta mai bine decat ala, sau ala e mai slab sau mai gras, sau aia are parul mai nu stiu cum. Cred ca un artist, atunci cand e pe scena, nu poate fi comparat cu altii. E un act artistic, nu se masoara, ca la aprozar. Atata timp cat el iti transmite emotie, cat el te face sa iesi din cotidian si te duce intr-o alta lume, poate sa mai scape o nota falsa, poate sa-i mai crape vocea, pentru ca sunt oameni, si greselile astea chiar asta fac, ii umanizeaza.
Altfel ar fi perfect si ai zice ca te-a plictisit. Pentru ca tu, de fapt, vrei sa regasesti in starul ala de pe scena pe omul care reuseste sa te ridice intr-o alta dimensiune, dar vrei sa gasesti si ceva de-al tau, omenesc, chiar o greseala care il poate aduce, de fapt, aproape de tine, in sufletul tau, mai degraba decat o performanta perfecta. De asta eu nu comentez decat actul artistic si pot sa spun, da, mi-a placut sau nu, nu mi-a placut. Nu pot sa spun vezi ca la nota aia n-ai luat bine sau acolo ai falsat… Si asta face parte din show. Plus ca, uneori, poti ramane fara voce, mai ales ca femeie, in acea perioada…
Tango: Da? E adevarat? La ciclu te referi?
LOREDANA GROZA: Da, energia e scazuta, nu mai poti sa-ti controlezi atat de tare muschii, corpul, in general, te simti mai slabita. Ar trebui chiar sa eviti sa canti in perioada asta, caci asta ti-ar putea afecta corzile vocale. Dar asta ar fi un lux prea mare. Sau poti sa fii racit, sa ai o amigdalita pultacee… atunci ce te faci? Si ce te faci daca ai un concert important si vin toate necazurile in aceeasi zi? Eu chiar visez ca incerc sa cant si nu am glas, sau ca ma prezinta si nu sunt pe scena, ca n-am apucat sa ma imbrac, ca ma incalt in graba… e foarte frustrant sa patesti asta, chiar si in vis!
Dar mi s-a intamplat si in viata reala, recunosc! Odata eram la Mamaia, castigasem chiar premiul intai cu o piesa de-a lui Teicu, in ’93… Prezenta Banica, pe vremea aia, cu Cristina Topescu. Si au gresit ordinea, trebuia sa intru in final, cand se dadea premiul respectiv. Si eram relaxata in cabina, nu-mi pusesem sandalele, dar imi terminasem machiajul, eram imbracata… si deodata imi aud numele in difuzor! Gresisera paginile! Am inceput sa tremur, adrenalina a intrat in functiune, nu-mi mai gaseam sandalele, nu reuseam sa ma incalt… si am plecat cu ele in mana, caci nu intelegeam ce s-a intamplat, de ce s-a ajuns atat de repede la mine! A fost cumplit, un moment de groaza si de panica.
Tango: Ca dovada ca te urmareste si in vis momentul asta!
LOREDANA GROZA: Da, si de asta pentru fiecare concert, indiferent ca e la Urziceni – care acum uite, ca a devenit orasul cu cea mai tare echipa de fotbal din Romania! – am un ritual. Ca e ca la un sportiv de performanta, trebuie sa te antrenezi tot timpul. Uneori cant doua ore incontinuu, iar efortul este foarte mare, nu numai fizic, ci si vocal, mai ales ca am cantece nu prea usoare, intotdeauna mi-a placut sa performez si sa-mi folosesc ambitusul vocal, si cand stii ca ai de luat niste acute trebuie sa fii perfect odihnit.
Eu in ziua respectiva nu vorbesc, fac repaos total de voce pentru a-mi pastra energia pentru show. Cea mai mare performanta a mea a fost de 6 concerte intr-o seara, acum doi sau trei ani, in Bucuresti, de Revelion, iar doua dintre ele au fost afara, la minus 10 grade, si cu viscol de-ala care-mi venea direct in fata… lasand la o parte faptul ca, in general, un show mare, in direct, este cu mult mai apasator, mai greu de sustinut decat un show restrans. Si cu toate astea, mi-am dozat bine energia, toate show-urile au fost live, cel mai mic set a fost de o jumatate de ora, plus drumurile dintre spectacole, incat la 5.30-6.00 dimineata, cand am terminat ultimul concert, inca mai puteam sa vorbesc.
Tango: Si dupa aceea faci o pauza, nu ?
LOREDANA GROZA: Da, intri ca intr-o recuperare, ca la sportivi. Chestia asta e un exercitiu de rabdare extraordinar: sa poti sa taci, sa nu scoti o soapta, macar.
Tango: Dar cum rezolvi cu familia ?
LOREDANA GROZA: Scriu, mi-am facut un limbaj special, Elena ma intelege perfect. Uneori sufar, pentru ca as vrea sa o intreb despre lucruri pe care nu poti sa le scrii, pe care ti-e greu sa le exprimi… dar ea, mititica, ma intelege. Am un copil asa de bun si asa de intelept! Acum avem semnele noastre, ea ii traduce tatalui meu, care uneori poate sa fie mai putin „pe faza“. E buna de translator! Asta e, vocea e un animal salbatic, pe care trebuie sa-l imblanzesti de fiecare data, sa te porti frumos cu el. Sunt norocoasa, totusi, am zile in care traiesc cat altii in 10 ani.
Tango: Prin muzica, te referi ?
LOREDANA GROZA: Da, pentru ca am viata asta, care ma aduce in contact cu foarte multi oameni, foarte multe experiente si povesti de viata. E o viata plina, alerta, fara program fix. Esti mai patit decat altii, dar inveti sa te controlezi mai bine, si poti sa exprimi prin muzica sentimente pe care altfel ti-e greu sa le expui. Pentru mine e o evadare scena, e singurul moment in care sunt cu adevarat eu, in care pot sa fac ce vreau, sa zic ce vreau, sunt libera. In rest, esti fortat de conventii, de tot felul de lucruri formale, de reguli pe care trebuie sa le respecti. Dar scena este pamantul meu cucerit, acolo imi permit sa fiu eu. Pentru ca e tare greu sa fii tu insuti in ziua de azi.
Tango: Chiar si pentru tine, care esti atat de libera, de nonconformista?…
LOREDANA GROZA: Da, libera, dar nu trebuie sa jignesti oamenii, nu trebuie sa-i ranesti. Uneori, in viata, esti obligat sa taci, sa nu spui anumite lucruri pe care ai vrea sa le spui, si trebuie sa-ti pastrezi o anumita rusine: pe care eu o am, chiar daca lumea crede ca am curaj, am tupeu… asta am doar pe scena. In realitate sunt total opusul a ceea ce crede lumea despre mine. Cred ca, in general, marii entertaineri din lumea asta sunt cei mai mari timizi, si scena e tratamentul lor de a scapa de timididate, si de-aia si aleg o astfel de meserie.
E foarte interesant cum in viata iti declansezi energiile pe care le tii in tine, cum faci un debuseu intr-un loc in care nimeni n-ar crede. E o eliberare. Si fiecare trebuie sa faca asta, pentru ca daca tii in tine si nu-ti gasesti in viata scena ta, pe care sa te desfasori, sfarsesti prin a-i judeca prea mult pe altii, prin a trai vietile altora si nu pe a ta, si prin a fi incarcat de rautate si de ura, sentimentele cele mai negative, care te murdaresc.
Tango: Se tot spune ca lumea e impartita in spectatori si jucatori: unii care traiesc si altii care spun „asta n-ai facut bine“.
LOREDANA GROZA: E adevarat! Sunt arbitri! E greu… Dar despre mine se spune ca sunt un om care face ca lucrurile sa se intample. Si probabil de asta am oameni in jur care asteapta sa initiez eu ceva ca ei sa ma urmeze. Intr-un fel, e o pozitie onoranta, dar e foarte grea, pentru ca de multe ori as vrea sa stau si eu de partea cealalta, sa astept si sa mi se ofere. Dar asta e, am fost pioniera de mica – am fost prima facuta pioniera din clasa! – si se pare ca imi place, in continuare, sa fiu pioniera. Sau sa vorbesc despre lucruri pe care unii le evita sau de care le e teama. Imi place sa scriu despre tot felul de lucruri in cantecele mele, acum am inceput sa scriu si in engleza, e foarte interesant.
Tango: Da, esti si mai libera!
LOREDANA GROZA: Scriam la New York, am gastile mele cu care scriu, acolo, avem o anumita intimitate, pentru ca deja scriu de doi-trei ani acolo muzica, am trecut de multe faze… Cand scrii un cantec e ca si cum ai incepe o relatie, virtual poti sa faci orice cu persoana respectiva, pentru ca-ti impartasesti niste ganduri si niste idei extrem de intime, uneori dureroase… Altfel de ce sa mai scrii cantece? Doar sa spui „I miss you, I love you“? Chiar de curand am auzit un cantec asa… dar mai spune-ne ceva nou!
Nu sunt adepta acestui fel de muzica, trebuie sa spui o poveste in orice faci in viata asta. E cel mai simplu lucru si cel mai greu. E un lucru pe care mi l-a impartasit Joe Lynn Turner, fostul solist de la Deep Purple, cu care am cantat la Cerbul de Aur cantecul pe care l-am scris impreuna, la New York, acum un an, se numeste „Heaven“. Lui i-a placut foarte mult conceptul, pentru ca a ascultat cantecul in forma in care era atunci si a vrut si el sa-l cante. Americanii sunt foarte sinceri, asta-mi place, ca n-au orgoliul asta… daca ceva e misto, ei recunosc! Poate sa fie oricine, si un zidar, daca ala a venit cu o idee buna, da, tata, jos palaria!
Noi ne luam de prea multe chichite, nu recunoastem valoarea, invidia asta e groaznica! Iar el nu e doar un geniu al muzicii, e absolvent de Litere, la baza. Si el a vazut „Heaven in Paradise“, sintagma mea, chiar atunci cand scriam… Si asta l-a inspirat sa scrie strofele la cantec. Si am ramas cu „Heaven in Paradise/ Where there is no black, no white/no wrong, no right.“ Nu exista alb si negru, bine sau rau. Si uite ca a iesit Barack Obama presedinte! No black, no white…
Daca s-ar interzice banii, lumea ar fi mult mai frumoasa
Tango: Atunci cand canti, tii seama vreodata de bani? Si s-a intamplat sa zici: aici m-au platit mai putin… deci merge si asa?
LOREDANA GROZA: O sa razi, dar cele mai bune spectacole ale mele sunt cele gratuite, cele de caritate. Alea ies cel mai frumos! Pentru ca atunci stii ca poti sa faci orice, pentru ca ei sunt obligati fata de tine, si n-ai restrictii, iar psihicul functioneaza foarte interesant. Esti eliberat de orice obligatie. De-aia, daca as putea sa fiu eu Barack Obama, pentru o secunda, si sa schimb lumea, as interzice banii, pentru ca banii au creat toata nebunia asta, din cauza lor totul e interes, pana la urma. Si atunci nu mai stii niciodata ce e sau nu real – chiar si-n unele relatii de dragoste poate fi un interes…
De-asta cred ca daca s-ar interzice banii lumea ar fi mult mai frumoasa, cu siguranta. Daca s-ar face trocul ala care era pe vremuri, eu iti dau ceva, tu imi dai mie altceva in schimb – e ceva palpabil, ceva care are, intr-adevar, o valoare. Asa, sunt niste hartii, e o iluzie. Acum te duci cu cardul, platesti cu ceva, cum zice fi-mea. E un ritual, pana la urma. Chiar radeam cu o prietena a mea, ca uite, mai, ce lucruri frumoase mi-am cumparat, ce pantofi superbi, si eu le-am dat o bucata de plastic! Ce fraieri! Si uite, niste oameni au muncit, au desenat, au creat, au pierdut niste nopti… Banul e o iluzie, o inventie.
Tango: Copiii mei, cand spun ca n-am bani, zic: pai, mergem la bancomat si luam bani!
LOREDANA GROZA: Da, pentru ca ei au inteles mai bine sistemul decat noi, noi credem ca banii astia chiar exista! Si ei nu mai exista de mult! Cum spunea Nietzsche: God is dead! La fel, parafrazandu-l, putem spune: Wine is dead, money is dead. Si asa e, vinul nu mai e ce era, si uite si criza! Traim o perioada foarte interesanta, de mari schimbari.
Tango: Dar tu esti cheltuitoare, ai fost vreodata?
LOREDANA GROZA: Eu, da, sunt o persoana care nu se uita la bani. Nu sunt chivernisita, cum e mama. Am avut norocul sa castig banii mei de mica…
Tango: Dar si inainte de revolutie castigai bani, sau de fapt nu prea se castigau?
LOREDANA GROZA: Castigam mai multi bani decat parintii mei, amandoi, la un loc. Ei aveau salarii de bugetar – mama invatatoare, taica-meu in constructii – si eu m-am trezit ca intr-o zi trebuie sa ma duc sa-mi iau banii. Ce bani? Nu credeam, desi deja castigasem la Mamaia, primii bani pe care i-am castigat fusesera 5000 de lei la Mamaia, de la premiu. Si ti-i dadeau in produse de la Bucur Obor, ca nu-ti dadeau cash! Tin minte ca mi-au dat bonuri sa ma duc sa-mi iau ceva, si ce sa-mi iau eu? Si mi-am luat o caciula de blana de vulpe polara – extravaganta de mica! Pai ce sa-mi iau, masina de spalat? Haine nu existau… Si aia a fost investitia mea, prima mea caciula de blana. Dar cand mi-au dat si bani, m-am mirat.
Eu niciodata nu m-am gandit sa cant pentru bani. Si poate de asta m-a ajutat Dumnezeu. Ca daca pornesti cu gandul la bani, se poate sa nu ti se implineasca, sa nu-ti iasa nimic. Cand am scos primul album, tot la fel, nu stiam ca trebuie sa castig, chiar daca s-a vandut intr-un milion si jumatate de cópii. Un artist din America, ca Madonna, probabil ca ar fi castigat o gramada de bani. Pentru ca pentru Romania erau vanzari record. Afara e vorba de sume enorme, gandeste-te, la fiecare copie daca ai castiga si un cent, cat inseamna. Ei bine, eu nu m-am gandit niciodata la asta. Dar intr-o zi m-au chemat sa-mi ridic banii de la Electrecord. Pe contract scria 2347 de lei. Cam atat avea maica-mea salariul.
Era o suma fixa, atata castigai, ca interpret, oricat vindeai. Compozitorul mai avea un procent, acolo, dar cantaretul, nu. Si cand am zis la Londra, in ’90, cat castigam – cateva zeci de dolari, s-au uitat aia lung la mine. Si eu eram fericita ca m-au lasat sa scot un disc, pentru mine aia a fost ceva extraordinar, as fi venit si cu bani de acasa daca ar fi trebuit!
Tango: In lumea artistica esti in competitie cu cineva?
LOREDANA GROZA: E o competitie constanta, e ca un sport de performanta. Si nu esti in competitie doar in Romania, aici multi artisti inteleg gresit, ei cred ca e o competitie locala. Nu, pentru ca publicul, cel care-ti cumpara albumele, are acces la toata muzica, mai ales acum, cand internetul a scurtat absolut orice cale – poti sa gasesti orice, sa asculti orice, sa downloadezi aproape orice. Deci esti in competitie directa cu unii care probabil nu au un buget limitat, de Romania, dar tu trebuie sa scrii cantece la fel de bune, poate chiar mai bune decat ei, ca sa poti sa ramai pe piata. Pentru ca publicul judeca creatia ta ascultand probabil Sting sau pe oricine altcineva si apoi pe tine! Si sound-ul trebuie sa fie 2009, nu 2000.
Si atunci poate ca munca ta e putin mai grea decat a unui star international, care are o piata de desfacere mondiala. E mult mai usor sa vinzi un milion de discuri in America, pentru ca publicul e diversificat si numeros, acolo iti permiti sa scrii si cantece underground, care se adreseaza unui anumit public. Dar traind aici si trebuind sa vinzi discuri si sa faci performanta intr-o piata limitata, e cu totul alta poveste, trebuie sa comunici cu cat mai multi oameni, indiferent de educatia lor. Si foarte educati, si mai putin educati, si sa gasesti un limbaj comun pentru toti, dar sa nu faci compromisuri… Si toata aceasta ecuatie nu este simpla deloc…
